Robinetul depresiei romanesti si jumatatea goala a paharului

de Mihail Neamtu     HotNews.ro
Luni, 16 noiembrie 2009, 23:23 Actualitate | Opinii


Mihail Neamtu
Foto: HotNews.ro
Un recent schimb de scrisori intre doi reputati jurnalisti ― Dan Tapalaga (Hotnews.Ro) si Radu Moraru (B1TV) ― a dus in actualitate tema „genei nationale”, disecata cu luciditate si pesimism, cu disperare si speranta. Cu ce masura cantarim succesele si esecurile Romaniei, cand vrem sa evitam capcana iluziilor, dar si injuriile gratuite? E intrebarea care framanta nu doar breasla gazetarilor, ci si pe omul de pe strada, o mana de politicieni, republica literelor, locuitorii diasporei si, foarte curand, constiinta alegatorilor aflati in cabinele de vot.

Mai intai, sa observam ca  tentatia negativismului si voluptatea imprecatiei are o veche istorie la romani. Spritul critic, verbul chirugical sau denuntarea pacatelor tarii intr-o baie acida de adjective alcatuiesc, la noi, fondul unei atitudini clasicizante. Admonestarea fara remuscari a conationalilor denota vitalitate interioara si integritate morala – s-ar spune.

Gasim aceasta forma mentis in scrierile lui Dimitrie Cantemir, domnitorul care, la inceputul secolului XVIII, descria nemilos toate naravurile proaste ale moldovenilor: „ingamfarea si cu trufia le sunt lor mama si sora; (...) betia nici nu li-i urata, nici nu se prapadesc dupa ea; (...) nu numai ca nu-s iubitori de carte, ci, aproape toti, nici n-o pot suferi; (...) a-l ucide pe Turc, pe Scit ori pe Iudeu, sau a-l despuia ei socotesc ca nu-i nici un fel de pacat, necum un omor (...) E totusi de laudat si de inaltat cu vesnice elogii ospitalitatea pe care le-o arata calatorilor si noilor sositi” (Descriptio Moldaviae [1714-1716], cap. XVII, trad.rom: Dan Slusanschi, p. 304-307).

La finele secolului XIX, romanticul Eminescu devenise maestrul diatribei anti-politicianiste, infierand atat in poezie, cat mai ales in presa, conspiratia prostiei, ipocrizia demnitarilor si uleioasa lor demagogie: „Ar fi bine daca in polemica am fi scutiti cel putin de acel ton lins si gudurator al acelora dintre patriotii lucrativi cari posed arta de-a se pune bine si c-o parte si cu alta, care se folosesc atit de venirea la putere a albilor si cit si de aceea a rosilor” ([16 sept. 1880], Opere XI, 1984, p. 333).

Jumatate de veac mai tarziu, tanarul Emil Cioran exprima patosul iubirii sale pentru Romania Mare intr-o cugetare apocaliptica, traind deopotriva utopia devianta politic si o enorma deziluzie sentimentala: „de la infinitul negativ al dorului la infinitul pozitiv al eroismului, [acesta] este drumul pe care trebuie sa-l strabata sufletul romanesc” (Schimbarea la fata [1936], p. 208).  In sfarsit, dupa iesirea din comunism, H.-R. Patapievici revenea la acelasi canon literar al hiperbolei, rostind pe un ton vehement, desi aparent resemnat, urmatorul diagnostic: „la romani, libertatea este tihna de-a spune bancuri. In numele acestui ideal, romanii si-au denuntat rudele, au acceptat sa-si doneze tara (cazul insulei Serpilor)...” (Politice, 1996, p. 54).

Sunt aceste jerbe polemice altceva decat expresia unui amor refuzat? Ghicim in spasmul lor agonic dorinta de mai bine pentru o tara deja napastuita „supt vremi”? Dar, pe langa biciuirea nesimtirii colective, penita acelorasi mari scriitori s-a risipit si in multe exercitii de admiratie. Eruditia lui Cantemir a smuls laude din partea savantilor berlinezi sau moscoviti. La numai 33 de ani, Eminescu innoise definitiv limba romana. Emigrat in Franta, Cioran a continuat sa elogieze satul romanesc, visand la un Rasinari-arhetipal. In sfarsit, Patapievici a fost tradus in limbi de circulatie, a ctitorit o revista remarcabila, acceptand in ultimii cinci ani meseria ingrata de birocrat-promotor al culturii romane in spatiul international.  

