În absolut toate conferințele despre energie care se țin zilele acestea, toate foarte bune de altminteri, concluzia finală e, invariabil, “avem nevoie de predictibilitate legislativă, și nu e; avem nevoie de strategie, și nu e!”. Domnilor, vă spui drept că m-am săturat să vă tot aud jelind. Obișnuiți-vă cu ideea: nu vom avea nici predictibilitate, nici strategie. Ce-o să faceți? Iată un sfat prietenesc, gratis, chit că n-o să vă placă. S-o luăm sistematic.
1. Cum am ajuns aici?
N-avem predictibilitate, ziceați, și nici strategie. Motivul e simplu: voi sunteți de vină. Nu statul. Statul schimbă regulile din cauză că decidenții au descoperit că mai bine vă joacă pe unii contra celorlalți, foarte probabil încercând să ia șpagă de la toți, sau poate vă fac doar favoruri pe simpatii și relații personale. Și așa, azi rezolvă problema lui X, mâine rezolvă problema lui Y cauzată de decizia care s-a dat ca să-l “rezolve” pe X. Bașca din 2004 încoace (de când s-au terminat negocierile de aderare pe energie) mai avem și numai partide în care traseismul, trădările, jocurile de culise și luptele între facțiuni sunt mai importante decât condiționalitățile externe, poate să se ducă țara de râpă, noi trebuie să-i dăm la gioale adversarului, așa e în politica aia înaltă pe care am învățat-o pe Dâmbovița. De aia avem anul și ministrul chiar dacă nu se schimbă guvernul între timp. Iar voi “discutați” azi cu unul care mâine se schimbă și trebuie să “discutați” și cu ăla nou. Într-un fel chiar mă bucură faptul că vă certați între voi și statul e mai curând nehotărât decât autoritar; ar fi îngrozitor pentru democrație și bună guvernare să vă coalizați voi împotriva celor mai fraieri dintre fraieri, gen consumatori sau contribuabili. Dar asta e altă poveste.
Acum, serios. Vă plângeți de faptul că “legea energiei nu e bună și trebuie schimbată, că uite ce prevederi au intrat în ea și n-am fost consultați, nu putem să mai facem contracte cu cine vrem”. Sau, “nenorociții, ia uite ce idee de impozit de 100% le-a venit, asta se cheamă expropriere, oamenii ăștia nu-s în toate mințile”. Sau, “cum e posibil să vorbim de moratoriul pe gaz de șist dacă a fost demult respins de Parlament?”. Sau, “statul ne obligă să vindem gazul la un preț la care nu merită să facem investiții și acum vrea să ne oblige să cumpărăm gaz de import dacă producem energie, în loc să ne folosim gazul propriu ca orice companie integrată de pe lumea asta”. Etc etc etc. 100% de acord cu dumneavoastră, domnilor. Dar hai să fim sinceri: de câte ori n-ați beneficiat tocmai voi de această lipsă de predictibilitate? De câte ori nu v-ați dus voi să discutați cu X sau cu Y, pe principiul că, lasă, vorbim-noi-știm-noi-pe-cineva-și-rezolvăm? Cum am ajuns să avem numărul ăla de certificate verzi pentru energia regenerabilă și reglementările ANRE care fac ca intermitenții să nu răspundă de dezechilibre? Prin studii de impact și dezbatere publică, sau prin nu-știi-și-tu-pe-cineva? Și acum ce vă miră că ați stârnit pe toți, producători, operatorul de sistem, furnizori, piața de energie că nu se mai poate chiar așa? Cine a venit cu ideea că, las’ că-i bine și cu coșul de gaze, că ne facem noi centrală și valorificăm gazul la valoarea lui reală, hai mai bine să nu supărăm pe nimeni zicând public că coșul e cu dedicație pentru știm-noi-cine și că guvernanților, de fapt, li se rupe de consumatorul casnic? Cine n-a spus niciodată, dar absolut niciodată public ceva contra băieților deștepți, numai pe la colțuri, ca să nu supere pe nimeni, și acum se minunează că problema s-a rezolvat când a bătut FMI-CE-BM cu pumnul în masă, putându-se rezolva doar printr-o prevedere care îi afectează la grămadă și pe ei, că nicio variantă alternativă nu s-a putut alege că n-a fost susținută și de alții?
