Vanatoarea de lei cu pusca de lemn. Din nou despre afacerea Ridzi

Marţi, 30 iunie 2009, 17:10 Actualitate | Opinii

Presiunea companiilor private si a clientelei politice asupra fondurilor publice creste in vremuri economice grele si se amplifica pe masura ce criza se adanceste, iar banii se imputineaza. Leul public, spre deosebire de leul privat, e usor de capturat si imblanzit. Cazul Ridzi arata - daca mai era cazul - cat de vulnerabila a ajuns o specie pradata metodic dupa ‘90: banul public. Legea nu-i ofera suficienta protectie. Modul in care e reglementat abuzul in serviciu este el insusi un abuz. E o pusca de lemn in mana unor procurori plecati la vanatoare de mari pradatori. Nu mai sperie pe nimeni.

• In Codul Penal, abuzul in serviciu este definit, la articolul 248, ca fiind “Fapta functionarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.”

Banul public e vulnerabil pentru ca legea nu sanctioneaza simpla existenta a unor clauze abuzive dintr-un contract care angajeaza bani publici, ci e nevoie ca ele, clauzele, sa provoace si un prejudiciu. Avem deja create precedente aiuritoare. Un fost director Romsilva, acuzat de abuz in serviciu, a fost achitat de Inalta Curte cu toate ca daduse niste tunuri de miliarde, care n-au fost interpretate ca abuz, ci ca o viziune manageriala.  

Mai plastic spus, n-ai ce sa-i faci unui ministru prins cu un sac de bani in spate chiar daca iti spune in fata, prin contractul incheiat, ca vrea sa-i fure. Are toate sansele sa scape. Din punct de vedere strict legal, trebuie sa astepti ca banii sa iasa din minister, altfel spus, sa se produca paguba. Apoi mai trebuie sa dovedesti ca intre clauzele contractului si paguba exista o stransa legatura si ca plata banilor s-au facut ca urmare a clauzelor abuzive.

Itzele cazului Ridzi

Afacerea Ridzi este un bun exemplu. Ministrul Tineretului a pus in contractele cu trei firme private clauze vadit abuzive. In contractele care poarta si semnatura ei, Iacob Ridzi stabileste numarul de stiri care trebuie sa apara in jurnalele de stiri despre manifestarea de 1 Mai.

In mod normal, astfel de clauze se puteau referi exclusiv la spatiul publicitar al televiziunilor, nu la jurnalele de stiri. Legea interzice achizitionarea de spatiu editorial. In cazul Ridzi, Consiliul National al Audiovizualului a si sanctionat televiziunile pentru incalcarea legii, dar unele televiziuni au sustinut ca firmele si-au cumparat lor publicitate, nu ministrului Ridzi. Altele pretind ca nici macar nu au contract cu firmele respective. Desi, in aceasta situatie, nu se explica aparitia stirilor publicitare cu Monica Iacob Ridzi decat tot prin intelegeri ilegale si evazioniste.

Una peste alta, ministrul Ridzi se agata acum de proceduri, unde lucrurile pot fi in regula din punct de vedere formal. E posibil ca negocierea sa se fi desfasurat corect, pentru ca nu era obligata sa faca licitatie.

Regulile dupa care se fac licitatii in Romania s-au schimbat pe la inceputul anului, astfel incat pragurile care permit negocieri directe au crescut de la cateva zeci de mii la cateva sute de mii de euro, in functie de tipul de contract. Acum se vede ca ridicarea pragului a avut si un efect negativ, deschizand o poarta larga pentru zeci de contracte incheiate pe criterii clientelare si arbitrare. Aici e prima sursa de abuz, iar a doua se afla chiar in Codul Penal, in definitia abuzului in serviciu. Noul Cod pentru care guvernul si-a asumat raspunderea a pastrat definitia veche.

Procurorii vor trebui sa dovedeasca acum prejudiciul in cazul Ridzi pentru ca ministrul sa poata fi acuzat de abuz in serviciu. In baza contractele cu cele trei firme, abuzul in serviciu pus direct in sarcina ministrului Ridzi e mai greu de dovedit. Sanse mai mari ar fi in cazul altor contracte incheiate intre Ministerul Turismului si diverse trupe invitate sa cante de 2 Mai. Dupa cum rezulta dintr-o investigatie realizata de Cotidianul, mai multi artisti sustin ca nu au primit sumele pe care ministerul pretinde ca le-ar fi platit. Dar si aici Ridzi se apara si sustine ca n-a avut contract direct cu artistii.

