Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Cele mai bune intrebari vor fi preluate in emisiunea Discutia de Luni, difuzata de HotNews.ro si RFI incepand cu ora 19.00 si realizata de Dan Tapalaga.
Nota redactiei:
- Pentru a pastra coerenta si relevanta discutiei, nu vom valida comentariile care nu se refera la temele anuntate, care nu contin intrebari sau care constau in atacuri la persoana.
- Va rugam sa nu adresati mai mult de doua intrebari pentru a da posibilitatea invitatatilor sa raspunda la cat mai multe probleme ridicate de cititori. Postarile lungi sau care contin mai mult de doua intrebari nu vor fi validate Cele mai bune intrebari vor fi preluate in emisiunea Discutia de Luni, difuzata de HotNews.ro si RFI incepand cu ora 19.00 si realizata de Dan Tapalaga.
2. Care e poziţia dvs. faţă de articolele din lege care fac referire la nepotisme şi plagiaturi?
Proiectul legii educaţiei din 2010, pus în joc de actualul minister şi guvern, nu trece acest examen. Este un proiect peticit, diletant şi cu viziune anacronică, care ar trebui privit nu numai în detalii, ci şi ca viziune asupra educaţiei, nu doar sub aspectul a ceea ce promite, ci şi din punctul de vedere a ceea ce va produce. Proiectul legii educaţiei 2010 este mult sub nivelul nevoilor României actuale şi se află în urma abordărilor care se practică în Europa de astăzi.
Iată câteva argumente din multitudinea celor pe care le-am formulat pe marginea proiectului 2010 (fără a mai relua argumentele numeroase prezentate de diverse organizaţii şi personalităţi de toate afilierile, în media din ţară şi din străinătate).
1. Proiectul este greoi, este o lege „patchwork” (peticită), făcută din bucăţi disparate. Textul este vizibil „croşetat” din diverse surse, iar din interiorul fiecăreia dintre surse sunt preluate şi aruncate de-a valma tot felul de prevederi. Pe de altă parte, reglementările efective sunt sufocate de o vorbărie care amestecă termeni juridici cu improvizaţii de psihologie, pedagogie, management.
3. În proiectul 2010, se dau, cu pompă, drept noutăţi, soluţii deja implementate la un moment dat în România. De exemplu, învăţământul pe „competenţe” a fost introdus, într-o concepţie democratică, în 1998; regula „finanţarea urmează elevul” a fost lansată în 1999, după ce a fost aplicată în cadrul „finanţării globale” a universităţilor (în treacăt fie spus, regula nu va putea funcţiona fără a fi complementată de regula „şcoala funcţionează optim”!); învăţământul „a doua şansă” a fost creat în 2000; admiterea în liceu se face pe baza rezultatelor la testarea naţională din 1999; absolvenţii de şcoli profesionale devin elevi de liceu din 2000; ”curriculum la dispoziţia şcolii” a fost introdus prin Curriculumul Naţional 1998; „planul-cadru” s-a introdus în 1998; trecerea selectării personalului didactic
4. Proiectul de lege 2010 stă pe premise false. Propagandiştii lui invocă aşa-zisul „Pact” pentru educaţie şi pretinsa „Diagnoză” a sistemului. Niciuna dintre acestea nu este veritabilă. Primul „pact” pentru educaţie s-a semnat în iunie 2000, după încheierea negocierilor cu Uniunea Europeană pe capitolul „Educaţie şi formare profesională”, când guvernul Isărescu a notificat Comisia Europeană asupra continuării reformei cuprinzătoare a educaţiei, asistată la acea dată de Banca Mondială, OECD şi de alte instituţii internaţionale (România împrumutând atunci peste 500 milioane de dolari). Preşedintele a obţinut un pact propagandistic, dar pactul său este o declaraţie de intenţii, bună pentru nepreveniţi. Nici un expert în educaţie nu s-a încadrat în grupul său; experţii în educaţie ai României fuseseră, între timp, împrăştiaţi în alte părţi ale lumii.
În orice ţară europeană, legislaţia educaţiei s-a elaborat, pe cât posibil, prin consens. Nicio forţă nu a fost exclusă, nici un argument semnificativ nu a fost lăsat la o parte. Aceasta pentru că educaţia este un bun public. În proiectul de lege 2010 se ajunge la rezultatul paradoxal că educaţia este proclamată demagogic ca un bun public, pentru a fi reglementată fără discuţie, în interese private (firme, coterii politice etc.).
5. Educaţia are nevoie de reformă, dar de o reformă chibzuită, făcută de oameni pricepuţi, capabili de dialog şi consens în societate. Proiectul de lege prezentat de guvernul actual nu numai că nu depăşeşte proiectele concurente înregistrate la Parlament, dar este – prin birocratizarea şi politizarea pe care o aduce, prin rezolvările anacronice şi prin antagonizările elevilor, studenţilor, profesorilor, autorităţilor pe care le presupune – dăunător intereselor României.
6. La finanţare se folosesc termeni sonori, fără acoperire, în condiţiile în care, previzibil, nu vor fi bani. În preuniversitar se vorbeşte de „finanţare de bază”, „finanţare complementară”, „finanţare suplimentară”, „venituri proprii”, în condiţiile în care nu se asigură salariile. Acelaşi limbaj se foloseşte în cazul universităţilor, în vreme ce ministerul nu îşi poate acoperi nici măcar angajamentele minimale. Universităţile funcţionează pe bază de „contract instituţional” cu ministerul, dar acesta – fapt unic după 1989 – blochează posturile didactice! Aşa stând lucrurile, proiectul de lege 2010 este mai curând o manevră de deturnare a atenţiei cetăţenilor de la tot mai gravele consecinţe ale incompetenţei actualei administraţii a ţării.
Se poate observa că în multe ţări care au adoptat aşa-numitul „model bazat pe competenţe” (i.e. Canada/Quebec; Australia; Africa de Sud) autorităţile sunt bombardate cu cereri de renunţare la „model”, de revenire la „ abilităţi fundamentale (the basics)” şi la forme tradiţionale. Ar trebui să ne întrebăm: ştiu, de fapt, autorii proiectului ce înseamnă „centrarea pe competenţe” şi care vor fi consecinţele pentru structura şi conţinutul curriculum-ului şi ale evaluării? În multe părţi ale proiectului de lege 2010 s-a înţeles (greşit) că, de exemplu, în învăţământul primar aceasta ar trebui să ducă la dispariţia sau „integrarea” disciplinelor tradiţionale.
În fapt, tendinţa europeană actuală este de a integra „competenţele” într-un scop al educaţiei cuprinzător, care să includă, de asemenea, „abilităţile de bază”, educaţia pentru valori. Nu este de ocolit observaţia că unele dintre „competenţele” enumerate în proiectul de lege sunt, la propriu, cu totul altceva, iar autorii proiectului nu cunosc domeniul decât superficial.
8. În textul proiectului 2010 există multe confuzii conceptuale, inconsecvenţe şi contradicţii. De pildă, în proiectul 2010 se spune că învăţământul din România e public şi privat, pentru ca în alt articol să apară şi învăţământul confesional. De ce e menţionat separat, când, de fapt, şi învăţământul confesional ar trebui să poată fi trecut fie în public, fie în privat?. Un alt exemplu: contradicţia dintre centrarea pe elev şi supraevaluarea (aplicarea de evaluări multe în timp scurt) elevului. Sunt apoi contradicţii între principiile enunţate ca fiind la baza legii şi prevederi ale acesteia. De pildă, descentralizarea e contrazisă în fapt de noianul de reglementări, care nu mai lasă loc semnificativ decidenţilor locali. Fiecare principiu ar trebui tradus în lege prin articole şi proceduri adecvate. Principiile sunt, însă, în proiectul 2010, enunţate să sune bine pentru nepricepuţi, fiind în fapt contrazise de reglementări de detaliu (aşa cum se întâmplă şi cu autonomia universitară, care rămâne practic confuzionată şi desfigurată, devenind cea mai restrânsă după 1989!).
10. În proiect apar multe propuneri care vor face mai mult rău. De exemplu, „competiţiile între şcoli” pe baza evaluării instituţionale. Să fim serioşi, până la competiţii de calitate, trebuie găsite mijloacele ca această calitate să fie susţinută prin fapte. De asemenea, ar trebui regândită finanţarea de bază şi finanţarea complementară, deoarece multe dintre reglementările trecute în finanţarea complementară (dependentă de autorităţile locale) vor face din şcoli vasalele primăriilor.
Este nechibzuită demontarea siguranţei sociale a profesiei de cadru didactic (prin trecerea angajării personalului didactic: în preuniversitar la şcoli şi licee şi în universitar la departamente). Nu este posibil învăţământ de performanţă – cum cred autorii proiectului – fără a consolida statutul cadrului didactic.
Nechibzuită şi discriminatorie este şi forţarea încheierii activităţii profesorilor universitari de performanţă la 65 de ani – forţare care nu s-a practicat în România după 1989. Ţările cu surplus de specialişti – ceea ce nu este cazul la noi! – au folosit-o un timp (Germania, Italia, Franţa etc.), dar au renunţat recent la ea în favoarea soluţiei din S.U.A., de folosire nelimitată a acelor profesori universitari care sunt specialişti reali, cu opere intelectuale la activ. În fapt, valoarea profesională nu ţine de vârstă, iar ţările se îngrijesc să cultive valorile indiferent de anul naşterii. Un universitar veritabil invocă valoarea proprie, nu vârsta sa sau a altora! Nu numai că prin această forţare – promovată de impostori, care vor funcţiile celorlalţi fără să aibă merite, din grupul care întocmeşte astfel de legi la Bucureşti – România se izolează. Prin forţarea încheierii indistincte a activităţii, România pregăteşte un nou exod al creierelor. După ce studenţii părăsesc sistemul învăţământului superior corupt de astăzi, după ce doctoranzii lasă în urmă birocraţia asfixiantă a doctoratului de după 2005, profesorii universitari bine specializaţi vor pleca, la rândul lor, spre a evita dependenţa de deciziile a tot felul de impostori, ajunşi, în tulburea societate românească actuală, să ia decizii în seama lor. O lege chibzuită a educaţiei, aşa cum se poate observa în multe ţări, încurajează nu la discriminări pe motive de vârstă, ci la folosirea capacităţilor, a competenţelor verificate, a personalităţilor creatoare.
11. Proiectul legii 2010 se descalifică înainte de orice din punct de vedere profesional. Nu discut aici erorile de gramatică ale autorilor, ignorarea dezinvoltă a limbajului juridic (sub febrilitatea exprimării aberaţiilor), absenţa cunoştinţelor de pedagogie actuală, de management şcolar şi universitar, anacronismul viziunii. Deja mulţi oameni le-au remarcat. Alte aspecte pot fi considerate.
