Iata datele:
Luna ianuarie 2010 a trecut fara ca ceva notabil sa se intample in privinta lansarii noilor legi ale educatiei si a reformei curriculare. Era de asteptat infiintarea unei comisii mixte de experti care sa definitiveze Legea Educatiei Natioanale, respinsa de Curtea Constitutionala, pentru a prelua toate solutiile avansate de comisia prezidentiala condusa de Mircea Miclea si o alta comisie, care sa declanseze reforma curriculara, atat de necesara si de astepata.
In loc de aceste initiative obligatorii, la 31.01.2010 ministrul educatiei, ministrul Daniel Funeriu anunta:
“in zilele urmatoare, va fi lansata in dezbatere publica noua Lege a Educatiei. Ministrul spera ca noul act normativ sa fie finalizat, cu sprijinul tuturor factorilor implicati, pana la inceputul anului scolar 2010-2011. Aceasta dezbatere va dura, asa cum este firesc, o luna. Apoi, voi prezenta in Guvern si in Parlament continutul legii care va reiesi in urma acestei dezbateri.”
In data de 8.02.2010, dl ministru Daniel Funeriu se razgandeste si declara la Sibiu:
“intentionez ca in maxim doua saptamani sa finalizez proiectul Legii Educatiei si acesta sa fie prezentat pentru o prima lectura in Guvern, dupa care va fi supus dezbaterii publice timp de o luna”.
Prima observatie se refera la inversarea procedurilor uzuale, mai intai se dezbate public un act normativ, apoi se trece la lectura si aprobarea in Guvern. De ce o fi schimbat ordinea logica dl ministru Funeriu, greu de inteles.
Dupa o socoteala simpla Legea Educatiei va fi supusa dezbaterii publice in luna martie, urmand sa ajunga in parlament in aprilie. Tinand cont de suprapunerea cu Legea pensiilor si Legea raspunderii fiscale, sansa ca Legea Educatiei sa fie adoptata pana la sfarsitul sesiunii parlamentare este aproape de zero, avand in vedere etapele de dezbatere in diferite comisii, apoi in plenul Camerei Deputatilor, dupa care procedurile se reiau in Senat, Camera decizionala in acest caz.
Urmeaza apoi elaborarea legislatiei secundare, metodologii, regulamente, prevazute de noua lege, adoptate prin ordine de ministru si hotarari de guvern, de asemeni supuse dezbaterii publice. Toata aceasta etapizare nu poate fi derulata in nici un caz pana la inceputul noului an scolar.
S-au pierdut doua luni, ianuarie si februarie, fara niciun progres in privinta definitivarii Legii Educatiei si lansarii reformei curriculare. Vinovat va fi gasit Parlamentul, care nu a adoptat la timp Legea Educatiei.
Singura sansa ar fi fost ca Legea Educatiei sa intre in dezbatere parlamentara la inceputul lunii februarie.
Aveam deja un proiect de lege, Legea Educatiei Nationale, negociat asta vara de dl Mircea Miclea si dna ministru de atunci, Ecaterina Andronescu, respins de Curtea Constitutionala pentru adoptarea sa prin asumarea raspunderii Guvernului si nu prin dezbatere parlamentara si cu societatea civila.
Rezultatul negocierii n-a fost un proiect perfect, dar perfectibil. Era suficient sa se elimine acele prevederi care nu asigurau o descentralizare efectiva (puteau fi mutate decizii importante de la Inspectoratele Scolare la Directiile Judetene de Invatamant), iar alte articole puteau fi modificate (de exemplu, angajarea personalului sa se faca direct de catre unitatea scolara, prin concurs, fara detasari, restrangeri de activitate si alte artificii; evaluarea cadrelor didactice, inclusiv in vederea salarizarii diferentiate, sa se faca strict in functie de progresul scolar al elevilor si nu dupa alte criterii, etc.)
Avantajul acestei abordari consta in faptul ca proiectul a fost deja dezbatut, este cunoscut personalului din invatamant si ar fi trecut mai usor prin parlament, comparativ cu un proiect complet nou.
Desi a fost criticat pentru detaliile cuprinse in numarul mare de pagini si articole (peste 300), acest fapt reprezinta si o parte buna: legea nu poate fi pervertita de ministri si guverne care se vor succeda la conducerea tarii, cu ajutorul legislatiei secundare.
