Care este mesajul central al mișcării de protest împotriva exploatării de la Roșia Montană?
Strategia de comunicare a celor care protestează împotriva proiectului RMGC a evoluat. Dintr-o masă pestriță de scandări, revendicări, și lozinci, un mesaj se ridică deasupra tuturor. O idee a fost cristalizată. O revendicare a devenit cheia de boltă a tuturor vocilor din piață. Iar aceasta este domnia legii.
Așa se explică faptul că fenomenul acestei revolte nu a fost înțeles de la început. Aș spune că nici celor mai mulți dintre cei prezenți în strada protestelor el nu a fost clar încă de la început. Era limpede doar faptul că nu este vorba numai despre Roșia-Montană. Că nu avem de-a face cu o mișcare eco. Ci că este vorba și despre altceva. Un altceva care zbura pe deasupra capetelor tuturor celor care întinseseră bannere și pancarte pentru a prinde această idee, cam așa cum un entomolog întinde plase pentru a captura fluturi prețioși. Lozincile pestrițe ale pieței erau, de fapt, capcanele întinse acestei unice-idei pândite. Uneori, chiar frânturi din ceea ce ea reprezintă. Domnia legii. Domnia legii, nu a parlamentarilor, nu a politicienilor, nu a trusturilor de presă, nu a televiziunilor, nu a corporațiilor, nu a indiferenței, nu a tăcerii, nu a specialiștilor, nu a afaceriștilor, nu a proletarilor, nu a jandarmilor, nici a minerilor și, uneori, nici chiar a democrațiilor – pentru că și decizia unei majorități poate fi o decizie neconstituțională. Ci domnia legii.
Această idee unică a început să încolțească în mințile oameni. O poți vedea comunicată fie în piață, pe bannere sau pe buzele oamenilor, fie în online, pe bloguri, în articole sau comentarii.
De ce este proastă strategia de comunicare RMGC-ului? Consultație gratuită.
Strategia de comunicare a celor care susțin proiectul minier de la Roșia Montană nu a evoluat. Dimpotrivă, merge din ce în ce mai prost. Nu pentru că nu suferă schimbări, că nu primește ajustări. Așa cum arătam într-un alt articol, ea a trecut într-o nouă fază. Și funcționează, așa cum este și firesc pentru o campanie de comunicare redutabilă, cu scopul de a schimba percepția asupra unui subiect.
Tactici, activări, evenimente și mesajul central
Are tactici, precum cea a discreditării manifestanților, cea a deplângerii unității pierdute a României, sau cea a reclamării nevoii de specialiști capabili să țara asigurând spatele parlamentarilor care vor da un vot favorabil proiectului.
Strategia RMGC-ului are și activări. E adevărat, sunt foarte nereușite, precum mitingurile regizate chiar la Roșia-Montană cu oameni aduși de pe o rază de o sută de kilometrii. Sau precum blocada dramatică a minerilor care s-au închis în mină. Nu conta că mina era un muzeu iar minerii spuneau că vor să facă minerit așa cum s-a făcut la Roșia-Romană din moși-strămoși până la daci, uitând că exploatarea RMGC-ului este una de suprafață. Nu aș trece cu vederea nici un detaliu stilistic. Deși sufereau de deficiențe respiratorii de la prea multele ore state în subteran, obrazul minerilor apărea în fața camerelor mereu proaspăt bărbierit. Probabil pentru că obrazul subțire cu minierit se ține.
Campania RMGC are și evenimente, precum vizita Premierului Victor Ponta duminică, 15 septembrie, în muzeul subteran îmbrăcat cu cască de protecție și în uniforma RMGC-ului pentru a-i salva pe mineri auto-claustrați, promițându-le o dezbatere parlamentara. Măcar dacă l-ar fi adus pentru această promisiune pe Crin Antonescu, Președintele Senatului. Asta, așa, pentru a evita suspiciunea de încălcare a separației puterilor în stat.
Campania de comunicare a RMGC-ului are mesaje clare și puternice. Mesaje cu un foarte mare impact emoțional. Mesaje care, așa cum spuneam, țintesc către decredibilizarea protestatarilor și către legitimarea prezenței acelor specialiști de a căror părere depinde reunificarea prin vot parlamentar a unei Românii dezbinate și ironizate de alte țări. Campania RMGC-ului are de toate. Și va continua să funcționeze așa cum o vedem. Însă funcționează prost.
Unde e problema strategiei RMGC?
Motivul pentru care ea funcționează prost este chiar premisa de la care pleacă. Punctul nevralgic este chiar principiul ei. Ea are ca scop schimbarea percepției asupra proiectului de minierit pe care îl propune. Este vorba mai ales despre acea percepție exprimată de obicei de protestatari. Or, strategia de comunicare a RMGC pleacă de la asumpția că pentru protestatari miza cea mare este ”Roșia-Montană”. Însă, așa cum am spus, nu e așa. Ea este doar declanșatorul, trăgaciul, cauza eficientă. Miza este, de fapt, alta. Anume, respectarea ”domniei legii”. Adică ceva ce în România a fost călcat în picioare de așa de multă vreme încât contrastul între ceea ce este la noi și ceea ce găsim în alte țări europene a devenit insuportabil. Pentru protestatari subiectul suveranității legii este important în sine, în timp ce subiectul Roșia-Montană își extrage sensul din relația sa cu tema legalității.
Tocmai din cauza acestei inabilități de a înțelege miza protestatarilor, strategia de comunicare a susținătorilor proiectului RMGC este mereu în off-side. Orice ar face e prost tocmai pentru că fiecare gest al ei arată că respectarea legii este doar o grijă anexă și subordonată, în timp ce preocuparea principală este investiția majoră de la Roșia-Montană.