În definitiv, este de pus, de pildă, întrebarea dacă nu cumva proiectul se repede în reorganizări (5 clase la primar, 4 clase la gimnaziu) înainte de a se întreba dacă nu cumva în învăţământul din România nu durata este problema practică, ci folosirea intensivă a timpului. Proiectul operează la fel de diletant atunci când este vorba de a considera managementul timpului şi cultura profesională în general. Apoi, ca alt exemplu, învăţământul preuniversitar este tratat fără experienţa acestuia, prin deducere din câteva concepte („competenţe”, „descentralizare” etc.) preluate superficial, care plac unor politicieni mediocri, aflaţi în căutare de paleative şi diversiuni. Astfel de concepte par adecvate, dar, vorba unei distinse profesoare – „în minţile strâmbe până şi ideile drepte se îndoaie”.
Alt exemplu, în învăţământul universitar, marile teme actuale ale universităţii de pretutindeni – inovaţia tehnologică, inovaţia societală, crearea de personalităţi, integritatea morală, „excelenţa”, cercetarea ştiinţifică etc. – nu intră în atenţie. Autorii nici nu cunosc managementul universitar, nici nu preţuiesc valorile, nici nu ştiu ce se întâmplă în lumea universitară actuală – singura lor ţintă este să parvină: se ajunge la situaţia în care plagiatorii dau sfaturi de etică, corupţii de luptă contra corupţiei, diletanţii de profesionalism etc.
12. Soluţiile din proiectul legii, de stabilire a direcţiunilor şcolilor şi liceelor şi a rectoratelor, vor agrava politizarea învăţământului. Consiliile de administraţie în şcoli aduc în rol lideri politici locali, încât vor sta sub influenţa acestora. Pentru alegerea rectorului, soluţia adoptată recent de multe ţări – candidaţi multipli, selecţie de către o comisie, validare de către senat – este mai bună şi evită politizarea pe care o conţine inevitabil soluţia din proiectul de lege. Mediul înconjurător este încă slab pregătit la noi pentru a se putea pronunţa calificat în chestiuni de educaţie. Se poate uşor sesiza că autorii proiectului dau glas, în cele două cazuri, mai mult frustrărilor personale şi voracităţii cercurilor politice din care fac parte, într-un efort de a-şi plasa în lege chiar rezolvări individuale, în dauna valorilor educaţiei. Prin multe articole, proiectul de lege satisface vizibil interesul de parvenire frauduloasă al unor neisprăviţi corupţi, rămaşi la distanţă de veritabilul interes public al României, ce ar trebui să fie orizontul reglementărilor.
14. Din proiectul 2010 al legii educaţiei lipseşte abordarea problemelor veritabile ale învăţământului românesc de azi. În preuniversitar nu se rezolvă nimic dacă nu întărim statutul social al învăţătorului (institutorului) şi profesorului (care, prin proiectul legii, este subminat). În universitar nicio reformă nu reuşeşte dacă nu se schimbă sistemul (supradimensionat, cu 98 de universităţi acreditate, într-o o ţară cu, în fapt, sub 21 de milioane de locuitori în ţară!) ca sistem.
15. Articolele proiectului de lege a educaţiei 2010 pot fi discutate în detalii. La nevoie, vom face o astfel de analiză. Ceea ce are importanţă – înainte de orice detaliu, la care se opreşte adesea dezbaterea din zilele noastre – sunt opţiunile care afectează întregul legii. Este de spus onest şi responsabil, din acest punct de vedere, că ar trebui pregătit – de oameni cu capul pe umeri, realmente competenţi, care înţeleg interesul public – un alt proiect de lege, care să îşi asume România actuală şi să o schimbe efectiv, în urma unei dezbateri neamputate cu cei care se pricep şi cu cei interesaţi. România ar câştiga dacă Parlamentul ar reveni la normal şi ar aborda, dincolo de orice „mandat imperativ” din partea a tot felul de coterii, multiple proiecte de lege, spre a genera un proiect, veritabil nou, în cadrul unui pluralism al abordărilor şi al argumentelor mai bune. România a fost prolifică atunci când a fost plurală şi a căzut mereu în criză când intelectualii au început să îşi caute noi stăpâni.
Ati efectuat o reforma a invatamantului romanesc, promovata de dumneavoastra, acum mai bine de 10 ani.
Ati desfiintat examenele de admitere la liceu si facultate, promovand astfel, probabil fara sa prevedeti acest efect la momentul respectiv, goana elevilor dupa note, deoarece admiterile se realizeaza in acest moment pe baza mediilor de absolvire, respectiv cele obtinute la capacitate sau bacalaureat.
Care este opinia dumneavoastra cu privire la evolutia invatamantului in Romania, dupa aceasta reforma, in conditiile in care inclusiv dumneavoastra clamati declinul invatamantul romanesc?
Sunt curios care este opinia Dvs. despre titulatura? Personal consider o situatie "graduala" depasita, bloceaza multe posturi si chiar daca se spune ca este un instrument ca nu permite ca anumite diretori sau inspectori sa faciliteze angajarea rudelor se pot face anumite "miscari". Cred ca o antentie sporita asipra directorilor scolari si angajarea directa ar fi mai eficace si benefica invatamantului romanesc.
Va multumesc.
As dori sa adresez Domnului Marga doua intrebari legate de Legea Educatiei Nationale.
1. Imi este cunoscuta istoria mandatelor intrerupte, suspendate si/sau reinnoite ale domnului Marga. Totusi, sperind ca poate face abstractie de situatia sa personala ca rector al UBB, as dori sa stiu ce parere are privind alegerea rectorilor in conformitate cu prevederile art.209 pct.b): "prin vot universal, direct si secret al tuturor cadrelor didactice si de cercetare titulare ...si al reprezentantilor studentilor". Descurajeaza aceasta prevedere manevrele de culise din cadrul Senatelor universitare, atit de recurente pina azi ?
2. Ce parare are de introducerea interdictiei de cumulare a functiilor didactice si/sau de cercetare cu functii de conducere demnitate publica? (art.215. pct.5)? Este aceasta prevedere benefica actului educational/de cercetare, prin aceea ca obliga persoana in cauza sa se dedice cu adevarat profesiei de dascal/cercetator, sustragindu-se problemelor electorale si politice?
În iunie 2000, primul ministru de atunci, Mugur Isărescu, a notificat Comisia Europeană, după ce s-a realizat Pactul pe educaţie al partidelor parlamentare, asupra continuării reformei de recuperare cu ceea ce se numeşte „reforma de sincronizare”. Am lansat – se pot vedea actele oficiale ale ministerului de atunci – în octombrie 2000, proiectul unei noi legi a educaţiei, care să susţină „reforma de sincronizare” cu practicile avansate. Această reformă trebuia prelungită ulterior cu „reforma de înfruntare a globalizării”. România trebuia şi trebuie să parcurgă, dacă vrea să conteze, aceste trei reforme, în timp scurt, chiar dacă fiecare reformă pretinde ani. În definitiv, Spiru Haret a făcut reforma sa (constând, în esenţă, în două legi bune) în zece ani, în trei mandate în guvernele liberale. Reformele trebuie să fie însă chibzuite, făcute de oameni competenţi şi cu scaun la cap. La noi, tot felul de diletanţi ajunşi demnitari cred că fac reforme schimbând lucrurile anapoda, fără proiecte discutate public! Reformele sunt altceva decât schimbările după gusturi personale!. De reformă şi de o lege competent şi înţelept elaborată România are neapărată nevoie.
Defectul originar constă în aceea că legile sunt considerate greşit doar instrumente de promovare a intereselor de grup sau chiar a intereselor persoanelor care scriu legea. Concepţia instrumentalistă asupra legii este cancerul sistemului juridic românesc actual. Ca efect, de pildă, nici una dintre legile adoptate la repezeală în 2010 – salarii, pensii, fiscalitate, educaţie – nu va rezista în timp. La formularea legilor lucrează prea puţini jurişti calificaţi (acum predomină veterinari, pseudopsihologi, falşi pedagogi, propagandişti economici etc.) şi nu se înţelege că legile trebuie să exprime interesul public şi să reglementeze raporturi de reciprocitate (cetăţean – stat, cetăţean – organizaţii şi instituţii, cetăţean – cetăţean etc.). De aceea, la noi, unii autori de proiecte de lege vor să-şi pună în lege, cât mai direct, până şi interesul de a-şi acoperi o afacere sau de a-l lovi pe rival. În acest fel, frustrările personale sau de grup vor să devină articol de lege. În plus, textul legii, după trecerea prin parlament, este modificat de trepăduşi de la cabinetul primului ministru, până la corectura din paginile „Monitorului Oficial”, ceea ce oriunde în lumea civilizată este o infracţiune care atrage puşcăria.
Pe de altă parte, legile sunt modificate, în fapt, de metodologiile şi instrucţiunile de aplicare. Bunăoară, legea educaţiei recent adoptată are nevoie de peste 50 de metodologii care, desigur, o modifică şi o fac întâmplătoare. Nu mai insist asupra abuzului de ordonanţe (abuz astăzi mai mare ca oricând în istoria României şi, poate, a Europei postbelice), care distruge legile şi mai ales legalitatea.
Cand ati fost ministru ati sustinut intrarea la facultate fara examen doar pe baza mediei de bac.
Stiti ca la bac in multe licee se copiaza fara jena. De asemenea un elev de profil uman cu medie mare la bac se putea inscrie la o facultate de profil real in acel caz. Poate ca in alte tari era corecta aceasta masura dar nu credeti ca la noi ati gresit promovand-o?
2.
La liceu ati sustinut admiterea cu dosar pe baza examenului de capacitate. Nu ati implementat sistem computerizat atunci si parintii alergau cu dosarul de la un liceu la altul. La cel mai bun liceu din orasul meu au ramas 3 locuri libere pentru ca nu a mai riscat nimeni sa depuna dosarul pe ultima suta de metri. Considerati ca a fost o eroare introducerea acelei masuri fara sistem computerizat?
Incep cu reflexia agreabila, noua lege a invatamantului se apropie 80 - 85% de cele din tarile moderne si foarte apropiata de cea elvetiana.
De aceea este foarte apreciata in mediile universitare si politice si rezultatele nu se vor lasa asteptate.
Intrebare :
Cum ganditi ca trebuie dezvoltat invatamantul profesional in forma de aprentisaj, 1 zi scoala si 4 zile in cadrul firmei ?
Merci
Stefan RADOVEANU
GENEVE
Dupa aceasta alianta cu PC,dvs. nu va este rusine?
