Marturisesc ca nu credeam posibila revenirea la normalitate si adevar in cazul examenului de bacalaureat. Credeam ca suntem condamnati, ca natie, la inca multi ani de minciuna, ipocrizie, fariseism si mistificare si nu numai in educatie. Ca doar un purgatoriu de multi ani, o prabusire de tip Grecia, ne-ar putea scoate din blestemul national numit coruptie. Ce s-a intamplat la bacalaureatul 2011 incepe sa sa-mi schimbe optica si perspectiva.
Am fost in multe comisii de bacalaureat, capacitate si chiar admitere la facultate. Pe unele le-am si condus, in calitate de presedinte. As putea spune ca stiu resorturile si mecanismele care asigura functionarea unor astfel de comisii. Intr-un an am condus comisia de examen de capacitate, dupa clasa a VIII-a, am avut 6% promovare si 8% dupa contestatii. A fost ultima oara cand am fost numit in astfel de comisii. Comisesem un sacrilegiu, pentru acei ani (intre 2001-2004, nu mai stiu exact cand). Ca apoi am si fost data fara din functia de director, odata de PSD si alta data de PNL, este o alta poveste, de care ma tot intreaba comentatorii mei.
Mai tineti minte iesirea profesorului Gheorghe Radulescu, cu 30 de teze identice, la bacalaureatul de acum cativa ani? Mai, mai sa fie dat afara din invatamant. S-a constituit o comisie de sanctionare la nivelul inspectoratului, a fost audiat un timp, dar n-au avut unde sa-l incadreze. Nu exista in regulamente un articol care sa sanctioneze cinstea. Dar n-a mai fost numit in comisii de bacalaureat niciodata.
Este adevarat ca romanii au sindromul tatucului, adica asculta de sefi. Asa am impus si eu un examen de capacitate cinstit, lucrand cu o comisie formata din 60 de cadre didactice, supraveghetori si corectori. Trebuiau sa-mi execute dispozitiile. Care erau cele din regulament, nu altele. Dar erau impuse de cineva, de un sef.
In cazul bacalaureatului 2011 a contat mesajul ministrului Funeriu catre inspectorii generali, repetat doi ani la rand: vreau un examen de bacalaureat cinstit. Acestia au transmis mai departe mesajul, catre sefii de comisii si profesorii supraveghetori si corectori. Avand spatele acoperit, adica stiind ca nu vor suferi represalii ca rasplata a cinstei, cele 40.000 de cadre didactice angrenate in comisii si-au permis „luxul” sa fie cinstite si corecte.
Se discuta mult despre rolul camerelor de luat vederi si controalele repetate ale inspectorilor si ministerului. Au avut si acestea rolul lor. Dar daca voiau sa triseze, s-ar fi gasit metode. Nu pot sa cred ca 40.000 de oameni au fost teleghidati de un ministru si au actionat exclusiv de frica. Mai degraba au gasit terenul prielnic pentru a-si manifesta cinstea si corectitudinea. Vorbesc ca fenomen general, la care probabil ca au mai fost si exceptii. Plus selectia in comisii a unor oameni cunoscuti si recunoscuti ca verticali.
A mai fost o imprejurare favorabila. Universitarii, care in anii trecuti conduceau comisiile de examen si de evaluare, impuneau ei fraude si falsuri, pentru a avea candidati la fabricile lor de diplome. Ca vicepresedinte de comisie de bacalaureat, am prezentat presedintelui universitar un numar de teze identice la romana, dar am fost sfatuit sa tac din gura, pentru ca hotul neprins e negustor cinstit. Am tacut, ce era sa fac, in regulament scria ca trebuie sa raportez presedintelui iar decizia finala ii apartine.
Anul acesta, universitarii au venit in numar mic la comisiile de bacalaureat, datorita indemnizatiei extrem de reduse, 400-500 lei pentru doua saptamani de munca. Cred ca acum isi dau palme, cand au vazut ce s-a intamplat in lipsa lor. Au ramas fara clienti.
Imi place sa sper ca acest bacalaureat a fost un declic pentru societatea romaneasca. Incepand cu grupul constient, profesorii si inspectorii nostri. Isi spala pacatele trecute actionand astfel.
Discutiile formidabile care s-au declansat dupa examen, ne arata si ele acelasi lucru. Este posibil sa iesim din fariseism si coruptie? Cand aproape nimeni nu mai credea ca e posibil? Iata ca se poate.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
