În reprezentaţia de teatru pe care o oferă premierul Grindeanu şi colegii săi de cabinet, rolul domnului Dragnea este acela al regizorului care intervine, autoritar, în clipele în care actorii pierd din vedere partitura pe care sunt chemaţi să o interpreteze. Admonestările publice sunt semnul, important şi neliniştitor, al nerăbdării stăpânului. Iar nerăbdarea stăpânului nu face decât să accentueze energia acestui guvern de interpuşi.

Ioan Stanomir Foto: Arhiva personala

Politica regimului Dragnea, în săptămânile care au urmat revoltei civice, se conturează ca un amestec, redutabil, de prudenţă şi de încăpăţânare. Imaginea Pieţei Victoriei copleşite de manifestanţi pare să îl bântuie pe domnul Dragnea. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât batalioanele sale de fideli din faţa Palatului Cotroceni nu au reuşit decât o performanţă mediocră. Cât despre scenele de ceauşism nostalgic de la Târgovişte,acestea au fost mai degrabă un exerciţiu de compensare simbolic. Evitarea unei noi escaladări este prioritară, acum.

În aşteptarea soluţiei, mereu amânate, de către Curtea Constituţională, una care i-ar permite să fie, în fine, stăpân de jure şi de facto al României, domnul Dragnea îşi pregăteşte ,minuţios, consolidarea controlului PSD. Numirile evocate, oficios, de la Autoritatea Electorală Permanentă, de la TVR şi de la ICR au , toate, un element comun- ideea restauraţiei, prin reafirmarea suveranităţii PSD. Orice formă de autonomie instituţională, orice spaţiu de libertate, orice urmă de pluralism se cer eliminate. Logica regimului Dragnea este una implacabilă. Dominaţia trebuie reafirmată, cu orice ocazie. Fidelitatea celor care au acţionat, cazon, în rândurile noului USL trebuie răsplătită.

Politica de restauraţie a regimului Dragnea duce mai departe violenţa din anii regimului Ponta. Dar, de data aceasta, ea se distinge prin atenţia metodică acordată detaliilor. Liviu Dragnea a învăţat din eşecul lui Victor Ponta. Iar una dintre lecţiile asumate este evitarea acelor compromisuri care ar afecta,pe termen mediu şi lung, dominaţia sa, ca dominaţie de partid şi ca dominaţie personală. Regimul Dragnea nu poate încheia, în acest stadiu, pacea cu Preşedintele Republicii. El poate, cel mult, alterna perioadele de atac cu cele de calm înşelător. Dar eroarea unui alt pact de coabitare nu va mai fi repetată. De esenţa regimului Dragnea este ambiţia de a învinge, cu orice preţ. Ţinta este lichidarea obstacolelor din calea sa.

Scopul ultim al restauraţiei iniţiate de regimul Dragnea este restabilirea normalităţii privilegiilor. Sentimentul de impunitate al celor care stăpânesc această ţară trebuie regăsit. Pericolul de confruntare cu DNA şi cu curţile de judecată subminează eşafodajul pe care se bazează autoritatea PSD. Atacurile, concertate şi continue, la adresa Parchetului General şi a DNA sunt consecinţa acestei opţiuni strategice.

Tenacitatea cu care este dusă această campanie se explică prin amploarea sprijinului transpartinic pe care ea se întemeiază. De la Traian Băsescu la conducătorii UDMR şi, probabil, o parte semnificativă a PNL însuşi, ostilitatea faţă de statul de drept este împărtăşită, mai mult sau mai puţin discret. Retorica organizată în jurul “ conspiraţiei “ şi a “ binomului DNA- SRI” este omniprezentă, mediatic. Domnul Dragnea acţionează, aici, în numele unei întregi elite politice.

Dacă trecem dincolo de coaja ipocrită a declaraţiilor Ministrului de justiţie in funcţiune, proiectul de restauraţie al regimului Dragnea implică nu doar eliminarea unor conducători de instituţii, ci şi de domesticirea instituţiilor însele. Justiţia, în acord cu directivele regimului Dragnea, ar urma să fie corectă, imparţială şi, mai cu seamă, atentă la respectul datorat celor care deţin funcţii publice. Inchiziţia de tip “ stalinist” ar fi înlocuită de o autentică procedură europeană.

Restauraţia de acum reactivează instinctele de patronaj şi de manipulare politică dominante în epoca Năstase. Ministeriatul Stănoiu este etalonul la care suntem obligaţi să ne raportăm. Este vremea în care moartea procurorului Panait nu putea şoca pe nimeni. Este epoca tăcerii şi a complicităţilor. Iată reperele pe care le are în minte Preşedintele PSD, domnul Dragnea.

Citeste intreg articolul si coemnteaza pe Contributors.ro