Mai profund decât orice, România trăieşte, sub multe aspecte, cel mai grav declin instituţional de la alegerile din 1946 încoace. S-a intrat în Uniunea Europeană (începând cu decizia din decembrie 1999), în NATO (începând cu pregătirile din 1996), dar meritul nu aparţine nicidecum liderilor de astăzi: nici unul dintre aceştia nu a fost în stare să închidă vreun capitol de negocieri, nici unul nu are la activ vreo faptă remarcabilă. Alegerile prezidenţiale din 2009, probabil singulare în Europa actuală, au reluat „tradiţia” din 1946: nu a contat ce au votat oamenii, ci cum s-au numărat voturile (după ce ministrul de interne a fost înlocuit brusc), iar ambasadele României (începând cu cea de la Paris), au făcut executări de voturi cu viteză record pe continent! Apoi – tot ca premieră continentală – preşedintele (uzând de arbitrara sa confundare cu „suveranitatea poporului”) a rupt o bucată din PSD şi o alta din PNL (împotriva votului nominal şi a votului cetăţenilor) şi şi-a creat partiduţe la purtător.
România este astăzi pradă unei patologii politice, pe care oricât am fi de îngăduitori, este realist să o luăm în seamă. Prima patologie a politicii româneşti actuale este „guvernarea prin antagonizare”: acum se caută conflictualizarea celor care lucrează în sfera privată cu bugetarii, mai ieri au fost opuşi întreprinzătorilor salariaţii, acum câţiva ani, tinerii au fost mobilizaţi contra celor mai devreme născuţi şi aşa mai departe. Dă rezultate o asemenea de politică? Se văd bine în jur efectele: stagnare în epoca celei mai accentuate dinamici din lume, necompetitivitate, reducerea, fie şi relativă, a performanţelor şi, până la urmă, sărăcia.
Prima se referă la confundarea legitimităţii cu legalitatea. Trec peste faptul că la guvernanţii de astăzi nu este vreun semn că înţeleg ce înseamnă legitimitate. Ei cred că, după un scrutin legislativ la care au participat 40% dintre alegători, iar partidul lor a obţinut în jur de o treime dintre voturile exprimate, totul este în regulă. În fapt, spus fără ocolişuri, în România actuală, nu există legitimitate a deciziilor, chiar dacă, forţând „democraţia aritmetică”, se obţine o legalitate chinuită. Oriunde în lume, astfel de guvernanţi ar fi precauţi, dacă ar avea cultura legitimării.
Guvernanţii actuali din România nu înţeleg că democraţia nu se lasă redusă la numărarea voturilor şi la stabilirea celui care are un vot în plus. „Democraţia aritmetică” şi „dictatura majorităţii aritmetice” au fost criticate plenar de cultura democratică a lumii civilizate, iar un democrat onest ştie că un consens cât mai larg, mai ales atunci când aritmetica este subţire (câteva voturi în Parlament în plus) sau discutabilă (în definitiv, ce ar fi fost dacă la alegerile prezidenţiale din 2009 numărarea voturilor ar fi fost alta? sau dacă se lua în seamă victoria în ţară a candidatului rival?) este soluţia înţeleaptă. Carpaticii democraţi de mucava nu înţeleg – se vede prea bine – ce înseamnă democraţia. Până la urmă, pentru ei, poporul este cel care nu este bun (după cum arată şi remarca unuia: „nu se obţin banii de la Bruxelles, căci se lucrează cu români!” sau invitaţia recentă a preşedintelui la „a folosi libertatea câştigată pentru a părăsi ţara”).
Autorităţile României nu au la această oră nici o proiecţie de viitor pentru ţară, nici un proiect major nu este în curs de realizare, populaţia tânjeşte să lucreze, dar unităţile continuă să se închidă (după ce s-au închis deja peste 30.000 de unităţi în ultimii doi ani!). În 2008, „The Economist” scria că România va suferi datorită „incompetenţei” decidenţilor, iar Comisia Europeană arăta, în 2009, că România este vecină „incapacităţii administrative”. Recent, Banca Mondială acuza proiectul de buget 2010 că este făcut „după ureche”. În fapt, în 2009-2010 România a devenit univoc „lanterna roşie” a Uniunii Europene. Toate evaluările obiective, internaţionale (inclusiv temerea deunăzi exprimată la Washington DC, a „falimentului”) sunt negative în privinţa actualei Românii.
De „guvernarea prin antagonizare” se leagă imediat alte patologii. Prima este „disfuncţia prezidenţialismului actual”: preşedinţia se interpretează pe sine ca o forţă în luptă deschisă (fie cu Parlamentul, fie cu opoziţia, fie cu pensionarii, ori cu poporul) şi stimulează o „competiţie sălbatică (savage competition)”, în condiţiile unei politizări mai extinse decât oricând şi decât în orice altă societate. A doua este „fuga de răspundere a celor care decid”: aceştia aruncă vina nereuşitei pe orice („criza mondială”, „greaua moştenire”, „colapsul Greciei”, comportamentul supuşilor etc.), fără ca vreun moment să îşi asume vreo răspundere în generarea vizibilă a crizelor actuale. A treia este „constituţie fără constituţionalism”: cei care conduc împing societatea într-o luptă în care nu se mai respectă nici măcar Constituţia, ei înşişi (cum s-a observat, de pildă, la formarea majorităţii guvernamentale alternative, în 2009) căutând să se sustragă controlului constituţional.
Nu voi descrie însă această situaţie, ci ceea ce a făcut-o şi o face posibilă: este vorba de proasta înţelegere a democraţiei de către cei care conduc România actuală, care face ca democraţia să nu se mai deosebească îndeajuns de „consultarea maselor” din regimul de tristă amintire sau de „democraţia faptelor” a militanţilor extremismului de odinioară. Este o neînţelegere care transformă democraţia într-o simplă unealtă de promovare a intereselor de „gaşcă” (pentru a folosi limbajul actualei puteri, căruia un distins intelectual ieşean îi caută zadarnic echivalentul în latină!) şi de controlare a societăţii. Vreau să ilustrez ideea neînţelegerii democraţiei de către autorităţile din România prin trei observaţii.
Este straniu comportamentul „aleşilor”: ştiind bine că nu vor mai fi aleşi a doua oară, cinismul întrece orice limită înregistrată în democraţiile europene. Peste noapte, unii devin „independenţi” (ceea ce este, în fond, ilegal, oricând aceştia putând fi acţionaţi în justiţie de către cei care i-au votat cu sigla unui partid cu tot!) şi relativizează, oportunist, toate opiniile lor anterioare. Alţii spun în privat ceea ce cred cu adevărat despre guvernanţi, pentru ca în declaraţii publice să îşi umfle pieptul, ca eroici apărători ai liniei partidului. „Reprezentarea poporului” care i-a ales au uitat-o cu totul, în numele „mandatului imperativ” al partidului, care îi târâie în soluţii proaste.
Peste toate, cei care administrează România actuală nu înţeleg legătura indisolubilă dintre democraţie şi valoarea profesională a reprezentanţilor. Precum odinioară Ceauşescu, puterea apelează la persoane mediocre, încât, pe de-o parte, să nu fie vreun pericol de concurenţă din partea acestora şi, pe de altă parte, să se poată oricând arunca vina pe cineva. La rândul lor, persoanele acestea reproduc nivelul redus de competenţă şi onestitate: cei pe care îi numesc sunt, deopotrivă, mai curând incompetenţi, docili, agresivi, cu destule pete la activ. O ţară care are nevoie, ca de aer, de persoane calificate şi integre, capabile să imagineze, să gândească şi să implementeze soluţii chibzuite, cade astfel pradă unor administratori nepricepuţi, care o trag în jos. Cu un preţ uriaş, însă, pe care îl plăteşte, ceas de ceas, inevitabil, fiecare cetăţean.
La aceste premise lăuntrice României actuale, sunt de adăugat, pentru a putea răspunde la întrebarea „ce va fi în trei ani?”, premise contextuale. Le enumăr cât mai succint. Competiţia internaţională stimulată de globalizare şi de criza declanşată în 2008 se va intensifica. Centrul economic al lumii se mută în Asia de Sud-Est. SUA rămâne principalul actor al lumii, dar China se ridică la rangul celei de a doua supraputeri, Rusia revine printre forţele hotărâtoare, iar alianţa Franţa, Germania, Rusia va avea un cuvânt mai greu de spus. Societăţile avansate trec deja la „noua economie”, iar „statul social” este supus unei revizuiri profunde şi promiţătoare.
2. De ce criteriile evaluarilor efectuate de ARACIS au fost mentinute timp de 6 ani atat de IRELEVANTE in context (situatie recunoscuta intr-un interviu publicat vineri in GANDUL chiar de dl.Funeriu)?
///
Va multumesc anticipat pentru consideratia pe care veti binevoi s-o acordati acestor intrebari!(editat de HotNews.ro)
consider ca masurile luate de dvs pe vremea cind erati ministru au fost foarte bune. De aceea, va intreb:
1. daca veti ajunge din nou ministru, intentionati sa aduceti modificari in bine acestei legi?
2. credeti ca mutarea cl. a 9a la gimnaziu e benefica?
cu stima
Daca un preparator sau lector, este mai bine pregatit decat un profesor, nu vad de ce trebuie sa astepte un numar de ani, ca sa poata obtine titlul de profesor si salariul marit.
Eu cred ca exista si profesori care numai studiaza crezand ca stiu destul de multe, si astfel raman in urma cu noile descoperiri.
Va multumesc anticipat!
2) Pe care dintre cei doi sefi ai aliantei PNL-PC il vedeti ca lider al guvernului pentru care ati fost propus ?
Fac şapte observaţii factuale, cât se poate de succint.
Prima este că reforma 1996-2000 a permis încheierea pozitivă, deja în mai 2000, a negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană pe capitolul „Educaţie şi formare profesională” (primul capitol încheiat de ţara noastră), spre cinstea slujitorilor şcolii româneşti. A fost singura reformă din România, care a fost evaluată pozitiv de agenţii internaţionale. Faptul este atestat de documente care sunt publice.
A doua observaţie este că tocmai Traian Băsescu şi persoanele numite de el au stricat învăţământul. Cele mai greşite măsuri au fost luate în 2005-2006 – iar faptul se poate atesta, de asemenea, pe acte, cu precizie.
