Violonistul italian Uto Ughi, care a concertat ieri seara, ca solist, in deschiderea Festivalului „Toamna muzicala clujeana" si care va canta si in cadrul Festivalului National „George Enescu", de la Bucuresti, este ultimul elev in viata al marelui compozitor roman al carui nume il poarta festivalul. El a acordat un interviu in exclusivitate pentru Evenimentul zilei – editia de Cluj.

Dupa ce l-am gasit la predarea unei camere de hotel, pe care l-a parasit din cauza zgomotului si al carpetelor care ii acutizau alergia la praf, celebrul violonist ne-a povestit despre anii in care a studiat cu Enescu si despre admiratia sa fata de artistii romani.

Cum l-ati cunoscut si cum vi-l amintiti pe profesorul George Enescu?

L-am cunoscut pe Enescu, la Paris, in 1954, cand eu aveam 10 ani. A fost cel mai complet muzician – a fost un exceptional violonist, pianist, dirijor si compozitor. Nu am mai cunoscut un muzician care sa fie exceptional in toate aspectele. O sedinta cu el dura cate 2 - 3 ore, in timp ce in prezent profesorii stau 50 de minute, pe ceas. Enescu nu avea limita de timp, era foarte generos.

Am fost elevul lui vreme de un an si jumatate, aproape doi. Mergeam in apartamentul lui modest din Paris, de pe strada Rue de Clichy, unde compunea tot timpul.

Cum aborda el muzica si pe dvs., ca discipol?

Facea fiecare nota sa fie expresiva. Totul trebuia sa fie foarte vibrant si expresiv. De fapt, imita vioara cu vocea, pentru ca atunci cand studiam cu el, nu mai canta la vioara, din moment ce era prea batran. Este cel mai comunicativ si expresiv muzician pe care l-am cunoscut.

Si era, in acelasi timp, foarte modest. Odata mi-a spus ca el nu l-a inteles pe Bach decat la varsta de 40 – 45 de ani, cand l-a ascultat pe pianistul Pablo Casal. Fata de mine era foarte bland si foarte rabdator. Era mereu bine dispus, nu era niciodata obosit si era un om foarte spiritual.

Era ca un preot pentru muzica sa, la fel de dedicat ca un preot fata de religie. Odata am cunoscut-o si pe sotia sa, Maria Cantacuzino (provenita din celebra familie nobiliara - n.r.) pe care o alinta „printesa".

Cu ce mari artisti romani ati mai lucrat?

Admir foarte mult artistii romani, precum Sergiu Celibidache, cu care am cantat cand aveam 16 ani, in Venetia, Dinu Lipatti, Silvia Marcovici, cu care sunt prieten foarte bun, si pe Eugen Ionescu. Sunt prima data in Romania si ma simt foarte emotionat sa cant in cadrul Festivalului National „George Enescu" tocmai concertul de Beethoven pe care l-am studiat cu maestrul, cand eram copil.

Marea mea dorinta ar fi sa vizitez Transilvania, despre care am stiut intotdeauna ca are cele mai fantastice paduri.

Am aflat ca v-a placut foarte mult tochitura ardeleneasca si ca ati vrea sa cantati in Castelul lui Dracula...

A fost prea buna, am mancat prea mult. In ceea ce il priveste pe Dracula, am glumit, desi cred ca ar fi foarte interesant sa vezi si sa canti in castel, unde cred ca este o atmosfera foarte puternica. Este o posibilitate, imi plac lucrurile stimulante!

Ce parere aveti despre orchestra filarmonicii clujene?

Este o orchestra foarte buna, cooperanta si atenta, dar nu imi place acustica salii. Orchestra e prea buna, ar merita o sala de concerte adecvata, care e foarte importanta atat pentru public, cat si pentru interpreti.

Acustica este pentru orchestra asa cum este instrumentul pentru un interpret. Pentru ca interpretul transpira sange pentru un sunet frumos. Ar trebui sa insiste pentru o sala de concert.

Copil-minune

Nascut in ianuarie 1944, in Busto Arsizio, Uto Ughi este unul dintre cei mai renumiti violonisti ai timpurilor noastre, mostenitor al traditiei italiene a interpretarii. Ughi a fost un „copil-minune", interpretand prima data pe scena, la vartsa de sapte ani, „Ciaccona", de Bach si „Capricci", de Paganini.

A cantat in toate marile capitale ale lumii, la principalele festivaluri, cu cele mai importante orchestre ale momentului si sub bagheta unora dintre cei mai renumiti dirijori - Sargent, Celibidache, Sir Colin Davis, Leitner, Pretre, Rostropovic, Sinopoli, Sawallisch, Mehta, Barbirolli, Cluytens, Chung, Masur si Ceccato.

A facut numeroase inregistrari cu concerte ale lui Beethoven, Brahms, Ceaikovski, Mendelssohn, Bruch, Mozart, Vivaldi, Bach si Paganini.

Ughi canta la o vioara foarte valoroasa, o „Guarneri del Ges", care dateaza din 1744 si care este cunoscuta sub numele de „Cariplo" . Aceasta vioara, care se pare ca a fost ultima a violonistului Arthur Grumiaux, are o tonalitate calda si un timbru grav si este considerata una dintre cele mai bune viori Guarneri existente.

De asemenea, Ughi a mai adus cu el in Romania si Stradivariusul sau, vechi din 1701, care se numeste „Kreutzer", dupa numele marelui violonist caruia Beethoven i-a dedicat faimoasa sa sonata.