Romania este absenta in cursa dezvoltarii tehnologice a lumii. De peste trei decenii am pierdut unica pozitie privilegiata de contribuitor la avansul tehnologic din industria petroliera. N-am reusit sa ne adaptam prea bine nici in perioada post-comunista. Inca ne despart peste 20 de ani de media puterii europene de inovare. Se vor grabi unii sa raspunda: nu avem nici idei si nici bani. Cateva initiative de succes, medaliate la saloanele internationale de inventica, am gasit. Pe ansamblu insa, situatia este grava.

Daca un milion de cetateni europeni reusesc sa inregistreze peste 100 de patente anual, acelasi milion de cetateni romani abia depaseste 2 patente (ultimele date disponibile pentru anul de referinta 2005, Eurostat, 2008). Capacitatea inovatorilor romani de a transforma o idee / un produs / o metoda/ o tehnologie intr-un patent sau brevet este redusa, la fel si transpunerea celor din urma intr-o afacere.

Solutiile ramase tin de importul de tehnologie, de transferul de cunostinte si comercializare a noilor idei din strainatate. Pentru toate e nevoie insa de bani, de asa-numitul capital de risc, de stimulente financiare si fiscale eficiente.

Cum altfel poate piata sa-si gestioneze esecurile eventuale ale investitiilor in cercetare? Pe drept cuvant, riscurile asociate unui astfel de demers sunt majore, iar capacitatea redusa de capitalizare a eventualelor rezultate poate bloca intregul proces. In realitatea romaneasca, fondurile private alocate inovarii, similare celor publice in perioada 2003 – 2005, nu au reusit sa tina ritmul cresterii alocarilor publice din ultimii trei ani.

In schimb, ponderea industriilor intensive in tehnologie si cunoastere in mediul de afaceri a crescut. Sanse reale, in spatiul european al cercetarii, se intrevad in cel putin doua domenii majore carora li se aloca tot mai multe fonduri europene pentru cercetare-dezvoltare-inovare (CDI): energie si mediu.

Dar nu numai, agricultura ecologica ramane o alta optiune viabila care ar trebui sa devina prioritara la nivel national. Romania se poate plasa ca un furnizor strategic de rezultate inovatoare in aceste domenii daca reuseste sa aplice un plan de actiune clar focalizat, curajos si ferm. Ajutorul de stat pare la indemana, dar captarea rezultatelor in economia reala depinde serios de stimulentele mediului fiscal, in special pentru noile intreprinderi.

Mediu fiscal coerent si prietenos inovarii

Dozarea instrumentelor politice pentru inovare - scutirile de impozite, subventiile pentru cercetare si dezvoltare si creditele fiscale - difera puternic de la un stat membru la altul. La nivel comunitar apare totusi tendinta de a orienta circa o treime din aceste instrumente spre intreprinderile mici si mijlocii (IMM), in special a celor tinere si inovatoare.

Cui se aplica aceste deduceri si care este dimensiunea lor?

In functie de scopul stimulentului, unele se aplica la cheltuielile totale cu CDI, in vreme ce altele sunt aplicabile numai la cheltuielile suplimentare induse. in alte cazuri, ambele tipuri de cheltuieli beneficiaza de deduceri fiscale, dar la rate diferite. Apare un cerc vicios: impozite pe profit mari – stimulente guvernamentale mari, respectiv impozite pe profit mici - stimulente mai putine.

Evident, dimensiunea deducerilor fiscale in favoarea investitiilor efective de CDI este interpretabila la nivelul statelor membre prin raportarea sa la efectul de baza. Un alt dezavantaj al acestui gen de stimulente consta in neglijarea planurilor reale de viitor ale firmelor si raportarea doar la eforturile depuse in trecut.

Va propun sa ne oprim aici asupra doua practici concrete care si-au dovedit recent succesul.

• Francezii acorda stimulente fiscale pentru tinerele intreprinderi inovatoare. Franta a fost prima tara din UE care a introdus stimulente fiscale specifice pentru tinerele intreprinderi inovatoare - mecanismul JEI (Jeune Entreprise Innovante) -, in 2004. Noile firme orientate spre inovare, care respectau anumite criterii de eligibilitate, sunt scutite integral de plata impozitului pe profit in primii trei ani in care intreprinderea obtine profit. Pentru urmatorii doi ani stimulentul se reduce la 50% din impozit. Intreprinderea este scutita timp de opt ani si de plata contributiilor sociale pentru personalul inalt calificat. Scopul? Stimularea cercetarii in sectorul privat si reducerea costurilor de infiintare.
  