Cand intersecteaza geniul sau inteligenta, patosul negatiei nu slujeste reaua-vointa sau frivolitatea. Dupa redactarea diagnosticului clinic, creatorul trece indata la faza (si fraza!) de constructie. Ce fac insa jurnalistii sau oamenii politici (ii exclud din numaratoare pe patriotii sarmalei si limbutii de serviciu)?

Fascinatia negativului

In tot acest proces de autocunoastere, importanta este nu doar numirea pacatelor poporului, ci cuvantul ales. Cum eviti sentimentalismul searbad fara sa cedezi instinctului masochist? Care etos te stapaneste? Cum sa pronunti fraze adevarate, fara sa ingropi ultima oaza de frumusete? Cu ce finete vei deschide rana avand totusi intentia vindecarii? Propui o terapie sau inviti mai degraba la infirmitate perpetua, suicid ori delasare? Te limitezi la moralism (mimand, asadar, complexul de superioritate) sau cauti, din sinceritate, sa pricepi cauzele dezorientarii sau radacinile stagnarii psihologice? Acestea sunt intrebarile pe care si le pune orice om responsabil, manuitor al cuvantului si formator de opinie.  

Or, in presa noastra, voluptatea negatiei atinge frecvent limita urii de sine. La un foarte urmarit post TV, stirile de la ora cinci ne prezinta in continuare o Romanie plina de violatori, nimfomane sau descreierati. E un an de criza si telecomanda descopera fie un carnaval lubric, fie o fauna plina de reptile, batracieni sau nevertebrate. Suntem deja la ani lumina de retorica lui Cantemir, Eminescu, Cioran sau Patapievici.

Scormonind in hazna, producatorii cauta sa niveleze prin amestec si contaminare, iar nu sa diferentieze prin eleganta ori discernamant. Problemele grave, dar remediabile, dispar intr-o isterie rozalie. Micile tragedii de budoar capata, in schimb, dimensiuni cosmice. Titlurile de scandal scufunda reperele normalitatii. Vestile bune, zvonurile datatoare de speranta, licarul de umanitate al unei conversatii – toate acestea nu „mai trec” pe sticla.  

La un hotar distanta de cloaca zurliilor, cativa insi mai spalati vorbesc despre dictatura interna si deplang izolarea tarisoarei pe mapamond. Tot fascinatia negativului, desi intr-un alt montaj, la cheie. In sfarsit, in sfera falsei neutralitati se ascund plictisitii, cei sleiti de puteri si foarte comozi in generalizari. Confruntati poate cu monumente intolerabile de stupiditate autohtona, multi dintre acestia au facut un ideal din „exilul cu orice pret.”  

Vesti mai bune

Care este solutia? Debransarea regulata  de la robinetul depresiei si privirea catre jumatatea goala, inca neotravita, a paharului. Acest „vid” din spatiul nostru public poate fi ocupat si cu fapte cinstite. Sunt si lucruri decente care se intampla in aceasta tara — entitatea simbolica pe care Borat & co. vor s-o reduca la ironii gaunoase si stereotipuri rasiste. Romania nu se reduce la parcul auto al unui primar-playboy, dupa cum America profunda e mult mai mult decat barfa din Las Vegas. Jurnalistii au obligatia de-a rostogoli si altceva decat impresia fugitiva a vulgului sau imprecatia studiata a elitei.  

Spiritul Bucurestiului nu dainuie prin Vanghelie, dupa cum Academia Romana nu e „garantata” de fostii securisti, reciclati in figuri ecumenice. Pe langa monumentalizarea kitsch-ului in palatele rromilor locali, mai exista si culele din Oltenia sau bisericile de piatra din Hateg. Tribunul Adrian Paunescu a muls zeci de ani o zestre dubioasa de notorietate, dar tot victima Hertha Müller, despre care cenaclul Flacara nu stia nimic in anii ’80, a fost cea care a convins juriul Nobel la Stockholm. Cristian Adomnitei a ipostaziat abisul mediocritatii la Ministerul Educatiei, dar chiar si numai in postura de candidat, dl Daniel Funeriu, venit din laboratoarele de la München, ne-a spalat parca rusinea.

