Pe o vreme geroasa de-ti ingheata pina si legitimatia de serviciu in buzunar cel mai bine e sa-ti iei

concediu si sa pleci undeva intr-o statiune montana unde sa te dai cu schiurile, cu sania sau cu

sacul din plastic, cit poftesti. Nu-i mai putin adevarat ca si pe canicula te cam bate gindul la un

concediu intr-o statiune pe litoral. Cum insa omul muncii nu are dreptul decit la un singur concediu

pe an, e nevoit sa opteze. Taranii din comuna Leorda au avut insa destula imaginatie ca sa imbine

ambele placeri recreatorii, aducind si marea si muntele la ei acasa, nu ca Mahomed care a

rezolvat problema numai pe jumatate. Nu stim cui a apartinut ideea, dar din punct de vedere

toponimic leordenii sint de felicitat. In comuna lor exista doua localitati cu nume de celebre statiuni

turistice, care ar ogoi si pofta de aer purificat, de munte si atractia brizei cu litoralul ei cu tot: Sinaia

si Costinesti. Pentru cei care nu stiu, pentru neinitiatii in turismul botosanean, intre Costinesti si

Sinaia nu-i cine stie ce diferenta. Nici ca distanta, nici de temperatura. O pura coincidenta

onomastica a facut sa le apropie. De fapt satul Costinesti s-a rupt pe vremuri in doua, iar partea

din deal, de sub padure, a primit denumirea de Sinaia. De ce, numai autorul anonim ne-ar putea

spune, dar nu mai traieste. Deosebirea dintre vestitele statiuni turistice si micutele asezari din

comuna Leorda e ca locuitorii celor din urma considera ca nu e nici o diferenta. Ei n-au nici

concediu si nici bani sa se recreeze nici la munte si nici la mare. Ei au de facut piine si mamaliga

pentru ziua in care traiesc. Primarul comunei, Vasile Ungureanu ii compatimeste: "Sint oameni

batrini, care nu mai pot face fata nevoilor ", dar mai mult de atit nu poate face nici el.

Costinestii din Leorda mor incet, dar sigur

Cu ani urma despre Costinestii de Leorda se spunea ca este "satul care moare incet ". Azi satul

Costinesti inca mai agonizeaza. In cele 70 de case presarate deoaprte si de cealalta a drumului

principal vietuiesc doar cei care n-au mai apucat sa-si ia talpasita catre alte zari, mai populate si

mai aproape de lumea civilizata. Cum ar fi Leorda, ca sa dam un exemplu la intimplare. "Am

ramas aici ca niste refugiati ", spune Ion Ciobanu, unul dintre stoicii locuitori ai satului Costinesti.

"Veniti pe la mine sa vedeti cum stau. Singur, abia imping ziua de azi pe miine ", a adaugat

barbatul. Ion Ciobanu are doar 53 de ani, dar nu-si arata virsta. In sensul ca arata ca de vreo 70.

Adus de umeri, cu mustata de haiduc iesit la pensie, abia isi mai poate duce batrinetile pina la

circiuma si inapoi. La virsta lui s-ar putea considera un adolescent in comparatie cu majoritatea

consatenilor sai. Dar gindeste ca un intelept al satului. Intr-adevar, Costinesti arata ca un sat al

refugiatilor. Nici apa nu ajunge pina aici. Chiar daca s-a dus la bun sfirsit o aductiune, povirnisul

nu-i permite sa strabata prin conducta pina aici. Greu la deal cu presiunea scazuta. Greu si pentru

autoritatile locale si pentru locuitorii satului. Ioan Roman, pe linga hanapul virstei il mai are si pe

acela al lipsei de vedere. Sta mai mult in casa, claustrat intr-o lume a lui, despre care ar povesti si

altora, dar cine sa-l asculte. Domnica Ciobanu a trecut si ea pragul maturitatii depline. Si ea e

singura si o mai tine in viata doar grija zilei de miine. La fel si Maria Afrasinei si Natalia Burlacu si

Eleonora Chifor. Au case, au pamint, dar n-au putere si nici o mina de barbat prin preajma sa le

mai ajute la taiatul lemnelor ori sa le aduca o galeata cu apa. Isi trec vremea brazdind ulitile satului

in speranta ca drumurile lor se vor intersecta ca sa-si mai descarce una alteia necazurile si

suferintele. Doar duminica le mai aduna la un loc preotul, la biserica. Dar nici el nu poate ajunge

de fiecare data fiindca drumul pina la Costinesti e anevoios, iar el face naveta de la Leorda, unde

are parohie. Pentru cei din Costinesti face eforturi crestinesti, mai ales pe timp de iarna, cind

numai gerul are putere sa urce pina aici.