De 3 ani de zile mă crucesc în fața miopiei incredibile a unei astfel de abordări. Nu vă cer eroisme gratuite, ci o fărâmă de viziune. Chiar nu vă dați seama că, pe termen lung, singurii care câștigă sunt șmenarii locali, mult mai bine conectați decât veți fi voi vreodată, și transpartinici, că ei îi finanțează pe toți? Ia uitați-vă repede, cine e în top Forbes, voi sau ei? Cine supraviețuiește bine mersi orice s-o întâmpla?
Poate vă gândiți, măcar nu mai vin și alții să investească aici și să ne facă concurență – corect, trebuie să fii nebun să investești în România, y compris voi, ați luat țeapă și acum n-ați mai putea pleca oricum. Poate vă faceți calculul, hai mai bine ne căutăm niște șmecheri locali să ne reprezinte interesele, să ne asculte, să convingă mai departe – corect, sunt foarte bine conectați, numai că au interesele lor care sunt exact contrare interesului vostru, cu cine credeți că vor ține. Nu domnilor, pe termen lung câștigă aceiași care au câștigat din 1990 încoace, de la voi ăștia care vă așteptați recuperarea pierderilor de sute de milioane și pe care sunteți siguri, dar SIGURI, că vi le veți recupera la un moment dat, că NU SE POATE, suntem în UE. Sunteți chiar simpatici – nici nu știți ce bine se distrează pe seama voastră.
2. Acum că v-am enervat pe toți, să vedem cum o rezolvăm.
N-aveți strategie și legi predictibile? Perfect, faceți-le voi, că de-aia sunteți antreprenori, să fiți mai deștepți decât alții. Scrieți voi strategia, legile, reglementările, angajați voi consultanți străini care să facă alternative de strategii și studii de impact. Pe bune. Dar nu le puneți pe masa politicienilor, că asta s-ar chema negociere directă, și iese scandal. Și nici voi n-ați putea justifica acționarilor, trebuie s-o dați pe aia cu Corporate Social Responsibility și din ea s-o finanțați. Nu – faceți niște propuneri pe care le prezentați public, în conferințe. Avem și noi ăștia chiar mai fraieri și decât voi satisfacția că nu veți putea susține chestii de care v-ar fi rușine să le spuneți public; și poate vă alegeți și voi cu niscaiva predictibilitate legislativă și de policy.
Faceți voi dezbatere publică dacă statul nu e în stare sau n-are interesul s-o facă; chemați toți stakeholderii, intrare liberă, anunțat dinainte, de pildă, “cum ar trebui să arate o strategie energetică” sau “vrem sau nu gaze de șist” sau “cum ar trebui să arate legea energiei”. Cu presă, multă, toată, la liber. Intrare liberă, să poată veni oricine, pro sau contra ce ziceți voi. A, vi se pare că-s și mulți isterici?Welcome to democracy – dacă aveți musai nevoie de o decizie de policy va trebui să convingeți o majoritate și să obțineți un compromis rezonabil cu toată lumea; dar o asemenea decizie se și schimbă greu mai încolo când o fi.
Cât vă costă? Păi o sală la Inter sau Hilton, mare, de peste 100 de persoane, vă costă vreo 800-1000 de euro, dacă nu și mai ieftin. Faceți chestia asta o dată pe lună, megainvestiție de 10000 de euro pe an, dați mai mult pe pixuri, mape și agende.
Repet: statul nu face dezbateri publice și de-aia legile și strategiile sunt proaste și trebuie cârpite de două ori pe lună când se trezește unul că legea îl afectează și sună-și-el-pe-cineva? Faceți-le voi, discutați cu toată lumea și după aceea prezentați politicienilor ce a rezultat. Chemați-i la dezbatere, parol că o să vină – în ciuda a ce vă spun consilierii voștri de PR sau mai știu eu cine, politicienii vin NUMAI când e presă și popor, hai să ne uităm la exemple concrete, de pildă Energypedia vs orice altă conferință organizată fără presă, oricât de bine organizată ar fi ea. Și dacă faceți voi dezbaterea asta publică, să vedem ce politician are tupeul după aia să zică, “nu putem face asta pentru că e în detrimentul consumatorului”. Sau “al contribuabilului”. Sau “al poporului”. Ce politician va avea tupeul să schimbe mâine o lege discutată și agreată așa. Ce politician riscă să aprope o altă lege fără să explice de ce soluția pe care o găsesc toți stakeholderii strânși la o masă nu e bună și n-a mers, și de ce e mai bună cea decisă obscur, în spatele ușilor închise.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