 Sa ne plangem oare pentru douazeci de ani risipiti? Sa mai crosetam o alta exegeza  la „neantul valah”? Poate, dar nu sub privirile bland-inseninate ale nonagenarului Mihai Sora, patriarh al filozofiei romanesti contemporane si fost elev al lui Mircea Eliade – un om care, desi ramas captiv in spatele Cortinei de Fier, a stiut sa ofere timp de cinci decenii carti de intelepciune, sfaturi curative, solutii pragmatice, remedii tonifiante.  

Bref, numai plecand de la revalorificarea individualitatilor exceptionale — sau macar a figurilor peste nivelul comun — vom putea depasi revolta in fata colectivitatii (concreta sau abstracta). Nu e nevoie sa te lingusesti, pentru a putea lauda. Nu esti neaparat propagandist daca, printre critici pertinente si confruntari deschise, comiti si „gafa” unui mic elogiu. O tara nu poate fi urnita din loc doar cu blesteme, prapori, tanguiri si jelanii. E bine si sanatos ca, din cand in cand, sa optam pentru vesti mai bune, echilibru si moderatie.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















2924 vizualizari

  • +19 (21 voturi)    
    dlor ziaristi, iata o dezbatere importanta (Luni, 16 noiembrie 2009, 22:31)

    cititor_lucid [anonim]

    Frumos dialogul intre Moraru, Tapalaga si acum Neamtu: ce mai are de sperat Romania la 20 de ani? Eu cred ca nu totul e pierdut cind oameni civilizati si de bun simt isi comunica impresiile la un nivel inalt si decent. Dlor, faptul ca Hotnews.Ro exista si ca nu toti mogulii pot pune capastrul pe adevar, asta mi se pare un cistig.

    Iata de ce merita mers inainte. M-am saturat de insi care dezgustati de propria tara (cum declara Antonescu), dar care nu rup o boaba intr-o limba straina, etc.

    "Prin noi insine", iata o zicala care merita reinventata, dupa ce liberalii au ucis-o.
    • +13 (13 voturi)    
      Felicitari! (Luni, 16 noiembrie 2009, 22:46)

      Cristi [anonim] i-a raspuns lui cititor_lucid

      Subscriu in totalitate la scurta dar foarte corecta ta analiza. Avem inca sansa sa mergem inainte. Trebuie numai sa stim cum sa profitam de ea.
    • +9 (9 voturi)    
      Felicitari (Marţi, 17 noiembrie 2009, 0:23)

      lmc [utilizator] i-a raspuns lui cititor_lucid

      apreciez dialogul civilizat!!!!
    • +1 (1 vot)    
      Tapalaga - Morar (Marţi, 17 noiembrie 2009, 11:50)

      Silviu [anonim] i-a raspuns lui cititor_lucid

      Disputa celor doi va ramane un moment de referinta in ziaristica noastra : va fi acel moment in care doi oameni cu valori proprii la care tin si le respecta s-au atentionat unul pe altul , intr-o disputa de idei in care amandoi au avut de invatat si de schimbat si culmea au fost apreciati, cititi , laudati si urmati de multi alti oameni in aceeasi directie .
      Sper sa se trezeasca mai multi si sa-nceapa sa puna in comun tot ce au mai bun pentru ca valorile acestei societati sa se aseze intr-o grila corecta , vizibila , adevarata , in care adevaratele valori sa produca valori in care non-valorile, drojdia sa fie data la margine si rodul lor sa aiba directia gunoiului = distrugere si reconditionare. Toti nemernicii stiu sa distruga, numai oamenii de valoare stiu sa construiasca.
      Toti stiu sa dea din gura, putini ofera greutate vorbelor lor prin viata care o duc. Eu pe astia vreau sa-i vad ca deschid gura , pe cei care au viata lor marturie si au facut s faptele cuvenite.
      Pe ceilalti ii rog frumos sa mai astepte cu vorba, poate nu mai este necesara.
      Cu stima pentru oamenii de valoare , care prin viata lor au dovedit-o , ii astept in viata publica sa provoace valuri de bine, adevar, cunoastere, frumusete, curatenie sufleteasca si atunci vor vedea toti ca e bine sa traiesti intre oameni si nu printre caini, hoti, santajisti,politicieni si alti infractori.
      • 0 (0 voturi)    
        Numai de bine (Luni, 12 septembrie 2011, 20:51)

