Anual asistăm în România la același spectacole grotești de la sfârșit de an școlar pe care mulți le consideră extrem de normale (și de ce nu ar fi normal pentru că așa a fost dintotdeauna, nu-i așa?): Evaluarea națională și Examenul de bacalaureat. O armată de profesori sunt mobilizați INUTIL în comisii de supraveghere, apoi de corectare și apoi de rezolvarea contestațiilor, tone întregi de hârtie sunt consumate INUTIL și plimbate INUTIL de la o școală la alta pentru corectare, în timp ce o armată de elevi și părinții acestora nu dorm nopți în șir INUTIL de frica consecințelor negative ale unui eșec, și își exprimă nemulțumirea INUTIL legată de ambiguitățile subiectelor și baremelor de corectare. Dar câți înțeleg lipsa de necesitate a acestui scenariu? Câți înțeleg că arată cu degetul INUTIL către Centrul Național de Evaluare și Examinare, când de fapt problema de fond o reprezintă lipsa de expertiză academică în științele educației la nivel național?
Deși poate părea neverosimil pentru mulți care au trăit o viață în țări care au specialiști în științele educației, evaluarea elevilor din România este neschimbată de zeci de ani (a, scuzați, avem camere de filmat de câțiva ani). Asta în contextul în care științele educației au avansat de multe decenii la nivelul în care elevii pot fi evaluați prin teste standardizate. Dar câți înțeleg avantajele testelor standardizate? Iată câteva:
- Au o marjă de eroare definită în prealabil (și la parametri decenți). Adică, nu întâlnești situații în care diferențele între doi evaluatori sunt de peste 1 punct (adică de peste 10%!!!!). Cu alte cuvinte, adio comisii de contestații.
- Au multe forme paralele, echivalente ca și dificultate. Adică, dacă simți că nu te-ai mobilizat suficient la examen (și poți da mai mult), sau poate ai avut o indispoziție (durere de măsea subită), sau poate ai ajus la BAC cu 2 ore întârziere pentru că a fost un accident pe stradă, e OK. Poți fi evaluat cu o formă paralelă a lui săptămâna/luna viitoare.
- Acoperă o plajă largă de competențe și facilitează distribuța normală a datelor. Cu cât există mai mulți itemi cu grade variate de dificultate, cu atât performanțele elevilor pot fi evaluate mai nuanțat/mai corect.
- Diminuează efectele negative ale erorii umane în evaluare. Rezultatele evaluării unei lucrări scrise (sau a unui examen oral) depinde de mulți factori, cum ar fi cei de natură emoțională (în special în științele socio-umane) sau atențională (la toate materiile). De exemplu, evaluarea unui răspuns poate varia dacă evaluatorul o face odihnit, sătul și/sau bine dispus (să presupunem că acest moment se întâmplă dimineața la prima oră) sau dacă evaluarea are loc după 8 ore de muncă, după ce toată ziua evaluatorul a mestecat doar un covrig cu sare și a băut un pahar de apă minerală (pentru că atât și-a putut permite să-și cumpere din banii primiti pentru efortul său).
- Economisește timpul. De exemplu, corectarea răspunsurilor studenților mei (aproximativ 100) la un examen cu 40 de întrebări variază între 2 și 3 minute. Pentru că folosesc teste standardizate care au itemi cu răspunsuri multiple și le evaluez cu Scantron. Această opțiune tehnologică de evaluare există în SUA din 1972! Însă e mai rar folosită, pentru că acum există app-uri care fac același lucru (unii profesori preferă să își folosească telefonul pentru a nu se deplasa din birou).
- Este comprehensiv și are itemi care evaluează aceeași competență, din mai multe perspective. Să zicem că nu l-ai citit pe Rebreanu, dar poate știi să răspunzi mai bine la întrebări care vizează competențe similare din Sadoveanu. Nu trebuie să tremuri că viitorul tău depinde de norocul subiectului întrebării dintr-o carte preferată.
- Sunt limitate în timp. Asta înseamnă că spui adio necesității camerelor de supraveghere. Nu ai cum să copiezi, pentru că întrebările sunt în așa fel formulate încât fiecare secundă pierdută trece în defavoarea ta, și nu ai timp decât să citești întrebarea și să alegi răspunsul pe care îl consideri potrivit (nimeni nu are timp să-ți șoptească sau consultarea unei fițuici nu face decât să-ți limiteze șansele unui răspuns corect la umătoarele 50 de întrebări).