Ramane intrebarea, de ce s-a ajuns la ratarea adoptarii in aceasta sesiune parlamentara a Legii Educatiei? Dupa alte numeroase ratari in anii trecuti.
De ce fiecare ministru o ia de fiecare data de la zero, (Adomnitei, Andronescu, Funeriu), dar nu ajunge sa duca lucrurile pana la capat ca este schimbat din functie si, ca in legenda, se porneste totul iarasi de la zero.
Asa am ajuns, dupa 20 de ani, sa functionam in educatie in aceleasi tipare comuniste, cu rezultate extrem de slabe, consemnate de evaluari externe si interne.
Sa fie de vina “cardasia dintre politicieni si sindicate”, reclamata in cateva randuri si de presedintele Basescu?
Sau constatarea fostului ministru Mihail Hardau, conform caruia “Universitatea Spiru Haret si alte universitati private controleaza ministerul Educatiei si Parlamentul Romaniei”, control de care, iata, nu scapa nimeni? Sa fie aceste intamplari rodul atotputerniciei grupurilor de interese ilegitime, care au reusit de fiecare data sa blocheze reforma, in interesul mentinerii privilegiilor, influentei si surselor de venituri uriase din invatamantul superior, transformat in fabrici de tiparit diplome contra cost?
Oricum, de data aceasta guvernarea are Presedintele, Premierul, Ministrul Educatiei si intreg guvernul de aceeasi parte a baricadei. Nu mai poate da vina pe nimeni.
Iar esecul eventual va trebui asumat de toti factorii de decizie care alcatuiesc actuala guvernare.
Alegeri SUA
Alegeri Rusia
Daca ar fi sa aleg intre doua elemente:
1. sa fie adoptata legea REPEDE, in aceasta sesiune parlamentara
sau
2. sa fie o lege care sa permita sistemului educational sa se reformeze cu adevarat - cu riscul de a fi adoptata de-abia in anul scolar urmator;
as alege fara ezitare varianta 2.
Oricum legea va fi atacata, mai ales in cazul in care ea va aduce modificari majore legate de descentralizare sau programa scolara. Sunt prea multi oponenti - chiar in randul celor care ar trebui sa implementeze legea. Funeriu nu are deloc o misiune usoara.
Mie personal mi se pare ca e prematur. Iar omul recunosc ca imi place - cred ca are viziune. Poate ma insel si poate va dezamagi, insa eu deocamdata vreau sa ii dau o sansa.
Cand stii ce ai de facut nu-ti trebuie mai mult de 2 saptamani sa torni in articole de lege. A, ca trebuie sa si negociezi articolele, e altceva.
Documentele comisiei Miclea, (pe site-ul presedintiei) au trasat deirectiile de urmat. Cu dna Andronescu a fost o problema, ca nu voia sa renunte la centralizare si privilegii.
Dar acum?
pana cand facem noi reforma o sa ajungem tara bananiera (dar fara banane) ...
norork ca exista internet sa mai invete oamenii de acolo ca daca ne bazam pe facultati (licee sau orice altceva)... ne gasim servici intr-o alta viata...
Am ajuns ca educatia si formarea profesionala sa blocheze progresul economic al tarii. Nu se poate sa nu observe nimeni chestiunea asta.
Ce credeti ca au ajuns sa rezolve: sisteme de ecuatii cu doua necunoscute: a+ b=8; a-b=2.
Eu imi aduc aminte ca in locul literelor erau x si y si faceam asa ceva printr-a v-a.
Nu inteleg de ce atita graba in a-i invata ecuatii pe copiii de cls I. Fiind 30 de copii intr-o clasa, bineinteles ca el habar nu are sa rezolve asa ceva si trebuie sa il ajutam noi parintii. Mi-e teama ca in clasa III-a trebuie sa ne luam meditatori si invatam determinanti si logaritmi....
Pe de alta parte inteleg ca in vest, lucrurile sint mult mai simple, tabla inmultirii o fac abia printr-a IV-a. De ce aceasta diferenta? Sintem noi mai destepti? Sau este total opusul?
Mai tineti minte gramatica noastra din scoala generala? Cu analize de fraze si propozitii, de inebuneam cu totii?