In majoritatea dosarelor de coruptie sunt anchetati oficiali sub acuzatia de abuz in serviciu si alte infractiuni conexe: fals, uz de fals, delapidare etc. Asa cum e definit acum, abuzul in serviciu functioneaza ca scut pentru ministri sau sefi de institutii publice suspectati ca au furat din visterie. Articolul 248 din Codul Penal e un fel de pusca de lemn in mana procurorilor pusi pe vanatoare de mari corupti.

Frana in dosarul Logan-ului de 70 de mii de euro

Va amintiti dosarul Daciilor Logan, cumparate cu 70 de mii de euro bucata la sfarsitul guvernarii Tariceanu? Suna a contract abuziv? Exista indicii ca s-au comis abuzuri? Pretul e scandalos. Pare un caz flagrant, simplu, floare la ureche pentru procurori. Eroare.

De luni bune, ancheta DNA bate pasul pe loc si inca n-a fost pus nimeni sub acuzare, dintr-un motiv banal: contractul n-a fost onorat pana azi, plata nu s-a produs, ceea ce inseamna ca infractiunea de abuz in serviciu nu exista. Procurorii n-au dovada prejudiciului adus Ministerului de Interne. Nefiind prejudiciu, nu exista infractiune. Pentru opinia publica, hotia a avut deja loc. Din punct de vedere legal, nu.

Cata vreme abuzul in serviciu nu produce o tulburare grava institutiei sau o paguba patrimoniului acesteia, oricat de clara ar fi tentativa de furt inscrisa in cifrele unui contract scandalos, ministrul, directorul sau demnitarul care si-a pus semnatura pe el scapa basma curata. Oficialii din Ministerul de Interne isi fac, in continuare, calcule.

Sa plateasca sau sa nu plateasca Loganul la suprapret? Daca onoreaza contractul, paguba, in sfarsit, s-a produs. Procurorii DNA pot continua ancheta, pot pune oficiali sub acuzare si trimite in judecata. Daca nu-l onoreaza, ministerul risca sa mai plateasca si daune pentru ca nu respecta un contract, asa abuziv si pagubos cum a fost el incheiat, dar pana una alta, nu l-a anulat nimeni si e in vigoare. Intre timp, Guvernul a anuntat ca a deschis o actiune in justitie de anulare a acestor contracte.

Abuz in serviciu sau management futurist

Inca un exemplu: Ion Dumitru, fostul director Romsilva, fusese trimis in judecata prin 2006, tot sub acuzatia de abuz in serviciu. Dumitru era acuzat ca a cumparat din bani publici, la preturi supraevaluate, diverse bunuri care s-au dovedit perfect inutile pentru Romsilva: ace de cravata cu adaos de 20.000%, munitie pentru armament inexistent in Romania, un tanc din Ucraina, cu vreo 8 miliarde de lei.

Prejudiciul calculat de procurori se ridica la 3 milioane de euro. La inceputul lui 2009, instanta suprema l-a achitat pe motiv ca prejudiciul nu poate fi dovedit si ca modul in care isi cheltuieste resursele ar fi o problema de management.

Guvernul a anuntat de curand infiintarea unor comitete si comitii care urmaresc rationalizarea cheltuielilor publice. Un gest populist si ineficient, pentru ca nu de comisii duce lipsa Romania, ci de legi puternice.

Or, abuzul in serviciu e la fel de prost reglementat si in noul Cod Penal.  In lipsa unor legi clare si puternice, obiceiurile guvernarii Nastase n-au niciun motiv sa se schimbe sub guvernul Boc. Dimpotriva. Criza le va  potenta. Leii publici vor fi vanati cu si mai multa salbaticie iar procurorii vor alerga dupa pradatori tot cu pusca de lemn.

Nota: Textul a aparut cu mici modificari si in ultimul numar al Revistei 22