        severin vetorian [anonim] i-a raspuns lui Silviu

        Vreau doar sa-mi exprim satisfactia pentru dialogul mai sus mentionat si pentru cuvintele frumoase pe care le-ati adresat.Ma bucur ca mai sunt si astfel de oameni printre noi.
  • +10 (12 voturi)    
    Nota 10!!! (Luni, 16 noiembrie 2009, 22:49)

    Alex [anonim]

    felicitari autorului pt echilibrul demonstrat

    la cat mai multe articole!
  • +6 (6 voturi)    
    Cronici in alb si negru (Marţi, 17 noiembrie 2009, 0:21)

    Bruner Fox [anonim]

    Felcitari domnului Neamtu,
    am savurat dialogul Tapalaga-Morar si ma bucur ca mai exista o discutie civilizata in tara asta, deci speranta nu a murit. Il inteleg si pe dl Dan Tapalaga ca e intr-o dispozitie mai proasta, cauzata probabil de viitoarea vizita la spital. II doresc multa sanatate.am doua opinii:
    De ce trebuie sa ne bucuram: suntem liberi : putem sa criticam pe oricine si nu suntem arestati (ex Ciuvica/2004), magazinele sunt pline( va aminititi 1988/89?), calatorim oriunde 'doar cu buletinul' , avem acces la informatie,.tehnologia nu ne este prohibitiva ( va aminititi ce era un video sau o antena de satelit in 1989?), cine doreste poate sa invete si aici la fel ca si in USA sau Japonia, daca esti geniu:poti aplica la orice universitate din lume, toti avem asigurari medicale nu ca in SUA unde numai 25% au , daca nu ne place sistemul medical romanesc ne luam card de sanatate ne ducem si ne operam in Europa, tot de medici romani vom da, dar nu le vom mai da spaga, nu e razboi,se vand flori la orice colt de strada 24/7, avem femei frumoase, nu sunt multi homelessi, nu e foamete, nu e periculos pe strada ,nu suntem nici COngo nici Somalia, nici Palestina, nici SUA(4 milioane de oameni fara adapost!)!
    Ce mai e de facut: Justitie ( fereasca Dumnezeu sa ai un proces in Romania!) Spirit Civic ( Ma rog sa nu lesinati sau sa va fie rau pe strada!) , responsabilitate profesionala ( sper sa nu incapeti pe mana unor asistente distrate (caz bebelus incubator!) sau a unor medici beti! , administratie publica ( daca tot sunt asa multi bugetari la fisc de ce lucreaza cu publicul doar 2 ore pe zi, marti si joi de la 11 la 13?) , autostrazi ( macar de la Giurgiu la Oradea!) si nu in ultimul rand ...politicieni gargaragii si mincinosi!
  • -5 (5 voturi)    
    interesant (Marţi, 17 noiembrie 2009, 1:52)

    Clujeanu [anonim]

    Scrii interesant, dar pe Moraru nu o sa-l pun niciodata in elita reputatilor jurnalisti.

    Tapalaga e inteligent, nu sunt de acord cu optiunile lui politice, dar il pot aprecia.

    Dar la domnul "Nasul" e cam greu sa ma uit, sa-l ascult si cel mai mult sa-l cred in orice demers ar avea.
  • -2 (6 voturi)    
    teoriile elitiste sunt doar o alta groapa in drum (Marţi, 17 noiembrie 2009, 2:01)

    bozo [anonim]

    "Bref, numai plecand de la revalorificarea individualitatilor exceptionale — sau macar a figurilor peste nivelul comun — vom putea depasi revolta in fata colectivitatii (concreta sau abstracta). "

    nu trebuie sa reinventam roata si nici nu trebuie sa 'revalorificam individualitatile exceptionale'. Colectivitatea suntem noi toti.
    nu traim niciun paradox, sunte un popor banal in suferinta sa imensa.
    Nici macar nu trebuie sa ne impunem sa devenim mai veseli, am trata un alt efect si nu am solutiona problema originara.
    Solutia e cu mult mai simpla: trebuie sa avem taria sa renuntam la a accede la mai mult decat putem prin mijloace incorecte, trebuie ca incet-incet cineva sa reaseze ierarhiile valorice asa cum stau ele in orice tara normala.

