Am fost de două ori în Ucraina în ultimii trei ani. Veneam dintr-o țară NATO și nu am înțeles pe deplin ce înseamnă asta! O țară NATO, care mult timp a avut scris printre rânduri în Strategia Națională de Apărare că vin alții și ne apără!

Cosmin Gabriel Pacuraru Foto: Arhiva personala

În 2019 cred că am fost singurul dintre invitații români (ai Ministerului de Externe) care am primit de la un luptător din forțele speciale din zona Slaviansk – Kramatorsk o cruciuliță. Mi-a spus că provine de la Biserica Sfântului Sava din Belgrad. Unul din camarazii săi a adus mai multe, iar cine a purtat una dintre aceste cruciulițe a scăpat cu viață din războiul din 2014. Pe a mea o am la oglida mașinii, ceea ce mă face să mă gândesc des la acel erou. Oare mai este în viață? Cred că Dumnezeu îl apără în continuare!

Atunci el ne-a arătat cum a luptat pe o culme domoală unde s-a aflat un spital de psihiatrie care a fost bombardat de ruși.

Cu o zi înainte fusesem la un kilometru de linia întâi. Neputând îmbrăca o vestă atiglonț am vizitat o grădiniță, bombardată în 2014 și reconstruită pe banii Uniunii Europene. O mamă își aducea copila la gradiniță pe o mică motoretă. Ne-a arătat gloanțele rătăcite care intraseră în zid cu câteva săptămâni în urmă și câteva ziruri reconstruite după ce căteva obuze le-au dărâmat în confruntarea din 2014.

Atunci am mai cunoscut un preot care tot în 2014 a luat arma în mână, s-a înrolat, a fost luat prizonier, a fost torturat dar a scăpat.

Un alt preot din Kramatorsk ne-a povestit ce s-a întâmplat în perioada premergatoare conflictului. Ne-a povestit cum "câteva sute turiști" – probabil soldați din trupele speciale ruse – au apărut în Kramatorsk în timpul și imediat după Maidan, cum au sabotatat, cum au deschis calea "omuleților verzi" – trupe de infanterie fără însemne și cum a început conflictul armat. Dramatismul poveștilor nu m-a impresionat atunci. Nici gloanțele vizibile, înfipte mai peste tot.

Am stat de vorbă cu militari, am fost în câteva centre de comandă, am văzut câteva echipamente, am văzut armament. Am văzut locurile de unde ucrainienii au învățat și exersat gherila urbană. Am vazut determinare! Citeste intreg articol si comenteaza pe Contributors.ro