A treia este că toate, absolut toate soluţiile din legea 2011, cu care se laudă Traian Băsescu (curriculum la dispoziţia şcolii, descentralizare şi integrare în comunitate, răspunderea publică a universităţilor, finanţarea per capita, ierarhizarea universităţilor, abolirea vechimii în accesul pe postul de profesor, concursul pentru decanat şi rectorat, măsurile anticorupţie şi multe altele) sunt preluate din „reforma Marga”, pentru a-l cita pe preopinent. (Se poate observa, de pildă, volumul Andrei Marga, Anii reformei (1997-2000), EFES, Cluj, 2007, 570 p.). Traian Băsescu a integrat soluţiile plagiate într-o politizare primitivă, care nu se mai practică în Europa, a învăţământului.
A cincea este că Traian Băsescu vorbeşte, ca în 2004, de „baroni” (acum îi găseşte în universităţi), de plagiat, nepotism, privilegii ale profesorilor. În toate se înşeală sau minte. Plagiatorii, dacă îl interesează, îi găseşte înainte de toate printre cei care îl consiliază. Ce nepotism e mai exemplar decât promovarea unei odrasle agramate în instituţii respectabile al noii Europe? Nici un profesor nu are privilegii. Iar clanurile, dacă au existat, au fost tocmai în universităţile protejate de Traian Băsescu (una a şi creat, de altfel, un partid de buzunar al acestuia).
A şasea este că, după ce a mobilizat angajaţi contra pensionari, nebugetari contra bugetarii, tinerii contra celor mai puţini tineri etc., Traian Băsescu incită acum asistenţii şi lectorii contra profesorilor universitari. Astfel de, „minirevoluţii culturale” nu au dat rezultate nici în 1952, nici altă dată. În fapt, Traian Băsescu este cel care este la originea opririi, în 2009, a concursurilor pentru posturi didactice, el este sursa tăierii salariilor şi veniturilor, care au lovit în aceste grade didactice. Profesorii universitari, previzibil izgoniţi de un preşedinte iresponsabil, vor fi buni în universităţi din alte ţări. Câştigă astfel România? Din păcate, nu! Tocmai într-o epocă în care fiecare ţară îşi gospodăreşte cu parcimonie specialiştii (Italia, Germania, Franţa şi alte ţări au luat deja măsuri în acest sens)!
Nu mai insist asupra aberaţiilor din declaraţia lui Traian Băsescu: „directorii sunt mai mari decât rectorii”, „concurenţă între unităţile şcolare”, „suntem la finalul unei dezbaterii care a durat patru ani” etc., care se demit de la sine pentru orice om normal. Reamintesc doar că SUA aplică în momentul de faţă programul Obama-Biden de reformă a educaţiei. Una dintre opţiunile majore ale reformei este asigurarea „valorii şi demnităţii profesorului”. Traian Băsescu a ajuns să decidă lucruri la care nu se pricepe. El este prost consiliat şi vrea acum o reformă împotriva profesorilor. O astfel de reformă nu a reuşit nicăieri, iar un om câtuşi de puţin cultivat sau măcar cu scaun la cap nici nu o mai încearcă. Ne consolăm deocamdată cu observaţia unui cititor: excrocheria este însuşirea unor semeni, dar Traian Băsescu abuzează de ea.
De curand v-ati decernat niste premii ale universitatii dvs si sotiei dvs. Informatia este dintr-un ziar care tine cu dvs. Puteti comenta acest lucru inedit pentru invatamnatul romanesc postdecembrist.
Multumesc si sa stiti ca respect ceea ce ati facut la Cluj, dar nu inteleg deloc pozitiile dvs si imposibilitatea dvs de a gandi in afara propriilor interese restranse.
2.in perioada 1976-1990 ati fost cadru didactic de materialism stiintific?
2005 Visiting Professor, Universitatea „Paul Valery”, Montpellier (Franţa)
2004 – 2005 Gast-Professor, Universitatea din Viena (Austria)
2004 „Erich Voegelin” Gast-Professor, Universitatea Ludwig Maximilians, München (Germania)
1990 – prezent Profesor de Filosofie Contemporană şi Logică – Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj (România)
2. NUMIRI ACADEMICE INTERNAŢIONALE (selecţie)
2006 – prezent
2006 – prezent
2005 – 2007
2005 – prezent
2004 – 2005
2004 – prezent
2004 – prezent
2001 – 2005
2001 – 2003 Preşedinte de Onoare al Conferinţei Rectorilor Danubieni
Membru al Academiei Europea, Salzburg (Austria)
Membru al Consiliului Consultativ al Asociaţiei Europene pentru Educaţie Internaţională, Amsterdam (Olanda)
Membru al Academiei Europea, Jena (Germania)
Preşedinte al Conferinţei Rectorilor Danubieni
Membru al Colegiului Magna Charta Observatory, Bologna (Italia)
Membru al Consiliului Universităţii Naţiunilor Unite, Tokyo (Japonia)
Membru al Board Asociaţia Universităţilor Europene, Bruxelles
Membru al Comisiei Consultative Internaţionale a Universităţii de Economie, Budapesta (Ungaria)
2001 – prezent Membru al Consiliului Institutului pentru cultură şi istorie germană din Europa de sud-est, München (Germania)
1998 – prezent Vice-preşedinte al Board-ului CEPES – UNESCO
1998 Vice-preşedinte al Conferinţei Mondiale a Învăţământului Superior UNESCO, Paris
1995 – 2001 Membru al Comitetului de Învăţământ Superior şi Cercetare al Consiliului Europei, Strasbourg
3. ROLURI SEMNIFICATIVE (selecţie)
2008 – prezent
2004 – 2008
1993 – 2004 Rector, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj, România
Preşedinte al Consiliului Academic al Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj
Rector, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj
2006 – prezent
2006 – prezent
2005 – 2007
2005 – prezent
2004 – 2005
2004 – prezent
2004 – prezent
2001 – 2005
2001 – 2003 Preşedinte de Onoare al Conferinţei Rectorilor Danubieni
Membru al Academiei Europea, Salzburg (Austria)
Membru al Consiliului Consultativ al Asociaţiei Europene pentru Educaţie Internaţională, Amsterdam (Olanda)
Membru al Academiei Europea, Jena (Germania)
Preşedinte al Conferinţei Rectorilor Danubieni
Membru al Colegiului Magna Charta Observatory, Bologna (Italia)
Membru al Consiliului Universităţii Naţiunilor Unite, Tokyo (Japonia)
Membru al Board Asociaţia Universităţilor Europene, Bruxelles
Membru al Comisiei Consultative Internaţionale a Universităţii de Economie, Budapesta (Ungaria)
2001 – prezent Membru al Consiliului Institutului pentru cultură şi istorie germană din Europa de sud-est, München (Germania)
1998 – prezent Vice-preşedinte al Board-ului CEPES – UNESCO
1998 Vice-preşedinte al Conferinţei Mondiale a Învăţământului Superior UNESCO, Paris
1995 – 2001 Membru al Comitetului de Învăţământ Superior şi Cercetare al Consiliului Europei, Strasbourg
3. ROLURI SEMNIFICATIVE (selecţie)
2008 – prezent
2004 – 2008
1993 – 2004 Rector, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj, România
Preşedinte al Consiliului Academic al Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj
Rector, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj
• organizarea Universităţii „Babeş-Bolyai” ca universitate multiculturală, cu studii în limba română (89 secţii la nivel licenţă), în limba maghiară (51 secţii la nivel licenţă), şi în limba germană (13 secţii la nivel licenţă) în 20 de Facultăţi şi 18 Colegii;
• Universitatea „Babeş-Bolyai” a devenit cea mai comprehensivă instituţie de învăţământ superior din România;
• plasarea Universităţii „Babeş-Bolyai” în reţeaua internaţională a universităţilor;
2004 – 2008
1993 – 2004 Rector, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj, România
Preşedinte al Consiliului Academic al Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj
Rector, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj
• organizarea Universităţii „Babeş-Bolyai” ca universitate multiculturală, cu studii în limba română (89 secţii la nivel licenţă), în limba maghiară (51 secţii la nivel licenţă), şi în limba germană (13 secţii la nivel licenţă) în 20 de Facultăţi şi 18 Colegii;
• Universitatea „Babeş-Bolyai” a devenit cea mai comprehensivă instituţie de învăţământ superior din România;
• plasarea Universităţii „Babeş-Bolyai” în reţeaua internaţională a universităţilor;
• în octombrie 2003, Universitatea „Babeş-Bolyai” a găzduit cea de-a cincea Conferinţă a Asociaţiei Universitare Europene – Working together: Joint Degrees.
1997 – 2000 Ministru al Educaţiei Naţionale în România
• a lansat programul reformei comprehensive a educaţiei care include: reforma curriculară, schimbări în managementul academic şi financiar în domeniul educaţiei, descentralizare, reorganizarea cercetării;
• în 2000, Ministerul a organizat în Bucureşti cea de-a patra Conferinţă a miniştrilor europeni ai educaţiei;
• în mai 2000, România a încheiat negocierile cu Uniunea Europeană la capitolul „Educaţie”.
1992 – 1993 Prorector al Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj
1990 – 1992 Decan al Facultăţii de Istorie şi Filosofie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj
2005
2008
2003
2002
Herder Prize (Austria – Germania)
Premiul Fundaţiei „Haim şi Sara Ianculovici” din Haifa (Israel)
Gold Medal – Universitatea din Tübingen (Germania)
România – Israel Award & The Medal of Jerusalem (Israel)
2010
2010
2009
2008
2008
2006
2006
2006
2005
2003
2003
2002
2000
2000
2000
1999
Doctor Honoris Causa – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi (Republica Moldova)
Doctor Honoris Causa – Universitatea „Corvinus” din Budapesta (Ungaria)
Ordine della Stella della Solidarietà Italiana in grado di Cavaliere (Preşedintele Republicii Italiene)
Cetăţean de Onoare al oraşului Carmel (Israel)
Doctor Honoris Causa – Universitatea „Paul Valery” din Montpellier (Franţa)
Doctor of Humane Letters – Universitatea Plymouth State, New Hampshire (S.U.A.)
A Commendation a Guvernatorului Statului New Hampshire (S.U.A.)