    Nu avem nevoie de persoane exceptionale, avem nevoie doar de oameni mediocri care sa fie capabili sa inteleeaga, sa accepte si sa impuna semenilor niste adevaruri banale:
    1. intotdeauna sunt oameni mai valorosi decat tine, dupa cum aproape fara exceptie gasesti cetateni mai putin valorosi decat tine. incearca sa-ti accepti conditia.
    2. incearca nu sa parvii ci sa te auto-evaluezi cat mai bine astfel incat sa-ti maximizezi potentialul. Numai asa iti poti gasi locul in societate si numai asa poti sa traiesti fericit si multumit pe deplin.
    3. fericirea personala nu tine de capra vecinului si nu exista nicio suma indeajuns de mare care sa te faca mai fericit decat poti sa te faci tu insuti.

    Romanii au fost si vor fi pesimisti pentru ca intotdeauna s-au simtit nedoriti in propria tara. Suntem dezbinati, frustrati si oprimati de loaze si demagogi.
    Nimeni nu ne va putea vindeca decat noi insine. Cand vom reusi sa trecem peste dezbinare si suspiciune si ne vom uni roman cu roman atunci vom scapa si de frustrari si de scari valorice rasturnate si de loaze.

    ps: mi se pare penibil dialogul Tapalaga-Moraru. E o alta fatza a unei prese in criza. Vorbele frumoase nu sunt implicit criteriu valoric.
    • +1 (3 voturi)    
      tare (Marţi, 17 noiembrie 2009, 3:05)

      ozo [anonim] i-a raspuns lui bozo

      da, meserie...
      Intelegi cum vine treaba, domnule Neamtu?
    • +1 (1 vot)    
      solutii (Marţi, 17 noiembrie 2009, 10:22)

      votant [anonim] i-a raspuns lui bozo

      Cred ca sunt la fel de importante si procesul de autocunoastere si autoevaluare, cat si raportarea la repere/ modele valorice. Persoanele exceptionale apar si exista independent de "nevoia" omului"mediocru"-eu l-as numi mai degraba "obisnuit, mediu".Poti sa fii un om obisnuit mai fericit sau mai nefericit (mai destept sau mai prost, mai bogat sau mai sarac sufleteste) SI prin capacitatea de a recunoaste, aprecia si a te raporta la modelul valoric reprezentat de exceptionalul istoric sau contemporan.
    • +2 (2 voturi)    
      Persoana I singular, maestre (Marţi, 17 noiembrie 2009, 12:58)

      eu [anonim] i-a raspuns lui bozo

      Dragul meu, cred ca ar trebui sa incepi cu tine. Realizezi unde gresesti? Nu? Am sa te ajut: in primul rand dezvata-te de a mai folosi in comentarii referirea la persoana I plural. Nu "noi" ci "eu". Atunci cand vei rescrie postul de mai sus in acest fel vei observa ca nu te cheama inca nimeni pentru a vorbi in numele lui. Dar mai ales, atunci cand vei gandi in acest mod, "eu" voi fi fost salvat. Succes.
      P.S. Daca vrei, pot sa-l rescriu eu pentru tine,dar mai pe seara. Acum o treaba importanta de rezolvat, care tine de capitolul "maximizarea potentialului".
      • -1 (1 vot)    
        singularul si pluralul (Marţi, 17 noiembrie 2009, 15:57)

        bozo [anonim] i-a raspuns lui eu

        Prietene eu cand spun ceva se cheama ca mi-am asumat deja ideile si le aplic.

        doi la mana cand vorbim despre comunitate si despre romani ca natie e bine de utilizat pluralul. E clar ca persoana I singular nu poate fi decat o parte a intregului si nu e sufcienta pentru a schimba ceva.
        Parerea mea e ca vom trece peste problemele actuale cand vom inceta sa vorbim la singular sau la persoanele a 2a si a 3a plural si ne vom asuma impreuna aceleasi norme de comportament.
        Articolul pe care-l comentam aici se refera la NOI romanii si nu la anumiti romani. Trateaza un fenomen ce ne afecteaza pe noi ca grup si un e nevoie de o terapie in consecinta.

