Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

… Atac critic la CriticAtac: “Imagine” – cu G.M. Tamas in rolul lui John Lennon

de Alin Fumurescu     Contributors.ro
Sâmbătă, 25 iunie 2011, 11:13 Actualitate | Opinii


Alin Fumurescu
Foto: Arhiva personala

… din motive mai mult sau mai putin obiective, a trecut ceva timp de cand promisesem un comentariu pe temele lansate in ultima vreme in spatiul romanesc de G. M. Tamas. Si, dupa cum se intampla de obicei in astfel de cazuri, estimp iritarea mea initiala s-a mai domolit. Ba, dupa ce i-am urmarit ultima conferinta despre noul Razboi Civil European, m-a prins chiar un soi de drag. G. M. Tamas are, fara doar si poate, tot farmecul unui intelectual de rasa – si tocmai din aceasta cauza e greu sa-l combati « la cutite ». Dar tocmai din aceasta cauza trebuie sa-l combati. Si sarpele Kaa, din Cartile Junglei (varianta animata) avea farmec. Si John Lennon are farmec.

Uneori, cand mai prind la radio « Imagine » (da, Beatles-ii au revenit in topul preferintelor, mai ales a celor tineri), ma surprind si eu fredonand :

Imagine there’s no Heaven
It’s easy if you try
No hell below us
Above us only sky
Imagine all the people
Living for today

Imagine there’s no countries
It isn’t hard to do
Nothing to kill or die for
And no religion too
Imagine all the people
Living life in peace

You may say that I’m a dreamer
But I’m not the only one
I hope someday you’ll join us
And the world will be as one

Imagine no possessions
I wonder if you can
No need for greed or hunger
A brotherhood of man
Imagine all the people
Sharing all the world

You may say that I’m a dreamer
But I’m not the only one
I hope someday you’ll join us
And the world will live as one.

Melodia e captivanta, te prinde, ti se insurubeaza in creier – ca si Hari Krishna, Krishna, Krishna, Hari  Hari, sau Am cravata mea, sunt pionier !). Nici nu mai esti atent la cuvinte. Pe urma, realizez stupiditatea, ma scutur ca dupa un cosmar, si le spun copiilor sa schimbe postul. Nothing to die for ? Nimic pentru care merita, se cuvine, se cade sa mori ? Atunci la ce sa mai traiesti? Kumbaya?

Si cu asta ajungem la G. M. Tamas. Cateva – de altfel, nu putine – dintre observatiile sale mi se par corecte. Nu ma voi ocupa insa acum de ele. Spre deosebire de Tamas, nu asemanarile ma intereseaza cu asupra de masura, ci diferentele. Ca si John Lennon, filosoful maghiar e insa obsedat de eradicarea diferentelor. Toate. Spicuiesc, altminteri lista ar fi prea lunga : dintre public si privat, dintre stat si societatea civila, ecomomie si politica, politica si societate, dintre proprietari si ne-proprietari, dintre barbati si femei, adulti si copii, preoti si laici, homo- si heterosexuali, cetateni si ne-cetateni, etc. (Puteti completa lista singuri cam cu orice diferenta va trece prin minte – puteti fi relativ siguri ca se va regasi pe lista lui Tamas, intr-o forma sau alta.)

Abia odata eradicate aceste diferente ar fi posibila instaurarea egalitatii si, implicit, instaurarea adevaratei justitii.

Nu incercarea de resuscitare a « adevaratului comunism » ma ingrijoreaza pe mine. Etichetele, oricat de importante – dat fiind ca un cuvant nu doar surpinde ci si creeaza realitate – ma ingrijoreza, dar nu peste poate. Pe partea mea ii putem spune si « adevaratul ananas ». Ceea ce ma sperie sunt ideile tupilate indaratul etichetelor.

Egalitatea lui G. M. Tamas nu e totuna cu egalitatea lui Cristian Ghinea (vezi ultimul sau articol pe aceasta tema in Dilema Veche). In functie de cum si de unde anume o privesti, egalitatea lui Ghinea e fie o fictiune utila (ne comportam «ca si cum » am fi egali) – la urma urmelor un joc de socializare cat se poate de serios (mai intai ne jucam de-a mama si de-a tata, pe urma devenim mame si tati) – fie o egalitate in fata legii. In calitatea noastra de cetateni, toti suntem egali. Sau, daca preferati o varianta clasica, toti suntem egali in fata lui Dumnezeu (fiind creati dupa chipul si asemanarea), dar fiecare om e unic in ochii lui Doamne-Doamne. Avem, asadar, pe de o parte, o egalitate care cauta sa eradicheze programatic toate diferentele, pe de alta, o egalitate care le cultiva, o egalitate care recunoaste unicitatea fiecaruia dintre noi.

G. M. Tamas ar protesta, probabil, sustinand sus si tare ca, dimpotriva, tocmai comunismul elibereaza « adevarata » unicitate a individului, il dezalieneaza, etc. S-ar insela, insa, pana la cer si, daca cerul nu l-ar sustine, s-ar indela pana la pamant – vorba lui Nichita Stanescu. Dezalienarea totala a individului (n.m. – de la « imposibil de impartit », divizat) e cel putin la fel de periculoasa precum alienarea totala. Un anumit grad de « alienizare » e inevitabil conditiei umane. Constiinta de sine nu se poate realiza in afara unei etape de « obiectivizare », i.e. unei distantari de sine, i.e., unei alienari (vezi Hegel). Mai mult, unicitatea fiecaruia dintre noi este asigurata tocmai pe baza acestor identitati suprapuse (in cazul meu, bunaoara, barbat, alb, heterosexual, ochelarist, fumator de pipa, dubla cetatenie, tata, sot, s.a.m.d. – ordinea e aleatorie, nu incercati sa-i gasiti semnificatii ascunse). Zicea Georg Simmel, inca la inceputurile secolului al XX-lea, ca unicitatea individului in modernitate e asigurata de combinatia unica a apartenentei la multiple grupuri.


Citeste tot articolul si comenteaza pe Contibutors.ro








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.














1125 vizualizari


ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version