In timpul asta, in alte tari se studia literatura universala.
datele SMART ale proiectului sunt urmatoarele:
- in perioada 2007-2010, companii importante din romania au investit consistent in proiecte CSR pentru a sprijini proiectul - iar scolile si-au facut treaba, cu prisosinta!
- la 15 iunie 2009, C.N. "barbu stirbei" calarasi a devenit PRIMA SCOALA PUBLICA din romania ce si-a primit acreditarea IB, pentru componenta DP (http://scoala-pe-bune.blogspot.com/2009/06/15-iunie-2009-colegiul-national-barbu.html), facand istorie in educatie!...
- in perioada septembrie 2009-ianuarie 2010 am avut multe schimburi de mesaje cu echipa IBO, pentru a-i determina sa accepte "inghetarea" cu un an proiectului la calarasi, in speranta unei legi iesite o data la timp, pentru numele lui dumnezeu!...
- in acest an, C.N. "nichita stanescu" ploiesti isi pregateste vizita de acreditare IBl, pentru a oferi acelasi program, incepand cu 15.09.2010
- tot in acest an, exista interes manifest pentru dezvoltarea proiectului in galati etc.
- pe 28.12.2009 (cu nr. 13795) am notificat cabinetului ministrului aceste proiecte, solicitand implicare si sprijin prompte -- a trecut mai bine de o luna si n-am primit nici un raspuns oficial.
...si mai sunt si alte proiecte, care AU NEVOIE DE LEGE ACUM - nu maine, nu poimane, nu poimarti!...
stefan, multumesc mult pentru acest semnal al tau, foarte necesar! crede-ma, imi vine din ce in ce mai greu sa accept aceasta cantitate aproape letala de nepasare (acesta este cuvantul bland), pe toate nivelurile deciziei publice. asa ceva este inacceptabil! un gand bun, m.s.
Naivitatea mea inseamna un semioptimism, doar n-o sa renunt la speranta ca va fi candva mai bine...
Dar mai ales care educatie?
Aducerea invatamantului la parametri normali ar crea un mare handicap actualei clase politice, ca si celei noi ce s-a ridicat. Dar si noilor bogati si smecheri de azi.
De ce a acceptat ministrul Funeriu inca o nominalizare, dupa ce a primit aviz negativ pentru guvernul Croitoru, si tot guvernul n-a fost acceptat?
Asta spune multe despre oameni si caractere.
Sa gestionezi proiecte afara si sa spui ca vei concedia nu stiu citi asa, la citeva zile dupa ce ajungi ministru...
Stiti foarte bine ce dinozaur este invatamantul romanesc.
Pentru asta e nevoie de o vointa politica extraordinara.
Vom face ceva marunt, de forma, care va fi negat la Curtea Constitutionala si gata. (Si asta cu Curtea Constitutionala e o galusca. Asta denota ori prostie crasa, ori tocmai stiinta pentru a ne arunca praf in ochi: noi am vrut, dar CC zice ca nu e bine).
Ministrul stie bine ca cei cu adevarat capabili vor gasi solutia sa se scoleasca acolo unde merita.
Si-n plus avem recentul exemplu cu bursele si cu neangajarea lor...
Sistemele noastre bugetare inghit sume colosale fara sa ofere la iesire ce se asteapta de la ele. Cat timp vom mai rezista sa aruncam bani pe fereastra?
Si in alte parti se discuta despre sistemele bugetare ce inghit bani si nu se intimpla nimic altceva decit ca cresc taxele si impozitele sub diverse pretexte. De ce ar face Romania exceptie?
Pai din 89 ne tot intrebam asta si de fiecare data se gaseste solutia: fie intra in functiune tiparnita de bani (poate mai greu acum, intrati in UE), fie se imparte putinul si se asteapta vremi mai bune pentru a se lua mai mult, fie se schimba guvernul si odata cu el toata sefimea si vin ceilalti ce au flaminzit pina acum.
Iar noi, astia de rind ne razboim intre noi inainte de alegeri ca rosii sunt mai buni decit galbenii sau decit albastrii, sau ne luam lumea in cap si de acolo mai trimitem la parinti, si alte rude cite 100 de euro sa-i mai ajutam, adica de fapt sa finantam tot sistemul putred.
Se poate ajunge mai rau? Sigur!