• Britanicii dezvolta fonduri de capital de risc. Regatul Unit al Marii Britanii propune un model de stimulare a investitiilor prin „Enterprise Investment Scheme” (Programul de investitii in intreprinderi — EIS) si prin „Venture Capital Trust” (Fondul de capital de risc — VCT). Functionand pe principiul investitiilor colective cotate pe „Alternative Investment Market” (Piata de investitii alternative — AIM), intreprinderile trebuie sa indeplineasca anumite criterii de eligibilitate pentru a se califica pentru ambele mecanisme. O parte din suma investita este deductibila din impozitul de venit: 20% (EIS), respectiv 30% (VCT).

Castigurile de capital realizate dupa perioada de "calificare" sunt scutite de impozitul pe veniturile din capital, inclusiv pentru dividendele VCT. Nu se platesc nici drepturile de succesiune pentru bunurile detinute de un astfel de investitor. Scopul? Stimularea intreprinzatorilor britanici sa acumuleze fonduri de risc, pentru compensarea semnificativa a riscurilor investitiei intr-o intreprindere noua.

Cum taxeaza Romania inovatia?

Racordarea la spatiul european de cercetare presupune mai intai de toate eliminarea acelor eforturi romanesti investitionale in infrastructuri de cercetare mult prea costisitoare si existente la nivel comunitar. Complementaritatea, cooperarea si mobilitatea cercetatorilor si a cunostintelor sunt noile valori strategice. Ele cheama la mecanisme fiscale specifice, orientate spre participantii industriali la proiecte de cercetare transnationale.

Pachetul de masuri pentru sustinerea activitatilor CDI realizate de agentii economici - prevazut in Codul Fiscal din anul 2003 - include deductibilitati de 100% pentru anumite categorii de cheltuieli care nu reprezinta imobilizari necorporale, pentru perfectionarea managementului si a sistemelor informatice, marketing, studiul pietei, promovarea pe pietele existente sau noi, participarea la targuri si expozitii, protejarea mediului si conservarea resurselor.

Optiunile flexibile de amortizare pentru achizitiile de brevete, drepturi de autor, licente, marci de comert sau fabrica, achizitionarea de echipamente tehnologice, respectiv masini, unelte si instalatii etc. sunt si ele disponibile. Primii 5 ani nu sunt impozitate nici veniturile obtinute de persoanele fizice din aplicarea brevetelor, de catre titular sau licentiati, sau din concesionarea lor.

Ceea ce ne lipseste sunt programele fiscale specifice, neacoperite nici chiar de actualul proiect de lege initiat de Autoritatea Nationala pentru Cercetare stiintifica (27 mai 2008).

Cert este ca in ceea ce priveste proiectarea mecanismelor fiscale, Romania ar trebui sa-si defineasca in mod clar obiectivele, concentrandu-se pe realizarea de cheltuieli suplimentare pentru inovare, pe modificarea comportamentului intreprinderilor, pe evaluarea efectelor sociale mai largi, pe elaborarea unor criterii de evaluare inca din faza de proiectare, fara a omite in final sa testeze daca stimulentele specifice isi indeplinesc obiectivele. Sa va dau cateva exemple:

• Stimularea fiscala selectiva a cercetarilor privind masurile de combatere a inundatiilor, agricultura ecologica sau cele din domeniile europene de interes, precum energia sau mediul;
• Stimularea fiscala a IMM-urilor tinere si inovative (start-ups), inspirat din modelul francez, dar si al investitorilor - persoane fizice - provenind din domeniul universitar sau al cercetarii academice (business angels);
• Stimularea fiscala si asistenta tehnica cu privire la facilitarea contactului micilor producatori romani cu cercetatori din tara si strainatate, cu scopul retehnologizarii de produs sau proces care sa le permita accesul la pietele internationale. De exemplu, se pot viza procesele de congelare sau ambalare specializate pentru industria alimentara, Romania avand un veritabil potential de exportator in materie; 
• Stimularea fiscala a acumularii capitalului de risc de catre intreprinderile mari, inspirat din modelul britanic;
• Reglementarea unui regim special care sa permita  relocarea cercetatorilor din universitati in intreprinderile private pentru a constitui nuclee temporare puternice, cu scopul concret de cercetare  si proiectare;
• Stimularea fiscala a intreprinderilor private care solicita expres si finanteaza - in cadrul programelor de doctorat - proiecte de cercetare pentru interese care nu-si gasesc solutii potrivite la nivel mondial sau sunt prea costisitoare. 

Pentru o valorificare mai eficienta a mult invocatei ingeniozitati a romanilor, care sa ne apropie rapid de performantele europene, mai avem nevoie de ceva. Poate o cota unica de 12% care sa permita gestionarea resurselor economice la nivel privat, si nu o alocare publica imbibata cu ratiuni politice. O masura despre care vom vorbi intr-un nou articol.

Nota:Andreea Vass este cercetator la Institutul de Economie Nationala, consilier la Parlamentul European (PD-L)