Medaglia Pontificia. Anno I. BenedictusXVI (Vatican)
Medaglia Pontificia. Anno XXVI. Joannes Paulus II (Vatican)
Das Grosse Verdienstkreuz (Preşedintele Germaniei)
Doctor Honoris Causa – Universitatea din Debrecen (Ungaria)
Palmes Académiques – Ministère de l’Education Nationale (Franţa)
Gra-Cruz da Ordem National do Merito (Preşedintele Portugaliei)
Doctor Honoris Causa – Universitatea „Ion Creangă” din Chişinău (Republica Moldova)
Insigne Aureum – Universitatea din Maribor (Slovenia)
Grand Officier de l’Ordre National du Mérite (Preşedintele Franţei)
2003 Premiul Naţional „Brătianu” (România)
1985 Premiul „Simion Bărnuţiu” al Academiei Române
7. ORDINE DE STAT, TITLURI ONORIFICE ŞI DISTINCŢII NAŢIONALE
2010
2009
2008
2006
2004 Doctor Honoris Causa – Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia (România)
Medalia „Prieten al Comunităţilor Evreieşti din România” – Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România
Doctor Honoris Causa – Universitatea „Petru Maior”, Târgu-Mureş (România)
Insigna de Aur – Forumul Democrat German din Banat (România)
Crucea Transilvană – Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului (România)
2004 Medalia „Iuliu Hossu” – Episcopia Greco-Catolică Cluj – Gherla (România)
2000 Ordinul Naţional Pentru Merit, rangul Mare Cruce (Preşedintele României)
2000 Doctor Honoris Causa – Universitatea din Baia Mare (România)
2000 Ordinul Crucea Sfîntului Apostol Andrei – Galaţi (România)
1999 Doctor Honoris Causa – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi (România)
1999 Cetăţean de Onoare al oraşului Bistriţa (România)
1976 Doctor în Filosofie Contemporană (Universitatea „Babeş-Bolyai”)
1971 Licenţiat în Filosofie, cu specializarea secundară Sociologie (Universitatea „Babeş-Bolyai”)
Burse de cercetare şi specializare (de cel puţin un semestru):
1996 National Endowment for Democracy, Washington DC (SUA)
1991 Woodrow Wilson Center, Washington DC (SUA)
1980 – 1994 DAAD, Universităţile din Erlangen, Münster şi Frankfurt am Main; Institutul „Max Planck” – Starnberg (Germania)
Burse de studiu (de cel puţin un an):
1975 – 1976 DAAD, Universitatea din Freiburg im Breisgau şi Universitatea din Bielefeld (Germania)
9. Limbi străine vorbite:
Engleza, Germana, Franceza şi Italiana.
A. Cărţi – autor unic:
1. Argumentarea, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2010, 303 p.
2. Criza şi după criză, Editura Eikon, Cluj, 2010, 210 p. (a doua ediţie)
3. Absolutul astăzi. Teologia şi filosofia lui Joseph Ratzinger, Editura Eikon, Cluj, 2010, 370 p.
4. Fraţii mai mari. Întâlniri cu iudaismul, Editura Hasefer, Bucureşti, 2009, 270 p.
5. Challenges, Values and Vision, Presa Universitară Clujeană, 2009, 367 p.
6. Philosophie der europäischen Einigung, Presa Universitară Clujeană, 2009, 380 p.
7. Profilul şi reforma universităţii clujene, Presa Universitară Clujeană, 2009, 386 p. (a doua ediţie)
8. La Sortie du Relativisme, Editura Limes, Cluj, 2008, 324 p. (a doua ediţie)
9. Philosophia et Theologia Hodie, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj, 2008, 580 p.
10. Dialoguri cu David Ward, Henri Paul, Roland Lohkamp, Michel Grimaldi, E.S. Zenon Cardinal Grocholewski, Hans Gert Pöttering, E.S. Christoph Cardinal Schönborn, Î.P.S. Bartolomeu Anania, Robert S. Wistrich, Gianfranco Ghirlanda, Édith Cresson, Hans Küng, René-Samuel Sirat, Gianni Vattimo, Presa Universitară Clujeană, 2008, 389 p.
11. Diagnoze: articole şi eseuri, Editura Eikon, Cluj, 2008, 550 p.
12. Relativism and Its Consequences. Relativismul şi consecinţele sale, Presa Universitară Clujeană, 2007, 350 p.
14. Argumentarea, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj, 2006, 428 p.
15. Filosofia lui Habermas, Editura Polirom, Iaşi, 2006, 520 p.
16. Speranţa raţiunii. Interviuri, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj, 2006, 412 p.
17. University Reform Today, Presa Universitară Clujeană, 2005, 450 p. (a treia ediţie)
18. Bildung und Modernisierung, Presa Universitară Clujeană, 2005, 364 p. (a treia ediţie)
19. Die kulturelle Wende. Philosophische Konsequenzen der Transformation, Presa Universitară Clujeană, 2004, 610 p.
20. După unsprezece ani. Eleven years after, Presa Universitară Clujeană, 2004, 110 p.
21. Religia în era globalizării, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj, 2003, 285 p.
22. Filosofia unificării europene, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj, 2003, 436 p. (a treia ediţie)
23. Introducere în filosofia contemporană, Editura Polirom, Iaşi, 2002, 560 p. (a doua ediţie)
24. Ieşirea din trecut (Documente şi reflecţii), Alma Mater, Cluj, 2002, 264 p.
25. Educaţia în tranziţie, Editura Dacia, Cluj, 1999, 126 p.
26. Reconstrucţia pragmatică a filosofiei, Editura Polirom, Iaşi, 1998, 193 p.
27. Academic Reform. A Case Study, Presa Universitară Clujeană, 1997, 100 p.
28. Universitatea în tranziţie, Editura Apostrof, Cluj, 1996, 209 p.
29. Philosophy in the Eastern Transition, Editura Apostrof, Cluj, 1995, 283 p. (versiune extinsă)
30. Explorări în actualitate, Editura Apostrof, Cluj, 1995, 187 p.
31. Introducere în metodologia şi argumentarea filosofică, Editura Dacia, Cluj, 1992, 194 p.
32. Raţionalitate, comunicare, argumentare, Editura Dacia, Cluj, 1991, 327 p.
33. Cunoaştere şi sens. Perspective critice asupra pozitivismului, Editura Politică, Bucureşti, 1984, 256 p.
1. Cum explicati apropierea punctelor de vedere dintre dvs. si d-na Andronescu care prin delegatia oficiala a MEC la Sevilla (secretar de stat Damian) din 2001 a informat oficial organizatia europeana ca Romania se opune alegerii dvs. pentru faptul ca ati creat un dezastru in sistemul de educatie?
2. In mandatul dvs. a demarat programul finantat de imprumutul BM pentru invatamantul rural. De ce ati acceptat sa fiti platit atat ca demnitar cat si consultant (pentru agentia de rural, director Velter) independent al carui beneficiar de program erati? Ati avea curajul sa prezentati un raport romanilor cum si pe ce s-au chetuit 85 milioane dolari, caci scolile de la sate stau marturie?
Am observat ca profesorii universitari in general, obisnuiti cu catedra, intampina dificultati in a dialoga de la egal la egal in dezbateri contradictorii, riscand deseori sa emane aroganta si condescendenta. Cum treceti dumneavoastra peste acest defect profesional ca om politic la varf?
Va pensionati incepind cu 1 octombrie 2011 asa cum spune Art. 289. – (1) din lege?
2) Am citit pe un blog al unei ziariste din Cluj-Napoca ca salariu lunar al dumnevoastra ca rector al UBB a fost in 2009 de aproape 300 de milioane lei pe luna. Este adevarat?
Ar fi de peste 10 ori mai mare ca subsemnatul, desi sunt ca si dumnevoastra profesor universitar (eu la UB) dar nu sunt rector.
Sti desigur ca in tarile vestice raportul dintre salariu unui rector si un doctorand e de maxim 5. La noi cit este raportul dintre salariu dumnevostra si un preparator universitar la UBB?
Multumesc pentru eventualul raspuns
prof. dr. Gigel Militaru
2. Nu vi se pare rusinos ca in Biroul PNL nimeni, nici macar dvs., nu v-ati opus aliantei cu un partid fondat si condus de un Securist cu acte in regula? (PC, Dan Voiculescu).
Va rog sa argumentati. Va multumesc, un fost student.
Oare incheierea acestei aliante nu va fi contraproductiva si nu va actiona ca o piatra de moara legata de picioarele PNL?
In Transilvania PSD nu a obtinut niciodata de la revolutie un numar de voturi care sa-i asigure majoritatea,astfel de aliante o pot ajuta aparind ca o curatire de oameni cu un trecut deranjant cum este D-nul Voiculescu.
În România, autorităţile au început anul 2009 prin a postula imunitatea ţării la „criză”, apoi au tăinuit criza, pentru ca în 2010 să ia, la repezeală, măsuri greşite, iar recent să decreteze ieşirea din criză. Nu există nici acum vreo analiză a cauzelor crizei din ţară şi măsuri de combatere propriu-zisă a acesteia. Nici o lege adoptată recent nu face faţă examenului gramatical, logic, de constituţionalitate şi de conţinut, optica fiind anacronică şi caducă, încât urgenţa a devenit izbăvirea ţării de decizii proaste. Autorităţile confundă, în continuare, echilibrarea anapoda a bugetului cu ieşirea din criză.
Indicatorii de „performanţă” ai guvernării actuale vorbesc de la sine. În doi ani, produsul intern al României s-a prăbuşit cu peste o treime. Mai mult de 600.000 de oameni au fost trecuţi în şomaj, după ce zeci de mii de întreprinderi au fost anihilate. Veniturile personalului au scăzut cu 25-63%.
În orice ţară intelectualitatea a rămas senzor al situaţiilor. La noi, mulţi licenţiaţi se înghesuie pe coridoarele partidului de guvernământ pentru joburi plătite în valută forte. Alţii trec sub tăcere faptul că cei care guvernează sunt, oriunde şi oricând, responsabili de o situaţie. Propagandiştii regimului abuzează de logica formală pentru a apăra mistificări („toţi suntem de vină”, „toată clasa politică are păcate”, „douăzeci de ani sunt cauza situaţiei” etc.) care împiedică accesul la adevăr şi găsirea soluţiilor efective. Intelectuali cu galoane fac chiar fenomenologia „spontaneităţii” preşedintelui, încercând să transpună pretenţios (precum în 1933, când neinspiratul Heidegger îl conceptualiza pe Hitler) subţirelele însuşiri ale persoanei. Unii se joacă cu termeni precum „dreapta” şi „stânga”, după ce au pierdut de mult contactul cu analizele societăţii de astăzi.
Mai presus de toate, România a intrat într-un marasm economic, pe care-l sintetizează indicatorul neputinţei de a-şi plăti salariile şi pensiile din economia proprie. Ţara noastră a intrat într-un marasm instituţional, pe care-l exprimă concentrat eforturile de demontare a democraţiei de către un nazism inconştient. România a intrat într-un marasm cultural, pe care-l redă cel mai direct confuzia valorilor şi antiselecţia personalului pentru demnităţi publice. Ţara noastră şi-a slăbit în ultimii ani toate sectoarele şi resursele, inclusiv resursa motivaţie.