Pe lângă aceasta, când te joci cu avizele de mediu, când amâni votul în plenul Parlamentului, când promiți că desecretizezi documente și nu o faci, când te bazezi pe o presă a cărui preț de cumpărarea în aur este trădat de modul în care manipulează informația pe tema Roșia-Montană, când politicieni înregimentați RMGC-ului recită în cor punctajul decredibilizării celor care resping proiectul minier și când Premierul își schimbă părerea asupra subiectului în fiecare zi și în funcție de oraș e destul de clar că nu legea este argumentul tău forte. Sau, altfel spus, că tocmai de lege, ori de constituționalitatea unei noi legi, te ferești. Chiar și apelând laargumentul legalității, așa cum deja au făcut-o, partizanii proiectului RMGC nu sunt credibili. De pildă, în ediția de luni, 16 septembrie a emisiunii ”Imparțial” difuzată de postul de televiziune Digi24, Dan Șova declara că este pentru o mare investiție la Roșia-Montană, dar vrea ca legea care dă drumul exploatării să respecte toate avizele legale, așa cum vor și ONG-iștii. Ce îi scăpa din declarație era tocmai faptul că protestatarii știu că dacă sunt respectate toate avizele, legea nu are cum să treacă constituțional în Parlament. Altfel, e ca și cum ai spune că salvezi copacii, dar cianurezi pădurea. De aceea, când Dan Șova vorbește despre ”avize legale” se aude doar ”mari investiții”.
De ce funcționează bine strategia de comunicare a celor care se opun proiectului RMGC?
Strategia de comunicare a celor care condamnă proiectul RMGC are în centrul ei tocmai nevoia de a trece de la domnia agendei private la domnia legii. Această strategie de comunicare are toate atuurile pentru a fi mult mai puternică decât cea împotriva căreia luptă. Să nu uităm că la nivelul imaginarului comun românii tânjesc după suveranitatea legii – altfel ar fi complet inexplicabil, de pildă, de ce tot ei oftează încă nostalgic după statura disciplinată a neamțului – la fel cum tot ei dau semne că sunt sătui de haosul în care a căzut o țară guvernată de o succesiune de agende private sau de grup.
Mesajul central
Așa ar putea fi explicată cristalizare mesajului celor care se opun exploatării miniere de la Roșia-Montană. Nu pentru că ar fi toți de dreapta. Mesajul aparține registrului dreptei, fiind preluat și consacrat de filosofia politică a lui F. A. Hayek, fără a fi relansat, însă, de o mișcare de dreapta. Este vorba, mai degrabă, despre despre un protest meta-ideologic animat de o cerință în jurul căreia solidarizează toate ideologiile cetății, tocmai pentru ea este cea care le face posibile. La fel cum tot ea poate scoate la liman o țară deturnată de agendele personale ale acelor aflați la putere.
Or, împotriva acestui apel la legalitate nu ai cum să lupți fără să pierzi puncte importante din capitalul imaginii personale. Iar atunci când o faci inconștient, precum principalii reprezentanți ai USL-ului, este și mai grav. Ce nu au înțeles încă susținătorii RMGC este că pentru actualii protestatari din Piața Universității proiectul de la Roșia-Montană este doar cauza eficientă, cea care a pus în mișcare revolta. Cauza formală, esența acestui protest este nevoia instaurării unei domnii a legii în România. Ei reclamă legalitatea nu doar pentru a salva Roșia-Montană, ci pentru a trezi în ei și în ceilalți de lângă ei conștiința suveranității legii. Așa se explică de ce în cadrul protestelor a fost scandat nu doar ”Jos Ponta”, ci și ”Ponta ilegal”. Așa se poate înțelege de ce revendicarea centrală a protestului a putut înflori sub formidabila formulă ”Vă vrem îngenunchiați în fața legii”. Așa se poate pricepe de ce pentru protestatari discuția despre Roșia-Montană contează din perspectiva modului în care proiectul RMGC încalcă legea mediului, legea patrimoniului, legea proprietății private și legea justiției. Pentru că toți aceștia doresc o țară a domniei legii, nu a domniei parlamentarilor.
Nu este vorba despre un curent eco, nici despre o năzbâtie hipsterică, nici despre o revoltă antisistem. Este, așa cum spuneam în alt context o revoltă prosistem, un protest în afara legii, dar în numele și în spiritul legii. Este vocea unei generații care a înțeles că fără domnia legii totul plutește în deriva corupției girate politic.
Activări și evenimente
Strategia de comunicare stă bine și în privința activărilor. Evenimentele protestatarilor sunt vii, reale, pline de energie. Marșuri, plimbări cu tramvaiul, înlocuirea protestului static cu cel mobil. Fețe surâzătoare, chipuri luminoase, conștiință vie. Nu vezi butaforie, regie de studio, inautenticitate. Și este vorba de zeci de mii de români care aleg să protesteze împreună pentru domnia legii. Starea de spirit este contaminantă, ceea ce se vede și de la un protest la altul. Din ce în ce mai multă lume, din ce în ce mai multă adeziune, din ce în ce mai multă energie. De mai mult de zece ani România nu a mai văzut mitinguri la care să participe mai mult de 5000 de oameni, fără implicarea sindicatelor sau a autocarelor de partid. Or, pentru o campanie de comunicare, acest tip de efervescență este mediul cel mai fertil. Pentru că el este în stare să spargă orice blocadă mediatică. Ceea ce a și făcut. Îi rămâne doar să comunice coerent și unitar.