        Eu nu sunt nici depresiv si nici nu vad doar jumatatea goala a paharului, dar sunt direct afectat de problema grupului in care traiesc.
        De aceea sunt dispus sa-mi asum plurarul si sa particip la o cura comuna, la fel ca si multi altii probabil.
        Numai asa putem razbi impreuna si nu ca indivizi. Ca altfel am un drum propriu de care sunt multumit.
        Succes la maximizarea potentialului. :)
        • +1 (1 vot)    
          Ei, cum suna? (Marţi, 17 noiembrie 2009, 17:36)

          eu [anonim] i-a raspuns lui bozo

          Multumesc pentru urare. Acum, citeste te rog cu atentie:
          " Nici macar nu trebuie sa imi impun sa devin mai vesel, as trata un alt efect si nu as solutiona problema originara.
          Solutia e cu mult mai simpla: trebuie sa am taria sa renunt la a accede la mai mult decat pot prin mijloace incorecte, trebuie ca incet-incet altcineva sa reaseze ierarhiile valorice asa cum stau ele in orice tara normala.

          Nu am nevoie de persoane exceptionale, am nevoie doar de oameni mediocri care sa fie capabili sa inteleeaga, sa accepte si sa-mi impuna niste adevaruri banale:
          1. intotdeauna sunt oameni mai valorosi decat mine, dupa cum aproape fara exceptie gasesc cetateni mai putin valorosi decat mine. incerc sa-mi accept conditia.
          2. incerc nu sa parvin ci sa ma auto-evaluez cat mai bine astfel incat sa-mi maximizez potentialul. Numai asa imi pot gasi locul in societate si numai asa poti sa traiesc fericit si multumit pe deplin.
          3. fericirea personala nu tine de capra vecinului si nu exista nicio suma indeajuns de mare care sa ma faca mai fericit decat poti sa ma faci eu insumi.

          Eu am fost si voi fi pesimist pentru ca intotdeauna m-am simtit nedorit in propria tara. Sunt izolat, frustrat si oprimat de loaze si demagogi.
          Nimeni nu ma va putea vindeca decat eu insumi. Cand voi reusi sa trec peste dezbinare si suspiciune si nu voi mai fi izolat atunci voi scapa si de frustrari si de scari valorice rasturnate si de loaze".
          Ei, cum suna? Te rog, de asemenea, sa nu incerci sa-mi vinzi gogosi. Cu stima.
          • -1 (1 vot)    
            suna altfel decat doream :) (Marţi, 17 noiembrie 2009, 18:49)

            bozo [anonim] i-a raspuns lui eu

            Suna la fel de bine, dar nu se prea potriveste in context.

            Dupa cum spuneam mai sus, acest articol se refera la romani si la problemele natiei. Reciteste articolul si ai sa vezi ca este adresat romanilor, folosind acelasi plural pe care l-am folosit si eu.
            Daca il scrial la singular asa cum l-ai modificat suna ca un decalog si era un exemplu personal, fara o referire directa la articolul pe care-l discutam.

            E ca si cand la o sedinta directorul ne-ar cere solutii la cresterea performantei companiei si eu as vorbi despre ce fac eu ca sa-mi imbunatatesc performantele individuale.
            Nu e incorect si se poate extrapola la nivel de firma, dar nu e un raspuns direct la intrebare si suna elitist si detasat.
            Nu mi se pare o abordare buna, e o impunere a propriului exemplu celorlalti din companie si nu e deloc un indemn la un efort comun pentru a indrepta problema si suna ca o indicatie adresata celorlalti membri ai grupului de catre unul care a atins perfectiunea.
            Eu nu-mi permit sa ma consider un exemplu pentru ceilalti romani, sunt si altii mult mai buni decat mine.
            Ma maguleste ca ai transformat spusele mele astfel incat suna ca un cod moral, dar eu nu puteam sa fiu atat de vanitos. :)