Pe de altă parte, cultura veritabilă din epoca modernă este cea care tematizează explicit politica. Este o iluzie carpatică mereu păguboasă (vezi şi efectele „apolitismului” proclamat pe Dâmboviţa în 1990, care a făcut ca România să întârzie toate schimbările spre societatea deschisă!) aceea că ne putem sustrage fără costuri majore dezbaterii explicit politice. O citez din nou pe Angela Merkel: „creştinismul nu este apolitic”, încât, prin implicaţie, concepţii inevitabil mai puţin axate pe morală şi conştiinţă de sine decât învăţătura creştină nu sunt deloc „apolitice”. Pe scurt: apolitismul (care, în cultura sumară a unora, nu se distinge de apartidism!) este mereu o politică – politica ipocrită a oportunismului.
După ce democraţia a fost desfigurată, s-a proclamat reforma statului, rămânând în fapt confuze, pentru cei răspunzători, şi ceea ce este reforma şi ceea ce este statul. Caracteristica actualei puteri din România este că mai întâi distruge sau afectează grav, din nepricepere, şi apoi se autoproclamă „salvarea”.
Situaţia face ca liberalilor, social-democraţilor, conservatorilor şi altor forţe ataşate pluralismului democratic să le revină rolul scoaterii României din marasmul actual. Aceasta este coaliţia de guvernare a partidelor care nu au creat politicile greşite ce au dus ţara în impasul de astăzi. Este o coaliţie care nu s-a mai încercat în România. Este coaliţia care dispune de personal calificat să exercite responsabil şi competent demnităţile publice. Este o coaliţie care are precedente de succes în multe ţări. Nu este nici un necaz că fiecare dintre aceste partide vrea să se consolideze în dreptul valorilor proprii! Importantă este disponibilitatea la cooperare a oamenilor de bună credinţă pentru scoaterea ţării din marasm. În fapt, România are nevoie de trecerea neîntârziată de la actuala coaliţie, bazată pe mituire, la o coaliţie de guvernare bazată pe valori lămurite prin dezbatere publică.
...va elimina - cel putin partial - mentalitatea actuala unde orice ilegalitate si imoralitate este considerata acceptabila - ? (cu referire la standardele existente in special in zona universitara si post universitara)
1. Cum comentati propozitia spusa de dvs (citez din memorie) "nu dorim ca o cariera in cadrul UBB sa devina un refugiu pentru impotentii financiar"?
2. Cum comentati faptul ca, desi sunt absolvent UBB de Litere, sectia engleza, la inscrierea la ISE pentru masterat trebuie sa mai sustin, CONTRA COST, o proba de limba engleza, CHIAR DACA SUNT LICENTIAT SI DISPUN SI DE CERTIFICAT DE TRADUCATOR emis chiar de Min. Culturii? Nu este, totusi, aberanta solutia aceasta de mai aduce niste banuti in vistieria ISE?
Va multumesc,
Radu
Sunteti de foarte mult timp seful unor mari institutii si, probabil, nu mai sunteti familiarizat cu unele metehne de fond ale mafiei academice romanesti (desigur, cititorii neavizati sa nu creada ca aceasta e doar o chestiune romanesca!). V-am citit insa cateva carti si am vazut ca ati aplicat pragmatismul si asupra comunitatilor academice. Sper, asadar, ca veti rspunde in acelasi mod, 'pragmatic'...
Fac parte din 'Sistem' (il scriu intre ghilimele pentru a face trimitere la 'Gomora' lui Roberto Saviano) si nu cred ca noua lege va schimba prea mult asa-zisele 'practici'. Pentru mine cel putin pare interesant sa va pun o intrebare de natura diferentiala. Ma limitez doar la 3 aspecte relevante pentru aceste 'practici':
1) In ce masura proiectul legislativ coordonat de dv. aducea mai multe posibilitati pentru constructia unor mecanisme de evaluare care sa limiteze: promovarile prin clicile universitare; 'criteriile internationale' aplicate de 'evaluatori romani' impartiali; proiectele de cercetare evaluate 'cu cartle pe fata' dar, in final, atribuite de comitete oculte; 'punctaje' mari obtinute prin articole improvizate in reviste fara circulatie reala in comunitatea stiintifica (in universitatile occidentale se vorbeste chiar de 'Balkanian ISI Journal') si/sau din carti citite doar de pisica matusicilor - pe care nu le citeaza decat studentii, doctoranzii si ciracii asistenti - la edituri obscure (dar au prins smecheria si editurile mari - vezi editiile speciale pentru promovarea in lumea academica).
2) Ce credeti despre devalorizarea "ideii de invatamint" prin fabricile de diplome (la 'particulare', mastere gaunoase, doctorate 'speciale' etc)
///(editat de HotNews.ro)
2. Cel putin in ultimul an, tema preferata de dezbatere a fost invatamantul, de fapt doar directia referitoare la corpul profesoral: salarii, titularizari, etc. Despre directia cealalta a invatamantului prpriu-zis: materii, manuale, calitate, elevi, s.a.m.d cum comentati?
1) Va rog sa dezvoltati afirmatia dumneavoastra privind tendinta acestei legi de a relua anumite teme specifice fascismului, cum ar fi cea a formarii pe baza de competente. Credeti ca puterea portocalie s-ar putea apropia de miscarile de dreapta fasciste, avand tendinta evidenta de a trece la autoritarism si de migratie permanenta catre spectrul de dreapta al esichierului politic?
2) Daca alianta aflata acum in formare, intre PNL, PSD si PC, va castiga alegerile din 2012 care vor fi primele cinci masuri pe care le vedeti ca necesare pentru a corecta Legea Educatiei abia promulgata si ce implicatii vor avea aceste masuri asupra viitorului invatamantului romanesc?
In primul rand vreau sa va urez un sincer LA MULTI ANI ! Sunt un simpatizant al partidului liberar din 'tata in fiu' as spune adica parintii mei au fost liberari, bunicul si bunica la fel si cred ca as mai putea continua cu enumerarile. As dori sa va intreb in legatura cu noua alianta urmatoarele:
- de ce il lasati pe dl. Antonescu sa ne jigneasca cu aceasta alianta impotriva naturii as spune? Cum credeti ca as putea eu sa accept un partid conservator care ii are printre membrii marcanti (fondatori sau chiar finantatori) un Dan Voiculescu, Sergiu Andon sau dna Maria Grapini? Sincer, m-am saturat de minciuni si de jocuri politice care iti distrug toate valorile morale acumulate de-a lungul timpului.
- v-am urmarit si in interventiile televizate de la Antena si Realitatea. Chiar credeti ca legea Andronescu e mai buna decat cea facuta de cei de la putere? Se vede in ce hal a ajuns invatamantul romanesc. Dumneavoastra, ca fost ministru, va asumati degradarea continua a invatamantului nostru.
As dori niste raspunsuri sincere si nu politice venite din partea unei persoane cu adevarat liberale si profesioniste asa cum va stiu ca sunteti.
Va multumesc anticipat.
România s-a umplut treptat de mistificări, care împiedică înainte de orice discutarea onestă a situaţiei. Se decretează de sus că numai cu o persoană anume „România va traversa deşertul”. Că nimeni nu are proiecte alternative. Că de vină este „criza mondială”. Că am fi după două decenii de erori. Şi altele. Ca şi în anii optzeci, înainte de înlocuirea lui Ceauşescu, este de procedat astăzi la demistificări şi la aducerea pe agenda publică a veritabilelor probleme ale ţării.
Nu vreau să proiectăm utopii sau să ne lăsăm în seama reveriilor. Dar nici nu este cazul să se cedeze actualelor direcţii şi persoane, demult compromise. Este vorba de a ne clarifica şi de a acţiona energic, ca altădată la Alba Iulia. Pun în joc, fie şi doar numindu-le aici, şapte concepte ale schimbării: „stat ca păzitor al ordinii”, „democraţie ca formă de viaţă”, „nouă industrializare”, „consolidare a pieţei interne’, „independenţa justiţiei”, „descentralizare prin subsidiaritate”, „reconstrucţia democratică a statului” şi lansarea dialogului în societate.
Deunăzi, la Torun şi Roma m-a întâmpinat aceeaşi întrebare: ce aţi face în România, ce deviză aţi recomanda? Am răspuns fără ezitare cu o formulă biblică deja folosită cu succes de multe ori în istorie: „Nu vă fie frică!” Am adăugat însă o formulă din aceiaşi sursă: „Să trăim în adevăr!”. Curajul şi adevărul ar fi timpul să redevină virtuţi carpatice! Dar se cuvine să fim lucizi: nu va fi posibil fără acţiunea conştientă şi responsabilă a intelectualităţii.
2. avand un vedere ca sunteti vicepresedinte pnl, considerati ca ubb este politizata?
cate mari universitati au rector pdlist si care sunt acestea?dar psdisti si pnlisti?(editat de HotNews.ro)
2. Desi raspunsul mi se pare de bun simt totusi va intreb: sunteti de acord cu o administratie de tip corporatist a universitatile (in stilul MIT, Harvard si a majoritatii universitatilor americane)? De ce?
Acesta prevedea : descentralizarea administrativa, administrarea scolii prin CA, bugetul scolii bazat pe alocatia pe cap de elev, profesionalizarea directorilor, a profesorilor si a inspectorilor.
Cea mai mare parte a acestor deziderate se regaseste in actuala lege in forma realizata prin acest proiect.
Va rog sa comentati ce aspecte nu coincid cu opiniile dvs.
1. Exista o statistica a unor reputate institutii de certificare citata si de presedinte si vreau sa va intreb de ce nu avem nicio universitate romana in Top500 al universitatilor din lume?
2. De ce apar tot mai des cuvinte tip "clan" sau "baron" legat de mediul universitar?
Desigur, orice ierarhizare a universităţilor este de luat în seamă, dacă este făcută după un criteriu explicitat şi pe bază de informaţii acurate. Ierarhizările sunt, în fapt, excelente mijloace pentru a orienta dezvoltarea unei universităţi. Ele sunt, de altfel, elaborate tocmai pentru a fi folosite ca astfel de mijloace (exemplu cel mai edificator fiind clasamentul Shanghai).
Este de adăugat, însă, imediat că nu există ierarhizare a universităţilor după criterii cuprinzătoare. Ierarhizările Times, Der Spiegel, Focus, sunt mai complexe decât altele (celebra Shanghai luând în seamă firesc, conform intereselor legitime ale atât de dinamicei Chine, mai mult criteriul publicaţiilor ştiinţifice). Nici o ierarhizare de universităţi nu dă seama suficient de impactul tehnologic al publicaţiilor ştiinţifice, de descoperiri şi inovaţii efective, de efectele culturale ale universităţilor. De aceea, Uniunea Europeană pregăteşte în momentul de faţă o nouă ierarhizare.
Încă o dată: ierarhizările existente de universităţi trebuie luate în seamă şi folosite ca instrumente de schimbare. Nimeni nu poate pretinde, însă, completitudine pentru vreo ierarhizare, oricare ar fi ea. Aceasta din motivul simplu că nu avem vreo ierarhizare cuprinzătoare în raport cu funcţiile actuale ale universităţilor.
De ce România nu are universităţi în primele 500 din ierarhia mondială? Trebuie spus, din capul locului, că niciodată în istorie ţara noastră nu a avut universităţi în primele 500 din lume. Cauzele sunt multiple. Pe teritoriul actual al României universităţile au fost înfiinţate târziu (1860 la Iaşi, 1864 la Bucureşti, 1872 la Cluj etc.), iar aceste instituţii au avut nevoie de timp pentru consolidare. Echiparea şi finanţarea au fost mai mult în suferinţă. Politizarea a rămas excesivă. Autonomia universitară a fost prea adesea încălcată de autorităţi. Asemenea cauze vin până în zilele noastre, doar că acum se încearcă să se politizeze şi mai mult universităţile, abolind autonomia în accepţiunea europeană, sub pretextul că universităţile existente nu sunt în primele 500 din lume.
Remarc faptul că Universitatea Babeş-Bolyai se apropia, graţie multor măsuri luate din 2006 încoace (modernizarea infrastructurii, echiparea la vârf a laboratoarelor, mărirea veniturilor personalului, politică proactivă a cercetării ştiinţifice, angajarea masivă de personal nou, sprijinirea personalităţilor ştiinţifice existente, angajarea politicii excelenţei etc.) de intrarea în primele 600 şi era limpede că, cel mult în doi-trei ani, putea intra în 500.
Un distins rector din Budapesta, care a lucrat, în numele Băncii Mondiale, mulţi ani, la Bucureşti, ne spunea:”nu se poate face cu succes politică a excelenţei într-o universitate dacă politica autorităţilor naţionale nu este orientată spre excelenţă”. Din nefericire, a avut dreptate. Din 2009 încoace nu contenesc deciziile greşite ale guvernului şi ministerului. Blocarea (ilegală în fond) a ocupării posturilor, tăierile bugetare, ocuparea cu personal necalificat a ministerului sunt doar câteva dintre acestea. Pe de altă parte, nu se va intra în 500 dacă profesorii de vârf, sunt loviţi sistematic de legislaţia ce se propune. Cum să intre România în 500 cu un guvern incompetent? În definitiv, instituţiile care decid viaţa românilor şi şefii ţării sunt pe locuri apreciabile în lume? Nu mai insist asupra altui fapt: cum să intre universităţile autohtone în 500 cu măsuri anacronice, de felul reglementării masteratului şi doctoratului din 2005? Dacă inventariem piedicile puse, prin politica universitară eronată, la intrarea vreunei universităţii din România în 500, atunci actuala administraţie a ţării iese, cu siguranţă, campioană.
2. In calitate de filozof consacrat, as astepta de la dvs. o viziune globala asupra viitorului Romaniei. Puteti sa ne spuneti, pe scurt, cum credeti ca ar trebui sa se dezvolte Romania in urmatorii 10 ani?
Multumesc pentru raspunsuri.
2. ati considerat necesara alianta de centru dreapta pe considerente de ”unitate doctrinara”. nu are rost o discutie legata de principii comune ale liberalismului si conservartorismului, pentru ca se pot scrie carti intregi pe tema asta. intrebarea e: ce anume ”conserva” partidul conservator din romania?
1. Ce faceti atat de grav (dvs. si doamna Andronescu) de exista atata agresivitate indreptata impotriva dvs? S-au de le e frica la altii de dvs?
2. Ce se intampla cu legea invatamantului discutata in Senat?
M-a onorat cu prietenia profesorul Mircea Mihailescu si de aceea l-am auzit de multe ori elogiindu-va calitatile, in prezenta unor persoane care in plan moral si politic au ramas cu adevarat deosebite, cu scopul de a fi domnia voastra numit ministru si ulterior ales presedinte al P.N.T.C.D., ceea ce s-a si intamplat.
Va intreb daca in contextul formarii aliantei politice recent anuntate PNL _ PC nu credeti ca PNTCD, afiliat la PPE, ar avea oportunitatea reafirmarii pe scena politica? Nu ar fi fost locul domniei voastre mai potrivit intr-o alta alianta in care ar fi si PNTCD?
CONSTITUTIA.: Universalitatea ARTICOLUL 15
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
In plus: daca persoan respectiva a fost sanctionata deja - va mai suporta o pedeapsa pentru aceeasi fapta ???
1.Referitor la legea nr 213 din 2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea , organizarea si functionarea Colegiului psihologilor din Romania, VA ROG SA_MI SPUNETI CE PUTEM FACE NOI - ABSOLVENTI DUPA 2004 DE PSIHOPEDAGOGIE SPEC IALA, ca sa putem obtine dreptul de libera practica. Se cunoaste faptul ca absolventii care au terminat inainte de 2004 pot obtine dreptul de libera practica iar cei care au terminat DUPA 2004 NU MAI POT OBTINE ACEST DREPT DE LIBERA PRACTICA.
2.Cum va explicati ca un psiholog poate avea drept de libera practica si in domeniul psihopedagogiei speciale si a logopediei si un absolvent de psihopedagogie speciala nu are acest drept.
3.Ce puteti faceti dumneavoastra ca si Rector al Univesitatii pentru drepturile absolventilor si ce ce veti face dumeavoastra in acest sens.
Sper ca nu le dati sansa doar in invatamant pentru ca stiti si dumneavoastra ce nevoi au aceste persoane si ce se intampla in acest moment in invatamant.
Legea Andronescu poate constitui o optiune a guvernului constituit de Alianta de Centru-Dreapta?
Lucrez de mult timp in cercetare in afara tarii si as dori daca este posibil sa gasesc raspuns la citeva intrebari:
1. Care este calitatea muncii pe care o presteza un om care indeplineste concomitent funciile de: ministru, decan , profesor universitar si senator/deputat? Cum poate fixic, o fiinta sa indeplineasca in acelasi timp, atitea functii pentru care este remunerat.
2. IN USA unde este cel mai performant invatamint, nu exista assistent, lector, conferentiar etc. ci esti profesor in devenire sau definitiv. Cel mai important criteriu de a promova ca profesor definitiv este calitatea CERCETARII pe care o faci si care este evaluata in afara univesitatii de catre profesori de pe toate continentele. Nu vi se pare ca asa s-ar putea termina cu impostorii si gastile si de la noi? Am intilnit la congrese in US, profesori si cercetatori romani veniti cu un poster, da cu un poster ca elevii de high school, si nu stiau o boaba engleza. Nu sint putini cei despre care vorbesc si majoritatea sint peste 50 de ani. Cum comentati calitatea cercetarii romanesti care ar trebui sa fie baza de dezvoltare a societatii. Avem institute de cercetare si cercetatori mai multi ca si Canada dar rezultate mai de loc.
1. De ce nu s-a facut o distribuire a veniturilor UBB, astfel incat si acesti oameni, care contribuie covarsitor la imaginea UBB prin articole publicate in reviste de mare importanta internationala, sa aiba un trai decent si in viitor o pensie care sa le permita sa traiasca?
2. De ce s-a preferat marirea veniturilor celor cu functii de conducere (vizibile din declaratiile de avere, in momentele cand acestea erau facute publice), in timp ce angajatii cu activitate stiintifica deosebita aveau coeficienti de salarizare foarte mici?
De ce nu sunt bani pentru a se plati salariile pentru asistenti si seminaristi si li se recomanda pentru a munci pe gratis pentru CV in timp ce unele cadre au salarii de cateva mii de RON?
De fapt asta este problema multora din vechiile generatii, vorba multa si saracia omului vorba proverbului.
De exemplu domnul Marga nu a raspuns la o intrebare foarte decenta a unei cititoare (Camelia Popescu) a propos de calitatea muncii la cei care au concomitent functii de parlamentar/rector/decan/presedinte de comitii/de partid etc care ii include de fapt foarte multi din "elita" invatamantului actual care se opun asa de inversunat oricarei reforme veritabile a invatamantului.
Eu zic ca cea mai importanta chestiune pe care aceasta noua lege ar trebui sa o realizeze va fi eradicarea in mare parte a nepotismului si clientelismului din invatamantul universitar.
Nu cunosteam aproape nimic despre Andrei Marga. Stiam ca a fost ministru al educatiei in perioada 1996-2000 si stiam ca a fost autorul unei reforme. Mai cunosteam ca este extrem de apreciat de catre cadrele didactice pe care le cunosc personal.
Am incercat cu sincera buna credinta sa citesc raspunsurile lui in interviul asta. In ciuda tutuor eforturilor nu am reusit sa gasesc in discursul politic care abunda in limbaj de lemn macar un raspuns sau o referire fie si tangentiala la intrebarile la care a pretins ca da raspuns.
Andrei Marga din interviul asta putea fi inlocuit fara probleme cu un bot elisa preprogramat cu toate discursurile politice ale personajului, si nu puteai face diferenta. Andrei Marga de aici ar fi reusit sa fie primul om care pica testul Turing.
Este un exercitiu foarte rar, un spectacol grotesc unic, sa vezi cum se poate compromite complet un om intr-un singur interviu.
O dovada in plus ca omul e depasit! Sa-i lase pe cei tineri sa se afirme!!
Exemplu de intrebare:
"Sunt curios care este opinia Dvs. despre titulatura?"
Si "raspunsul":
"România are nevoie de altceva, de o legislaţie efectiv modernă a educaţiei, care să o ataşeze lumii civilizate. Din aceste raţiuni, care pot fi detaliate până în amănunt, această lege a educaţiei va fi înlocuită de îndată ce o altă majoritate parlamentară şi o guvernare nouă intră în rol. Demnitatea socială şi salarială a dascălului trebuie restabilită urgent, autonomia universitară trebuie recunoscută, profesionalizarea temeinică trebuie sprijinită, pluralismul trebuie reafirmat, etc etc etc etc"
Jalnic. Domnul Marga a avut niste texte prefabricate, pregatite de ceva vreme. Nu conta intrebarea, domnul Marga spargea cumva textul prestabilit si trantea raspunsul. Catavencu ar fi fost invidios pe raspunsul de mai sus.
Sunt curios daca va exista si un interviu direct cu Dan Tapalaga.
Precizez ca fac aceasta postare DUPA ce discutia s-a incheiat si-am citit toate intrebarile si raspunsurile. Asadar rog redactia hotnews sa lamureasca cititorii cum s-a ajuns la acest "dialog" cel putin ciudat. Va multumesc!
