Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Acesti adolescenti care striga, dar nimeni nu sta sa-i asculte

de Solomon Marcus     Contributors.ro
Vineri, 20 martie 2015, 9:10 Actualitate | Opinii

Solomon Marcus
Foto: Agerpres

Educatia este in suferinta. Dintre multele ei aspecte, voi retine acum unul care revine cu insistenta in mesajele pe care le primesc de la elevi, de la parinti, de la profesori. De aceasta data, nu este vorba de elevi standard, ci de cei foarte buni, asa numitii elevi de nota zece. S-a mers mereu pe ideea ca acesti copii nu-si cunosc nevoile si drepturile si ca revine adultilor menirea de a le exprima si revendica. Ne-am inselat.  De cele mai multe ori, parintii, profesorii, oamenii politici, factorii de putere si de decizie, sindicatele, gazetarii nu au manifestat disponibiltatea si capacitatea de a acorda atentie noilor generatii, de a asculta punctul lor de vedere, de a face publica vocea lor. Tot mai multi adolescenti inteligenti si sensibili traiesc aceasta frustrare  si isi striga in surdina nevoia lor de a se pregati pentru viata in deplina cunostinta de cauza.  Suntem in stare sa invatam sa-i intelegem, sa-i cunoastem? Ei nu pot fi tratati la gramada, ei sunt personalitati, au nevoie si au dreptul de a beneficia de o atentie personalizata. Regretabil, nu e inca timp de asa ceva in scoala romaneasca.  Ei sunt puternic marcati de globalizare, de internet, de telefon mobil, de jocuri  la calculator. Sa facem un efort de a intra in universul lor, care nu mai poate fi cel in care parintii si bunicii lor se aflau la varsta lor. Fara acest exercitiu, nu vom intelege care sunt problemele profunde ale educatiei, impasul dramatic in care aceasta se afla.

O eleva in clasa a VI-a, Iasmina Buse, din Drobeta-Turnu Severin, nedreptatita la un concurs: „Suntem doar niste copii, dar nimeni nu are dreptul sa se joace cu sentimentele noastre, in spatele prestatiei noastre se afla multa munca”, „copilul sa nu mai fie privit ca un recipient in care se toarna de-a valma cunostinte”.  Acest mesaj pune degetul pe o rana deschisa. Concursurile scolare nu-si ating scopul daca participantii nu afla care au fost derapajele si care reusitele in lucrarile lor. Un concurs, un examen daca nu -s insotite de o dezbatere de substanta privind prestatia candidatilor, ramane o actiune esuata educational. Numai rareori se intampla acest lucru si asa se face ca multi concurenti se simt nedreptatiti. Punem in schimb accentul pe festivitati de premiere, dar cat din ele rezista, daca sunt luate la bani marunti?

Baremurile pe baza carora se fac evaluarile sunt de multe ori ridicule. Prea vrem sa cuantificam totul, obsedati de ierarhii si note, dar cultura si implicit educatia nu se lasa prinse decat rareori in evaluari de acest fel. Sorina Cocolea, eleva in clasa a X-a din TgJiu: „Aceasta  dorinta a celor mari de a ne face sa memoram o cantitate cat mai mare de informatii ma extenueaza.  Sunt ca un robot care executa ordinele profesorilor, pentru a primi drept rasplata o nota mare. Mi-as dori totusi ca cei mari sa-si dea seama care sunt adevaratele valori, adevaratele lucruri care conteaza”. O alta eleva din clasa a X-a, tot dinTgJiu, Teodora Pirvulescu: „Am sacrificat totul de dragul unor note, sunt obsedata si spalata pe creier de aceasta idee de a fi cea mai buna. Sunt obosita, stresata, ma lipsesc de somn pentru a invata lucruri nesemnificative. Cand eram mica, nu intelegeam de ce e lumea stresata, dar acum, la 17 ani, inteleg. De ce nu pot invata de placere? Maine am un test la matematica, imi trebuie un 9 pentru a nu-mi strica media de 10. Vreau sa ma duc la bunica mea la tara, sa ma joc cu cateii pe strada,  sa vorbesc cu mama mea, vreau sa citesc, ah cat imi place sa citesc! Nu fac nimic pentru sufletul meu, ci totul pentru  o lauda, pentru respect. Cate intrebari ma macina, dar nu am pe nimeni sa ma ajute”.  Da, loviti de obligatia de a memora lucruri pe care sau nu le inteleg, sau nu le sesizeaza interesul, elevii simt ca programele si manualele scolare abunda in lucruri prea putin semnficative si sunt deficitare prin ignorarea altora, surse de adevarate bucurii spirituale, dar desigur ei nu pot intra explicit in detaliile acestui proces de eliminare si improspatare.

Iata acum ce-mi scrie Sorina Gramatovici, conf.univ dr la ASE, Departamentul de Informatica si Cibernetica economica, mama a unui elev in clasa a XI-a, multiplu medaliat cu aur la olimpiade internationale: „Li s-a cerut sa compuna un text de exact 6 pagini despre Luceafarul eminescian. Li s-a indicat ca bibliografie o lucrare cu pretentii de filosofie germana, cu termeni ca ataraxie stoica, naratiune heterodiegetica,  daimon, o adevarata schizofrenie. Nu va mai spun de matematica.” Ulterior, aceeasi mama mi-a scris ca baiatului nu-i prea mai arde sa se duca la scoala. A constatat ca la Literatura Romana obtii note mari nu daca scrii ceva personal, ci daca reproduci comentatori acreditati. Acesta este diagnosticul formulat de un elev exceptional, care a reprezentat cu cinste Romania in diverse  intreceri internationale.

Un alt mesaj, de la Yvonne Toader, arhitect, mama a unui baiat de 22 de ani, prezinta o situatie mai complicata, dar semnificativa pentru modul in care scoala devine tot mai putin convingatoare pentru noile generatii. Dupa un bacalaureat stralucit in 2011, baiatul a refuzat sa-si termine studiile universitare , acuzand obtuzitatea si lipsa de comunicare a cadrelor didactice. La insistenta mamei, a luat-o de la capat la o alta universitate, doar de dragul unei diplome, pe care nici nu are de gand s-o foloseasca. Dar si-a deschis o firma IT cu sucursala in Anglia, munceste mult si ii merge foarte bine.


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro













2555 vizualizari





ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică