Am ramas mut cand am citit urmatoarele fraze:
„Creşterea accizei la carburanţi a fost o măsură pentru evitarea deflaţiei, al cărei pericol este mai mare decât cel al unei uşoare creşteri a inflaţiei întrucât din deflaţie nu se iese, generând şomaj şi recesiune, a declarat ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, după un forum economic.”
“N-am auzit de deflaţie care să ducă la creştere economică. În schimb, inflaţia câtă vreme este controlată ajută la creşterea economică, ajută veniturile bugetare”
Doamne Dumenzeule, omul asta este „ministrul delegat pentru Buget” si ne spune franc ca majorarea accizei la carburanti este, vezi chipurile, necesara pentru ca altfel ne paste un pericol grav… deflatia.
Sau nu pricepe nimic, sau ne ia de prosti. In ambele cazuri nu are ce cauta la butoane, fie nu stie pe ce sa apese, fie ne minte ca a apasat pe butonul care trebuie si de fapt a apasat pe altceva, cu buna stiinta.
In primul rand ca Romania nu este nici pe departe in „pericol”, avem cea mai mare inflatie (media pe ultimle 12 luni) din UE, 3,7% . Raportat, de exemplu, la media UE 28 de 1,7% stam chiar foarte prost, suntem la mai mult decat dublul mediei UE pe ultimle 12 luni.
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&pcode=teicp000&language=en
Faptul ca in luna octombrie am atins un 1,8% (cresterea IPC oct 2013 vs oct 2012, difera de media ultimelor 12 luni, evident) este explicabil, avem o scadere a preturilor volatile agro (LFO-urile) , a scazut si TVA-ul la paine, implicit si pretul luat in calcul in cosul de consum care ne da inflatia. Basca scadera CORE 2 de la 2,85% la 0,49% care are la baza deficitul de cerere, aproape cronicizat.
Proiectia pe anii 2013 si 2014 nu ne duce defel in teritoriul deflationist. Iata ce zie BNR-ul:
“Scenariul de bază al proiecţiei curente plasează rata anuală a inflaţiei IPC la 1,8 la sută lasfârşitul anului 2013 şi la 3,0 la sută la finele anului 2014.” Adica in crestere.
Dealtfel BNR produce rapoarte trimestriale extrem de bine realizate si argumentate, poate ar fi indicat sa le citeasca si Ministrul Bugetului. Raportul din luna noiembrie se poate descarca de aici:
http://www.bnro.ro/Publicatii-periodice-204.aspx
Un alt pasaj din raport ne spune foarte clar:
“Ca urmare, efectul favorabil determinat de aceşti factori conjuncturali este prevăzut a se epuiza în mare parte în trimestrul III al anului 2014, ceea ce explică revizuirea marginală a proiecţiei pentru sfârşitul acestuia. Traiectoria proiectată a ratei inflaţiei IPC coboară în prima jumătate a anului 2014 sub limita inferioară a intervalului de variaţie din jurul ţintei centrale, atingând un nivel minim situat sub 1 la sută în cursul trimestrului I, după care revine în interiorul intervalului în trimestrul III. În a doua jumătate a perioadei de prognoză, rata anuală a inflaţiei se stabilizează la valori situate uşor peste 3 la sută, dar sub limita superioară a intervalului ţintei, în contextul continuării ajustării, la acest orizont, a unor categorii de preţuri aflate în afara controlului politicii monetare”
Se pastreaza inca defictul de cerere, cauzat printer altele si de veniturile mici (bazate in principal pe o productivitate scazuta a economiei in ansamblu), creditarea slaba (datorata in principal costului ridicat al banului, al regulilor de prudentialitate stricte…hmmm, la unii da, la altii ba) etc , “fenomene” suplimentare care duc la procesul dezinflationist.
“Conduita proiectată a politicii monetare va urmări în continuare calibrarea ansamblului condiţiilor monetare reale în sens larg pentru a asigura menţinerea pe termen mediu a ratei inflaţiei în interiorul intervalului ţintei, creând totodată premisele necesare redresării treptate a creditării sectorului privat al economiei şi realizării unei creşteri economice de durată.”
Repet, este cu totul si cu totul altceva, una este deflatia, alta dezinflatia. Asistam la un process dezinflationist, foarte bun, dar care este diminuat atat de preturile administrate cat si de cresterea/introducerea diferitelor taxe si accize care au un efect rapid in veniturile bugetare, ca asta e buba.
Deflatia este mai degraba un efect al scaderii economice ( scaderea “otputului”, in general ne referim la PIB real) plus ceva politici monetare de genul costului prohibitiv al creditului (vs rata naturala a profitului operational) sau lipsa de lichiditate , a companiilor private si, mai ales, a consumatorului privat, care-si vede puterea de cumparare scazand tocmai din cauza ..inflatiei, bazata in principal pe preturile administrate, gaz, energie electrica .
Pe de alta parte exista studii extrem de serioase care ne arata ca deflatia nu este nicidecum legata de scaderea economica. Iata ce “zice” un studiu al departamentului de cercetare al Fed-ului din Minneapolis
„Deflation and Depression: Is There an Empirical Link?”
http://www.minneapolisfed.org/research/sr/sr331.pdf
„For any episode, we define a deflation as a negative average inflation rate and a depression as a negative average real output growth rate.”
„Our main finding is that the only episode in which we find evidence of a link between de-
flation and depression is the Great Depression (1929—34). We find virtuallyno evidence of such
a link in any other period.”
„In Figure 2, we plot average inflation and output growth rates for the 17 countries for all
five-year periods except 1929—34. Here we see only 8 episodes with both deflation and depression.
There are 65 episodes of deflation without depression and 21 of depression without deflation. Thus,
65 of 73 deflation episodes had no depression, and 8 of 29 depression episodes had no deflation.
What is striking is that nearly 90% of the episodes with deflation did not have depression. In a
broad historical context, beyond the Great Depression, the notion that deflation and depression are
linked virtually disappears.”
„III. Concluding Remarks
The data suggest that deflation is not closely related to depression. A broad historical look finds
many more periods of deflation with reasonable growth than with depression and many more periods
of depression with inflation than with deflation. Overall, the data show virtually no link between
deflation and depression”
Buuuuun, e clar. Ni se da in cap cu Japonia, dar poate ca explicatia este alta, avnd im vedere ca este un model singular.
„We think standard theories–either neoclassical or new Keynesian–would have a hard time blaming Japan’s secular growth slowdown on its secular decline in inflation. But that slowdown would naturally arise in many growth models in which a country grew rapidly in the early postwar period because it had been below its steady-state growth path; as it caught up to this path, its growth would naturally slow.
Has Japan’s growth slowed too much? Not relative to countries like Italy and France. At 1.41, Japan’s growth in the 1990s was dismal compared to the U.S growth of 3.20, but not compared to the growth of Italy (1.61) or France (1.84).”
Desigur deflatia are bubele ei, cauzele si efectele ei, dar in niciun caz remediul nu este cresterea preturilor in mod artificial, prin interventia statului si mai ales in beneficiul statului.
„Chestia” este ca noi nu avem deflatie, nici in pericol nu suntem, ba dimpotriva avem o inflatie inca mare, defict de cerere care necesita stimulara consumului, inclusiv prin micsorarea preturilor, dar fara a scadea marja de profit a firmelor(adica tocmai prin micsorarea „adaosului” pus de stat).
0
0