Domnule Marga, cu tot respectul, n-ati raspuns pertinent niciunei intrebari adresate! La capitolul "batut apa in piua" insa sunteti maestru emerit.
Va puneti CV-ul in comentarii? Asta e raspunsul Dvs? Imi cer scuze, poate par deplasat, dar de ce nu dati mai simplu un link pe internet catre CV-ul Dvs in loc sa umpleti pagina cu diversele titulaturi si premii? De ce nu raspundeti prompt si direct, fara ocolisuri, intrebarilor adresate?
Cu parere de rau domnule Marga, va transmit ca mesajele Dvs politice nu tin loc de raspunsuri.
Cineva din redacita hotnews a fost prezent cand acest profesor a scris/dictat intrebarile? Sau domnul rector a stat la dumnealui in birou si a dat raspunsurile online?
Daca Marga a fost in studiourile hotnews cand a dat raspunsurile, as fi si eu curios sa stiu daca au fost dictate cuiva, scrise de dumnealui la tastatura, sau a facut copy/paste de prin cine stie ce surse?
Tind sa cred ca este evident copy/paste-ul. Vezi CV-ul pe care l-a intins pe zece raspunsuri fara macar sa stie ce copiaza, si ca e cel putin incorect formatat. Daca este asa, atunci poate cineva din redactia hotnews sa ne spuna daca si alti invitati au obiceiul asta?
Pana la urma, Marga s-a discreditat pe sine (in mod cat se poate de evident din toate reactiile celor care au indraznit sa citeasca raspunsurile), dar risca sa discrediteze, in absenta unei reactii, insasi rubrica asta. Cred ca hotnews ar trebui sa condamne fara echivoc practica copy/paste-ului in interviurile online.
E clar ca Marga ne ia pe noi toti cititorii de prosti.
Sper sincer că aceste răspunsuri sunt false, că domnul Marga nu a mai ajuns la întâlnire și a trimis pe mail o declarație din care s-au extras apoi (probabil aleator) răspunsuri.
- zeci de pagini aiurea pe post de raspuns, in loc de un simplu DA sau NU
- cel mai slab interlocutor de pana acum la aceste interviuri
- lipsa clara de viziune a raspunsurilor(parerea mea ca bate campii)
am vaga impresie ca ceilalti co-comentatori au dreptate cu actiunea "copy/paste", ceea ce e rusinos pt d-l Marga!
Dar mai grav este ca a facut o adevarata scoala din limbajul propagandistico-agresiv. la articolele de pe Gazetino a fost nevoie sa sterg comentarii, pentru ca erau foarte jignitoare, mizerabile, unele cu amenintari. Are, nu doar supusi care-i scriu raspunsurile, dar il si apara de ”atacurile” greu de indurat din partea unui blog.
Iar pentru editorii de la Hotnews le-as recomanda sa ne explice si dansii care e formatul de interviu online pe care il fac, in studio, remote, prin telefon ?
Nu de alta dar cred ca domnul Marga ar fi fost foarte bun de dactilograf avand in vedere viteza de scriere la texte asa de lungi, aceasta daca a facut-o live.
Dar daca tot a pus dumnealui CV-ul pe hotnews.ro de ce lipseste perioada 75-89 din lista de locuri de munca ?
Copy-paste fac si elevii la teze si examene, copy-paste fac si profesorii cand scriu lucrarile folosindu-se de "surse" ale autorilor din strainatate. Copy-paste reflecta atitudinea de ipocrizie ajunsa si promovata la cel mai inalt nivel.
Cum puteti, Domnule Profesor Marga, sa va afisati in public dupa acest interviu? Eu as intra in pamant de RUSINE!
Cel putin in fata mea v-ati compromis in mod IREMEDIABIL.
Nu pot sa inchei cu formula "Cu stima". Voi folosi alta:
Cu profund dezgust,
Un cetatean.
Am incercat sa citesc cat mai mult din ce a scris si sunt uimit de cat de mult a vorbit fara nici o legatura cu intrebarile si aproape fara nici un argument.
Incep sa cred ca in PNL nu doar Crin Antonescu este o avalansa de vorbe fara continut...
Dar Andrei Marga nu mi-a placut niciodata. Eu din fericire am intrat la liceu inainte de reforma lui in care parintii alergau cu dosarele ca sa isi inscrie copiii.
El a venit cu reforma de intrare la facultate pe baza bacului. Toti care au dat bacul stiu cum se copiaza in unele clase incat rezultatele sunt o loterie. Cei care au venit dupa el au mai remediat prostia incat media de la bac conteaza in prezent doar partial in functie de facultate.
Iar la intrebari...la a mea nu a raspuns deloc, nici macar cu copy-paste. A raspuns la restul cu copy-paste si cu o aroganta pe care am vazut-o la mult profesori universitari. Nu inteleg de ce multa lume are o parere extraordinara despre el, probabil nu au avut contact cu reforma lui.
Cineva mai sus il compara cu Crin la vorbe goale. Crin Antonescu chiar raspunde la intrebari in mod coerent si nearogant, e o mare diferenta intre cei doi la capitolul asta.
Desi nu aveti nici o obligatie fata de (ceea ce nu poate fi numit) raspuns, sper totusi ca-i veti arata ce inseamna a raspunde punctual unui interlocutor.
*Este adevarat ca in 2001, dna Andronescu a anulat toate masurile de reforma pe care le-ati implementat in mandatul dv.? *
Cu primul articol pe care il va scrie, voi profita de ocazie, si indiferent de tema pe care o va aborda dl. Vlaston, il voi ruga sa faca o analiza asupra acestui subiect.
A raspuns foarte clar: castravetele are 99% apa...
si gata...!!!
Eu raman la parearea ca sunteti unul din principalii vinovati ai declinului invatamantului romanesc. Va salveaza doar masurile in domeniul cercetarii care nu exista institutionalizata pana atunci.
Ati distrus invatamantul pentru ca ati eliminat concurenta si motivatia.
Ati distrus invatamantul pentru ca ati institutionalizat invatamantul - fabrica de diplome pe bani.
Ati distrus invatamantul pentru ca ati perimat idea de a fi mai bun, mai pregatit. Ne-ati bagat pe toti in aceeasi oala a absolventilor de facultate.
Ati perimat idea de a fi muncitor, toti ne dorim sa avem studii universitare si sa fim sefi, atat cei care merita cat si cei care nu merita.
Aceste lucruri nu vi le reprosati domnule Marga????
Chiar asa, e mai usor sa vedeti paiul din ochiul altuia dar pe al dumneavoastra nu vi-l vedeti???
Poate ar fi cazul sa va analizati legea dumneavoastra si sa ne spuneti mai intai care erau greselile facute de dumneavoastra, pentru ca altfel eu voi intelege ca era asa de buna incat nu trebuia schimbata, dar totusi nu era aliniata la cerintele economiei de piata si cuplata la cea europeana.
Deci, legea dumneavoastra era sau nu era buna? Daca era buna, nu se justifica modificarea iar daca era proasta, poate ne spuneti ce era prost. Eu v-am spus ce era prost.
Pentru mine, ca cititor, ceea ce scrie Dl. Vlaston de obicei este corect, la obiect, cu bun simt si profesionalism. Prin comparatie, Dl. Marga a batut campii cu gratie, atat aici cat si si interviul pe care l-a dat redactiei Hotnews.
Am avut profesori de liceu pe care ii respect si ii respecta generatii. Am avut profesori de facultate pe care nu i-a respectat nimeni niciodata, din "N" motive.
A avea logica, a avea bun simt si a respecta interlocutorii sunt atributele unui om respectabil, faptul ca ai scris o multime de carti nu-ti scuza lipsa de respect fata de interlocutori.
Bancul tau nu are haz in contextul de aici, se poate ca Dl. Marga sa fie o somitate, insa nu a fost profesorul majoritatii cititorilor Hotnews, iar aici a demonstrat ca are logica "puricelui" din banc.
Sincere complimente celor care s-au straduit sa-l citeasca. Meritati o despagubire.
Acel gen de banal care nu merita efortul de a-l denunta. Vada insa in interventiile de pe forum mai multe incercari de a-l "scutura" nitel. Asa socotesc ca pertinenta si incercarea de a dialoga a dlui. Vlaston.
Intervenita lui "Felix" pare mai curand o "fenta" retorica pentru a ironiza banalitatile crase ale dlui Rector.
Am ascultat acuma si interviul sau la RFI. O retorica ingogosata cu seriozitate [si eu sunt ardelean si stiu cum in Ardeal se joaca fein cartea asta!]
Pentru ca dl. prof. Marga m-a dezamagit enorm, scriu intentionat cu oarecare malitie cateva simple observatii asupra "bibliografiei":
- Cartea "Raţionalitate, comunicare, argumentare, Editura Dacia, Cluj, 1991" - o sinteza workaholica de cursuri de prin RFG, dar bunicica fata ce se scria in Romania pe vremea aceea. (Daca vreti sa fiu rau: pentru studenti cam prolixa, pentru asistenti inutila!)
- Argumentarea, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj, 2006 - sufera de incompletitudine (nici nu pomeneste de unele paradigme)
- Filosofia lui Habermas, Editura Polirom, Iaşi, 2006, - buna sinteza, se pare ca a citit paradigme concurente dar nu face efortul macar de a le prezenta
- University Reform Today, Presa Universitară Clujeană, 2005, 450 p. (a treia ediţie) - are idei macro-structurale, desi se vede ca nu e specialist in domeniu (intrebati pe cineva de la sectia de psihopedagogie...en prive va avea curajul sa va spuna mai multe...)
- Religia în era globalizării, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene, Cluj, 2003, 285 p - un 'religio-tourism' superficial; calchiere dupa dialogurile Rorty-Vattimo-Derrida
*Profesorul Andrei Marga are marele merit de a fi introdus deja in Romania socialista filosofia si sociologia lui Habermas
Dar ce ar zice oare "profesorul" sau despre noul stil politrucist, radical diferit de modelul habermasian de comunicare?
E mare pacat, tara asta are nevoie de o opozitie credibila si constructiva nu de politruci.
trebuie sa fii simpatic, nu arogant, domnule Marga. Si Vanghelie stie asta si nu trebuie sa iei premiul Herder pt o astfel de minima concluzie.
Pe urma,d-l Marca nu presteaza in acest interviu un comportament de om dedicat scolii,este un politician ca toti ceilalti.Si mai vorbeste de politizarea invatamantului din partea portocaliilor.Dupa domnia sa doreste un control politic al galbenilor sau albastrilor,cine mai stie din ce parte a spectrului solar sa priveasca.O deziluzie la fel de mare ca recenta alianta de centru-dreapta cu cel mai nociv securist roman.