            Si o mica observatie:
            Sunt constient ca experienta comunista a distrus ideea de 'noi'; totul era spus la modul sa facem, sa dregem, iar pe de alta parte vedeai ca erau unii care aveau privilegii si-si trageau o parte mai mare din efortul comun. Dupa revolutie conceptul de 'noi' promovat de catre conducatorii tarii a devenit un fel de 'faceti voi pentru noi'.
            De aceea exista o mare reticenta la efortul de grup, la a vorbi despre 'noi'. Lumea nu mai crede in 'noi', fiecare tinde sa aiba incredere aproape numai in sine si in general exista o anumita teama de asocieri. In acest moment eforturile devin individuale si fiecare se lupta doar pentru el,considerandu-i pe ceilalti aproape inamici.
            Cred ca asta e o explicatie si mai buna la tema acestui articol.
  • +4 (4 voturi)    
    Felicitari (Marţi, 17 noiembrie 2009, 2:07)

    ronewsaddict [utilizator]

    Deschid in fiecare zi hotnews si o fac cu mare strangere de inima si un nod in gat: oare ce s-a mai intamplat?(ca ceva urat se intampla intotdeauna) si ma linistesc cand dau de astfel de articole.
    Mai sunt oameni normali acolo pe baricade, drepti, inteligenti, fiecare cu opinia lui, dar oameni care au ceva fain de spus, care-mi lumineaza ziua!
    Sanatate domnule Neamtu si o minte la fel de limpede si ascutita va doresc sa aveti pana in ultima zi! Si la fel, domnilor Tapalaga si Moraru!
  • +4 (6 voturi)    
    Frumos? Prea putin spus... (Marţi, 17 noiembrie 2009, 2:56)

    Salustius [anonim]

    Este a treia oara pe acest sit cand intalnesc numele , gandurile si sanatatea sufletesca a unui om exceptional inzestrat!!! Cunosc cele doua scrisori,le-am citit . Ba chiar le-am savurat in tulburatoarea lor confesiune. Nu pot, nu-mi pot reprima impulsul de a -l elogia. Elogiu , domnule, Nemtu? Fac oare un elogiu? Imi pot intina pornirea sinceritatii totale pana-ntratat incat sa comit pacatul public exprimat al lingusirii ,fie luata ca si o gafa? Nu mi-as permite. Nu mi-as permite pentru ca tocmai citesc din acel MIhai Sora, o carte pe care mi-a repus-o in mana fiul meu si pe care, dintr-o crasa neglijenta am parasit-o necitita in biblioteca mea. Acest banatean ingandurat sublim , ramas sa taca anonim in tara lui napastuita , cum zici,si-a zamislit blandetea si seninatatea printre noi, odata cu noi si pentru noi cei de o fiinta cu el. Nu stiu daca esti un invatacel de-al lui. Dar ceea ce mi s-a asternut in fata ochilor mintii ,stiu ca e din stirpea gandurilor sale nemuritoare. Poate in alt fel, in alt mod,in alt diapazon. Dar de aceeasi culoare si amplitudine. Intrezaresc in randurile pe care le citesc si parca le-am mai citit candva, o lumina. Poate intrepatrunsa cu zorii usor deslusiti dintr-o noapte care s-ar sfarsi. Poate, cine stie!? Dar e sigur ca aceasta lumina suie. Urca spre un zenit sperat si-ntrezarit.. Eu vad urcusul. Si sunt sigur ca nu numai eu. Pe palma de pamant din preajma , unde mai si traim , mai si murim, lumina aceasta intremeaza si da tarie. Tocmai un prilej de buna terapie antidepresie.Asa ca rog sa fiu iertat pentru nepoftita lauda. Mi-ar fi de-ajunsă mulţămire.
    • +1 (1 vot)    
      SUBSCRIU (Marţi, 17 noiembrie 2009, 8:39)