Ce se intimpla in ultimele zile cu primarul de la Vilcea e o premiera: sa-l propui cetatean de onoare (si sa semneze academicieni), iar prefectul sa nu-l suspende, ca mai asteapta nu stiu ce.
Invatamintul n-a fost si nu va fi o prioritate pentru nici un guvern sau presedinte.
Asa cum e acum le serveste mult mai bine interesele.
Vedeti azi vreun ministru fiind invitat la seratele muzicale ale lui Iosif Sava? (Daca Iosif Sava ar mai trai!!)
Care e ultima carte citita de vreun ministru? Dar la ce piesa de teatru au fost saptamana trecuta?
Exista vreun ministru de o factura culturala importanta?
Opinia mea e ca nu. E mai mult vointa americana. AU nevoie de un dolar slab pentru a finanta deficitul urias si razboiul din Irak.
In 99 cind s-a lansat Euro au fost egale. Ba o vreme a fost mai sus dolarul american. undeva la 1,1-1,2 Euro/dolar.
Daca imi amintesc bine, odata cu razboiul din Irak dolarul a luat-o catinel la vale. Cel putin asa imi amintesc eu.
Revenind la subiectul articolului, reforma in educatie este tot o lozinca, ca atitea altele. O forma fara fond.
Tatal meu a fost invatator. Am unchi, matusi, cumnate, cadre didactice. Niciodata n-au avut salarii mari. Dar au fost perioade cind puteau cistiga mai mult suplinind (si tata din suplinit a putut sa-si cumpere casa.). Lucrurile s-au degradat treptat, treptat. Cind s-a ajuns la nebunia cu meditatii de la clasele mici nu stiu. Cum s-a ajuns la nivelul de azi iar nu stiu.
Nu ma pronunt daca in invatamint sunt salarii mari sau mici. Exista diverse puncte de vedere: o catedra are 18-20 de ore. Dar mai sunt lucrari de corectat si teze. Da, dar nu la toate.
Cred ca li s-a luat (sau au lasat sa li se ia) demnitatea. A da note dupa cadou sau a schimba note, a accepta ceea ce de multe ori am vazut pe net sau la tv nu mai este chestie de salariu, ci de demnitate si prestanta.
O sa-mi raspundeti ca la dumneavoastra la ore nu se intimpla. Dar se intimpla in majoritate.
Sa copiezi fiindca profesorul e de acord nu tine de salariu si nici de reforma...
Cum putem reforma asta???
Motivatia, in primul rand de natura salariala va schimba mentalitati, ca si inalte domenii. N-are rost sa reinventam ce stie toata lumea.
ce inca nu ati inteles dumneavoastra inca,domnule vlaston,este faptul ca invatamintului romanesc ii lipsesc metodele de control al actului de invatamint ,adica in traducere examene corecte!daca examenele ar fi corecte atunci si elevul ar fi stimulat sa invete,si profesorul ar fi mai dornic sa presteze un serviciu de calitate ,pt ca nu-i asa elevul i-ar respecta munca!la noi insa examenele sint o mare bataie de joc ,nationala,iar elevul este constient ca o sa promoveze indiferent daca invata ceva sau nu, asa ca de ce l-ar interesa!
existenta unor examene corecte ,reinfiintarea scolilor profesionale(pt ca trebuie sa recunoastem,liceul si facultatea nu sint pentru oricine) ar fi o adevarata reforma a invatamintului,a ,si neimplicarea politicului,adica directori si inspectori nenumiti de partidul la putere!
dar am inteles ,pt dumneavoastra adevarata reforma este aceea in care se distruge un sistem indiferent daca este sau nu bun,se introduc criterii cel putin haioase precum "performanta in invatamint",se da posibilitatea angajarilor pe criterii "masurabile" de genul "i-a placut directorului si primarului" si "profesorul x este bun ,tot comitetul de parinti este multumit pt ca odraslele au note mari" si pe baza celei mai timpite lozinci inventate vreodata"pregatim absolventii pe care si-i doreste piata muncii" sau ceva de genul
faceti dvs posibile examene la care sa nu se copieze,ia faceti dvs posibila existenta unor sisteme de invatamint paralele bazata pe invatarea practica a unei meserii(profesionale) si rezultatele vor fi imediate