Patru clase inghesuite in cancelarie

Si ar mai fi totusi cineva care in astfel de vremuri potrivnice ar merita un titlu de erou al muncii, dar

nu se mai dau. Este vorba de invatatorul Viorel Buliga. De mai bine de zece ani Viorel Buliga este

singurul cadru didactic al scolii din localitate. Si cam tot de pe atunci are doar o singura clasa

comasata cu elevi de la intiia pina la a patra. A avut si 20 de elevi si 11, iar acum i-au mai ramas

numai cinci. Scoala este destul de incapatoare, de pe vremea cind aici invatau peste 100 de elevi.

Daca tinerii s-au mutat mai la vale, cine sa mai faca copii? Noi? ", ride pe sub mustata alba de

promoroaca Ion Ciobanu. Si uite asa s-a ajuns ca in Costinesti sa mai existe in clipa de fata doar

cinci copii de virsta scolara. Doi in clasa a patra si trei in clasa intii. Invatatorul i-a adunat pe toti in

cancelarie, le-a pus banci si asa a rezolvat si problema incalzirii. Intr-o camaruta in care nici Hagi

n-ar avea loc sa faca un dribling, Ionel, Geanina, Madalina, Miruna si Cristina - adevarate simboluri

ale continuitatii pe aceste meleaguri - invata tainele buchiilor. Cind am ajuns noi doar doua cincimi

din totalul elevilor erau prezenti la scoala. Ceilalti erau fie bolnavi fie muscati de ciine.

Viorel Buliga nu este doar invatatorul lor. El e si directorul scolii si om de serviciu si, daca situatia

ar cere-o, ar indeplini inca multe alte atributiuni. Pe toate le face cu aceeasi pasiune, fiindca asta ii

e menirea. Copiii pe care ii educa sint isteti si te coplesesc cu politetea. Ba chiar cind li se iveste

ocazia participa la olimpiadele scolare unde nu o data se califica pina la faza judeteana. Cum s-a

intimplat nu demult cu Diana Andreica. "A ajuns la faza judeteana la matematica. La romana era si

mai tare, dar daca nu ne-a anuntat nimeni... " spune dezamagit invatatorul Viorel Buliga.

Doar trei institutii mai functioneaza in Costinestii zilelor noastre: scoala in care se intilnesc cei trei

copii, cafe-bar-ul deschis mai cu seama tinerilor - 20 citi au mai ramas dupa cum ne spune Fanica

Paduraru, unul dintre reprezentantii lor si biserica, locul de intilnire al batrinilor care formeaza

majoritatea celor ramasi sa mai locuiasca aici. Pentru ei primarul Vasile Ungureanu a lansat o

propunere legislativa de toata lauda: "La prima sedinta de consiliu local voi propune o hotarire ca

din cei care beneficiaza de ajutor social sa formam echipe care sa-i ajute be batrinii din Costinesti.

Sa le aduca apa, se le taie lemne, ca n-au pe altcineva care sa-i ajute ".

Sat cu un singur locuitor

In vreme ce tinerii din Costinesti isi cauta de munca si de locuit pe alte meleaguri, undeva, peste

coama dealului, un alt sat este pe cale sa se desfiinteze. Ba chiar e aproape desfiintat. Sinaia, asa

l-au denumit stramosii, inspirati probabil de peisajul silvestru si relieful abrupt asemanator

cunoscutei statiuni montane. Cu timpul satucul a devenit destul de populat si chiar crea

perspectivele unui viitor prosper locuitorilor sai. Numai ca nu intotdeauna pespectivele bat cu

realitatea. Atractia universala a functionat si la Sinaia ca si in teoria lui Newton. Asa cum cei din

Costinesti s-au mutat catre Leorda, cei din Sinaia s-au dus mai la vale, catre Costinesti. Casele lor

zac acum parasite sub pulpana padurii. Doar Gheorghe Axinia nu vrea cu nici un chip sa-si

paraseasca localitatea care l-a zamislit. A ramas singur cuc, sa poarte stindardul de lupta pentru

neatirnarea satului. Sinaia - satul cu un singur locuitor, asa ar trebui sa se scrie pe indicatorul de

la intrare. Dar nici indicator nu exista, asa ca tot Gheorghe Axinia ramine singura marturie a

existentei acestui sat. Si pentru neatirnarea lui lupta pe toate caile, mai mult pe cea a pasilor

pierduti. El ar vrea sa electrifice satul insa nimeni nu-l ia in serios. Pentru un singur locuitor nu se

justifica cheltuielile. Dar el nu intelege. Se judeca cu toti care i se impotrivesc demersurilor sale,

face petitii pe unde apuca. I-a scris si lui Iliescu pe vremea cind acesta era presedinte si n-a primit

nici un raspuns. Asa ca l-a pirit lui Adrian Nastase, care tot asa. De atunci s-a limitat in a trimite

reclamatiile direct la primarie. Iar Primaria ce sa faca si ea? Ii raspunde previzibil de altfel: se

rezolva, dar nu se poate. Singura solutie ar fi sa se mute si el la Costinesti. Dar deocamdata e

vreme de iarna cind majoritatea prefera Sinaia