      Varga [anonim] i-a raspuns lui Salustius

      Sunt de acord cu tot ce s-a scris f.f. bun autorul.
      Felicitari
  • -2 (4 voturi)    
    Autorul articolului (Marţi, 17 noiembrie 2009, 4:46)

    anonim [anonim]

    Junele intelectual intalnit in operele lui Caragiale. Audienta, pe masura.
  • +1 (1 vot)    
    extraordinarul mihai sora (Marţi, 17 noiembrie 2009, 11:21)

    marcel [anonim]

    recomand cititorilor acest interviu:

    http://www.youtube.com/user/LPalanciuc#p/u/3/YRSPE8-bflc

    intr-adevar, romania are nevoie si de modele!! autentice, verificate, nu de false figuri.
  • -3 (3 voturi)    
    nu inteleg un lucru (Marţi, 17 noiembrie 2009, 12:51)

    peter [anonim]

    Din cind in cind apare aici acest tip plictisitor si pretios, Mihai Neamtu, care scrie de dragul de a consuma bitii si probabil daca ar vorbi ar face-o pentru a se auzi singur vorbind iar din pacate mai spune si o gramada de prostii. Chiar nu inteleg pentru ce isi consuma Hotnews spatiul cu el, nu isi face nimeni mila de el sa ii dea bani sa scoata o carte sau orice editor stie ca nimeni nu ar cumpara-o?
    Mie mi se pare ca Tapalaga e ok (exceptand unele momente) si ca poate si singur sa sustina o dezbatere. Cit despre "linguseala", mi se pare normal ca un Neamtu (care a stiut pe cine sa linguseasca ca sa fie bagat in atentie) sa ii ia apararea unui alt lingusitor ba sa si spuna ca faptul ca a lingusit e doar o "optiune personala", ce sa spun...
  • +1 (1 vot)    
    despre valori, nu persoane (Marţi, 17 noiembrie 2009, 15:00)

    cora [anonim]

    Peter, atita ai priceput dumneata din invitatia la dezbaterea despre valori. Sau veti fi fiind vreo celebritate si nu v-a descoperit planeta sau poate Romania?

    In rest, mie mi se pare ca jurnalismul romanesc nu e pregatit sa faca saltul in zona dezbaterilor de idei. Ca si in politica, e un deficit de spirit european si de pregatire profesionista....

    Nu intimplator autorii citati in articol abia mai sunt cititi de-o minoritate. Sau asa mi se pare.
  • 0 (0 voturi)    
    plagiat (Miercuri, 18 noiembrie 2009, 16:47)

    Vestitor [anonim]

    Remarc multe atitudini si observatii pertinente in acest articol, care vin in flagranta contradictie cu cele care ne-a obisnuit pina acum domnul Neamtu.

    Ce este mai surprinzator este faptul ca seamana izbitor de mult cu "propunerile" si avertismentele domnului Mircea Platon, in punctele esentiale. Anume: vocatia negativului, ignorarea voita uneori a semnelor bune si nu in ultimul rind "America profunda"?!?! Hmmm.

    Ceva insa categoric ne arata ca e totusi vorba de "autenticul" domn Neamtu. Anume ca pomeneste nu tocmai cele mai potrivite exemple. Ar putea de buna seama sa pomeneasca in treacat un Cartarescu, un Plesu, oameni mai "la indemina" si actuali formatori de opini..pardon, spalare de creiere. Daca tot vorbim de scirba de tara, lipsita si de propunerea intru zidire...fara ghilimele(recunosc ca aceste ultime doua cuvinte le-am imprumutat dintr-un articol al lui Mircea Platon, care ar putea intereasa in aceeasi masura).
    http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2009/11/balanta.html

    Romaneste spus, daca e pe bune...traiasca. Daca e diversiune, sau nevoie de a fi atit pe placul caprei, cit si pe al verzei...rusine.

    In sine articolul merita citit si in mare parte insusit. Din categoria "fa ce zice popa, nu ce face popa", care in cazul domnului Neamtu se potriveste ca uleiul in motor, ca sa parafrazez un vechi proverb, cu referinte contemporane. ;)

    In concluzie scrieti fratilor, ca de multe ori e cu folos, dar mai cu folos este sa si in-trupam in viata de zi cu zi, cele bune, nu doar sa facem figuratie.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by