Poate sunt eu excesiv de sceptic, dar am ajuns să nu mai văd posibilă, cel puţin într-un viitor apropiat, condamnarea lui Dan Voiculescu. Trustul Intact are o putere extraordinară, aş spune stupefiantă, cuasi-hipnotizantă, în România: simbolizeaza o propaganda situata dincolo de legalitate şi împotriva legalităţii. Trustul Intact este expert în infantilizare colectivă. A ajuns principalul instrument de subminare, de torpilare şi neutralizare a statului de drept. Presiunile acestui trust, de fapt ale patronului său, sunt gigantice. Tocmai de aceea ma îndoiesc că Victor Ponta va mişca în front în chip decisiv. Poate mima anumite dezacorduri, dar, dacă vrea să rămână în funcţie, susţinut de USL, nu poate sa divorţeze de partenerii şi protectorii săi.
USL este o corporaţie de interese, nicidecum o formaţiune ideologică articulată în chip coerent şi coeziv. Cine sunt intelectualii USL? Andrei Marga? Daniel Barbu? Carmen Muşat? Zoe Petre? Dan Petre? Puiu Haşotti? Scopul USL a fost, ab initio, unul negativ: demolarea a ceea ce ei au demonizat drept “regimul Băsescu“, de fapt a statului de drept. Nu există un liant, un ingredient valoric în această formaţiune eterogenă şi pestriţă. Ereditatea este dubioasă, la fel de straniu apare şi viitorul ei. Nu contest că deruta nu domneşte doar acolo. Dar ei sunt cei care controlează Parlamentul şi Guvernul, ei sunt la putere, despre ei vorbim. În rest, cred ca nimeni nu-şi închipuie că duumvirii mor de drag unul pentru celălalt. În câteva luni, s-ar putea sa vedem resentimentele acumulate în ultima perioada culminând în ciocniri explozive. Nu tandreţea caracterizează afectele implicate în relaţia Ponta-Antonescu-Voiculescu.
Nu ştiu, sincer vorbind, cât de adâncă este falia dintre zona Vasile Blaga şi zona Elena Udrea. Sigur, exista diferenţe temperamentale, de personalitate, dar ambele direcţii sunt înrădăcinate în cultura politica a PDL, un partid care provine, într-o măsura deloc neglijabilă, din aripa moderat-reformatoare a FSN, deci tot din FSN. Traian Băsescu s-a despărţit de aceasta moştenire şi mulţi nu-i pot ierta acest lucru. Gruparea Monicai Macovei este ceva nou şi a fost tratată ca un corp străin tocmai pentru că risca să strice jocurile. Nu sunt la curent cu aranjamentele de culise şi mărturisesc că nu mă interesează câtuşi de puţin. Există un proiect Băsescu, o viziune de reconstrucţie instituţională care mă interesează. Nu mă refer doar la personajul politic Băsescu, ci la un set de valori cu care acesta a ajuns sa se identifice. Mă feresc să personalizez excesiv, deşi în România (şi nu doar acolo) personalizarea politicii este foarte pronunţată.
Este încă prea devreme să facem prognoze despre viitorul Mişcării Populare. Este ceva relativ inedit pe spectrul politico-civic din România, s-ar putea să aibă efectul bulgărelui de zăpadă, s-ar putea să fie doar o sclipire efemeră. Impresia mea este ca electoratul de centru-dreapta este descumpănit, enervat, plictisit. Este limpede că se aşteaptă formule şi oameni noi. Evident, MP nu poate creşte prin excluziune, prin monolog şi delimitări necontenite în raport cu partenerii logici. Suntem însă abia la începutul acestei noi căutări, prefer să vad ce va urma.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
