In 1893, Bogdan Petriceicu Hasdeu, "geniu de o inspaimantatoare vastitate", cum il numise Mircea Eliade, dupa marea suferinta provocata de moartea fiicei sale, Iulia, incepe sa construiasca la Campina un castel. Ridicat dupa proiectele transmise de Spiritul copilului sau, in sedintele de spiritism, micul castel este conceput ca un adevarat templu dedicat memoriei Iuliei.

El va fi locul de refugiu al marelui savant. Hasdeu va petrece acolo tristetea ultimilor ani de viata, inconjurat de neintelegerea contemporanilor sai.

Scurta istorie

Castelul, a carui constructie va fi terminata in 1896, dupa moartea savantului, va constitui subiectul unor tensionate discutii intre legatarii testamentari care vor propune sa-l doneze Ministerului Instructiunii publice, cu scopul de a-l transforma in muzeu.

Constructia, ce necesita reparatii inca dinaintea mortii lui Hasdeu, a fost afectata in timpul Primului Razboi Mondial. Din 1924, Ateneul Popular "B.P.Hasdeu" din Campina incearca sa-l preia pentru restaurare. Din nou, lacasul va suporta consecintele celui de-al doilea razboi mondial si isi va conserva acea stare pana in 1955, cand numele sau va fi inscris pe Lista Monumentelor Istorice.

Restaurat intre anii 1962-1964, constructia va adaposti din 9 aprilie 1965, Muzeul Memorial "B.P.Hasdeu", gratie profesorului de istorie Nicolae Simache, cel care a fondat aproape toate muzeele din judetul Prahova. Dupa cutremurul din 1977, castelul intra intr-un lung proces de restaurare si consolidare.

Ritmul acestui proces va fi grabit prin eforturile comune ale Inspectoratului pentru Cultura Prahova, ale Consiliului Municipal Campina, ale Muzeului de Istorie si Arheologie si ale Fundatiei "Hasdeu".

Astfel, la 17 iunie 1994, Muzeul Memorial "B.P.Hasdeu" este deschis partial si la 25 februarie 1995, el este pus in intregime la dispozitia publicului vizitator, desi lucrarile de restaurare nu se sfarsisera.

Vizitatorii pot admira mobilierul, obiectele familiei Hasdeu, fotografii si documente originale, manuscrise, editii princeps ale cartilor savantului, colectii de reviste conduse de marele filolog ori la care acesta a colaborat, tablouri semnate de Nicolae Grigorescu, Sava Hentia, G.D. Mirea, Diogene Maillart. Preocuparile spiritiste ocupa, de asemenea, un loc important in ansamblul expozitiei.

Indragostit de Campina

In 1893, la invitatia doctorului C.I. Istrati, familia Hasdeu face acestuia o vizita la resedinta lui de vara de la Campina. Clima blanda si atmosfera pitoreasca a oraselului de pe Valea Prahovei reusesc sa-l cucereasca pe B.P. Hasdeu intr-o asemenea masura incat va decide sa cumpere un teren pe numele sotiei si sa construiasca acolo castelul. O insemnare a lui B.P.

Hasdeu pe un manuscris spiritist, scrisa cu cerneala neagra, s-a pastrat nealterata peste timp: “Acest castel s’a zidit in anii 1894-1896, planul fiind dat de spiritul Juliei B.P. Hasdeu prin medium B.P. Hasdeu, apoi desemnat arhitectonic de T. Dobrescu, constructiunea de N.

Angelescu.” Numele de pe frontispiciul Castelului aminteste atat de sotie cat si de fiica omului de stiinta, ele purtand acelasi nume. Data de 2 Iulie, scrisa cu litere de piatra pe crenelurile de la terasa medie, dezvaluie faptul ca monumentul a fost creat pentru cele doua Iulii. Savantul a dorit initial sa-l numeasca Castelul celor doua Iulii.

Aceasta data are doua semnificatii: este ziua in care Hasdeu le aniversa pe Iuliile sale, chiar si atunci cand ele nu mai traiau, si este data la care sotia lui a murit la Campina, in 1902. Unele planuri ne arata ca forma initiala a castelului era alta, semanand mai degraba cu o catedrala. Hasdeu supunea planurile lui Dobrescu, iar acesta, la randul lui, se consulta cu colegii arhitecti.

Dobrescu era spiritist sau cel putin, in 1893-1894, se parea ca are astfel de convingeri. Constructia finala era formata din trei turnuri, cel din mijloc fiind domul si avand un rol simbolic de biserica. Pe fatada dinspre nord erau doua contraforturi, iar in partea exterioara a domului, din spatele castelului, se gasea inca o camera pe unde se putea cobori in demisolul centra

In 1896 s-a terminat zidirea castelului.

Probabil, in acelasi timp, au fost construite si casele, dintre care in zilele noastre mai sunt doua: una in care odinioara se afla bucataria si camera ingrijitorului (aceasta exista la vremea cand familia Hasdeu a achizitionat terenul) si casuta de la poarta care, conform descrierii, avea inca o camera sub pamant (se pare ca este prima constructie ridicata de savant la Campina).

In 1897, familia Hasdeu se muta la Campina, parasind vechea locuinta de la Arhivele Statului. Vizita lui I.L. Caragiale la castelul - templu in 1896, descrisa in “Epoca”, ofera informatii pentru cel ce cauta a cunoaste atmosfera de la inceput a locului. Avand sansa de a fi indrumat de insusi B.P.

Hasdeu, care-i ofera pe parcursul vizitei explicatii interesante privind simbolismul cladirii, Caragiale reda cu amanunte cele vazute.

Castelul Iulia Hasdeu este “ca o imensa carte, ca un imens poem de genul celor ale lui Dante sau Milton”, scria Eugeniu Sperantia. Intr-adevar, monumentul trebuie sa fie citit pentru a fi inteles. Altfel, pentru cei ce nu-l pot intelege el va ramane asa cum, de altfel, a fost privit timp de un secol: o constructie stranie.

In “Sic cogito”, savantul si-a exprimat prin cuvinte credinta lui despre “stiinta sufletului”. Prin simboluri, a materializat-o in cavoul familiei din Bucuresti si in Castelul Iulia Hasdeu, in piatra si fier, modeland-o inspirat. Simbolismul ales de Hasdeu nu este intamplator. I.L. Caragiale scria ca, la Castel, “in fiecare colt, materia spune ceva”.