Afacerile derulate de si prin ofiterii SRI trimisi in judecata de procurorii DNA se bazau pe faptul ca multe contracte se derulau cu firme care aveau capital majoritar de stat. Afaceristii prahoveni aveau nevoie de un deschizator de usi.

Colonelul Dumitrache avea influenta, puterea si cunostintele necesare pentru a deveni un fel de "placa turnanta” intre companiile private si cele de stat.

Mihail Alesu este unul dintre cei care a fost "fortat” de imprejurari sa accepte acest tip de relatie cu ofiterul S.R.I. deoarece, fara ajutorul acestuia, nu ar fi putut dezvolta nici o afacere cu firmele „accesate” ulterior cu sprijinul acestuia.

Conform rechizitoriului, Gheorghe Dumitrache "i-a garantat martorului denuntator "imunitate” in raport cu organele judiciare si judecatoresti din Prahova, in sensul ca i-a explicat lui Alesu Mihail ca poate initia si dezvolta chiar afaceri dubioase si ilegale caci „o sa-i tina el spatele” in vederea rezolvarii oricarei probleme de natura judiciara pe care Alesu Mihail ar fi putut s-o aiba in urma unor astfel de afaceri”.

Prima afacere a lui Alesu care a fost scoasa din "blocaj” de ofiterul SRI a fost legata de un vagon de tabla aflat pe stoc la firma administrata de Mihail Alesu, Alemi Impex SRL din Baicoi. Una dintre firmele de stat care ar fi putut cumpara fara sa clipeasca intreaga cantitate de marfa era Comat SA Prahova, unde, insa, Alesu nu avea „intrare”.

La cateva zile dupa ce a apelat la ajutorul colonelului SRI, Alesu este chemat de directorul Comat, care achizitioneaza intreaga cantitate. In declaratia data ulterior in fata procurorilor, afaceristul afirma ca a dat aproape o treime din suma incasata pe tabla celui care ii intermediase "intrarea”.

La scurta vreme, o a doua afacere este derulata, conform aceluiasi circuit, cumparator fiind o subsidiara a SNP Petrom, Baza de Aprovizionare Floresti, de asta data stocul constand intr-un tractor si remorca aferenta acestuia. Alesu s-a recomandat directorului BAF de atunci, Marius Stoicscu, ca fiind trimis de catre colonelul Dumitrache si de adjunctul comandantului SRI Prahova, Daniel Bucur.

Stoicescu nu a indraznit sa verifice daca recomandarea este sau nu reala, astfel incat a cumparat marfa prin unitatea subordonata din judetui Arges.

Prin intermediul lui Mihai Dumitru Tarnovschi, care indeplinea in acea perioada functia de sef Serviciu judiciar si care, ulterior, a devenit inspector sef adjunct la IPJ Prahova, colonelul Dumitrache ii deschide lui Mihail Alesu portile sucursalei prahovene a SNP Petrom.

Astfel, la rugamintea lui Tarnovschi, Cassian Popa, directorul sucursalei Petrom, i-a spus directorului Schelei de Foraj Moreni (Dambovita), Vasile Juravle, sa cumpere de la firma lui Mihail Alesu utilaj petrolier in valoare de 1,5 miliarde lei.

Colonelul Dumitrache reusea, conform anchetatorilor, sa gaseasca debuseuri pentru stocurile nevandabile ale firmei baicoiene. Astfel, SC Detubari SA este convinsa de oportunitatea achiziiionarii unor robineti industriali de mari dimensiuni, pe care Alesu nu reusea sa ii vanda. Afacerea fusese aranjata de acelasi colonel.

Ulterior, Petrom a mai cumparat diverse marfuri de la firma lui Alesu, printre care pastile vidia pentru sape de foraj si peste o mie de cauciucuri, pentru care a primit, prin compensare, produse petroliere, care erau mult mai vandabile.

Ancheta sugereaza faptul ca accesul la varful conducerii Petrom era asigurat prin Marius Stoicescu, care, intre timp, ajunsese seful directiei de aprovizionare al gigantului petrolier.

Mutarea acestuia la Lukoil il lasa pe alesu "descoperit”, mai ales in conditiile in care inepuizabilele sale stocuri constau acum in cinci tone de snur de azbest, material foarte scump, care se foloseste exclusiv in domeniul petrolier.

Si, din nou, filiera a functionat. Comandantul IJP Prahova, Radu Balici, prieten cu Gheorghe Dumitrascu, ajunsese intre timp seful Politiei Capitalei. Rolul acestuia a fost, se pare, acela de a gasi o noua persoana disponibila sa accepte aranjamentele lui Alesu cu SNP Petrom.

In final, chiar directorul general al petrom, Ion Popa, este cel care semneaza decizia de achiziiionare a snurului de azbest.

Contravaloarea snurului de azbest a fost platita de Petrom prin produse petroliere: benzina - 500 tone; motorina - 300 tone; combustibil tip „M” - 200 tone, in suma de 7 miliarde de lei, suma importanta la nivelul anului 1998.

Dar, cum Alesu intrase in posesia anurului cu ajutorul unor acte false, buba se sparge aici si afaceristul prahovean este (pentru prima data), arestat.