Incep sa fiu convins ca dl. Rogozin, fostul ambasador rus pe langa NATO, recent numit vicepremier al Rusiei insarcinat cu probleme de aparare, are o obsesie legata de Romania.
Dupa un sir intreg de declaratii – diplomatic spus, “neamicale” – facute in calitatea sa anterioara de ambasador, isi inaugureaza noua functie tot cu o declaratie la adresa Romaniei, numai ca, de data aceasta, in registrul bataii de joc!? Cu alte cuvinte, daca a vazut ca nu ne poate inspaimanta sa renuntam la amplasarea scutului anti-racheta cu declaratiile sale belicoase, acum ne ia la misto, ca sa folosesc o expresie populara la romani … Asta seamana foarte bine cu zicala: daca vulpea nu ajunge la struguri, zice ca sunt acri, sau mai précis, ii ia la misto ca sunt acri!?
Schimband registrul, din serios in zeflemitor, dl. Rogozin devine brusc preocupat de faptul ca Statele Unite nu ne respecta suficient pe noi, romanii!? Daca as pastra si eu acelasi registru zeflemitor, as spune ca “prostul moare de grija altuia …” Numai ca intentia mea nu este sa ii raspund cu aceeasi moneda dlui Rogozin.
Legat de afirmatia referitoare la Romania – cum ca, dupa ce a citit domnia sa acordul, realizeaza limitarile stricte impuse comandantului roman de la Deveselu – nu sta o clipa in picioare. (Mai degraba, ma asteptam ca dl. Rogozin sa multumeasca celor doua parti ca au facut public acordul respectiv, permitand astfel domniei sale sa aiba acces liber si oficial la el, si nu prin “mijloace specifice”).
De ce nu sta in picioare afirmatia dlui Rogozin? In primul rand, pentru ca nimeni in Romania nu crede in “grija” domniei sale, in general a Rusiei, fata de suveranitatea noastra. In al doilea, pentru ca si noi stim sa citim si sa apreciem ce este si ce nu este in interesul nostru. Si, in sfarsit, in al treilea, pentru ca, daca am decis sa semnam acordul asa cum este, inseamna ca ne-am exercitat dreptul suveran de a-l accepta, ca sa nu mai vorbesc ca acordul este rezultatul unei negocieri cu partea americana, nu a unei impuneri.
Mai degraba, prin aceasta remarca, dl. Rogozin ne demonstreaza inca o data (daca mai era nevoie) ca Rusia de astazi s-a schimbat prea putin fata de Rusia imperiala si URSS. Ceea ce ne aduce la fondul declaratiei dlui vicepremier Rogozin.
In realitate, dl. Rogozin pare sa-si fi dorit micul sau discurs de la intalnirea cu reprezentantii fortelor aeriene ruse din zona Kraznosnamensk drept o reflectie asupra NATO, la incheierea misiunii sale pe langa Alianta. Ori, in acest sens, mesajul domniei sale este urmatorul: in timp ce Germania si Rusia s-au schimbat, devenind “democratii moderne si adepte ale economiei de piata”, NATO a ramas in esenta aceeasi alianta din timpul razboiului rece, indreptata in mare masura impotriva celor doua state!?
Astfel, lasand la o parte faptul ca Rusia nu este nici pe de parte comparabila cu Germania in termeni democratici (vezi si recentele demonstratii din Rusia legate de rezultatul votului la ultimele alegeri parlamentare si de intentia premierului Putin de a candida pentru al treilea mandat de presedinte), ca si diferenta de “calitate” intre “economiile de piata” ale celor doua state, dl.Rogozin, care se plange de faptul ca orice ar face Rusia, ochii Aliantei tot cu suspiciune o vor privi, nu vede padurea din cauza copacilor.
Domnia sa nu realizeaza nicio clipa ca insasi aceasta ultima declaratie zeflemitoare la adresa Romaniei demonstreaza exact acest lucru, si anume ca Rusia, indiferent de ipostazele sale, nu se poate schimba, nutrind in continuare intentii imperiale, in primul rand in raport cu vecinii sai mai apropiati sau mai indepartati!
Iar daca adaugam la aceasta insesi cuvintele rostite expres de dl. Rogozin, cum ca misiunea diplomatilor rusi – nota bene, actuali, nu imperiali ori sovietici – este “sa fie tot timpul prezenti si sa nu-i lase pe americani sa fie singuri cu europenii”, afirmatia de mai sus se justifica o data mai mult, alimentand si mai mult suspiciunile intemeiate ale aliatilor.
Eu recunosc ca nu sunt filorus. Dar am cautat intotdeauna sa raman realist. Tocmai de aceea, cu catva timp in urma, am numit absenta unor raporturi normale cu Rusia drept una una din lacunele diplomatiei noastre. Si asta in ciuda faptului ca, economic vorbind, pozitiile ocupate de firmele rusesti in Romania sunt mai puternice acum, decat erau pe vremea cand eram aliati, membri ai CAER-ului si impartaseam “aceleasi idealuri”. (Pentru aceasta pozitie mi-am luat portia de critica din partea “gardienilor valorilor occidentale” de pe meleagurile noastre).
Numai ca, atunci cand mi-am asumat riscul acestor critici, propunand initierea unui dialog serios cu Moscova (si pentru a recupera din decalajul care ne separa in acest domeniu de celelalte tari UE, inclusiv mari, ca Germania, Franta si Italia, sau de recenti membri, foste tari socialiste ca noi) am avut in vedere ca, de cealalta parte, vom avea de-a face cu parteneri seriosi, nu cu persoane care, dupa ce ne ameninta, ne iau apoi la misto, cand vad ca nu ne pot intimida.
Iar astfel de parteneri seriosi exista in Rusia. Numai daca ma gandesc la dl. Ivanov, fostul ministru al apararii de la inceputul anilor 2000, cu care am avut o relatie de respect reciproc si cu care care puteam sa discut, chiar in contradictoriu, in termeni civilizati, respectandu-ne reciproc opiniile si este suficient.
Iar acel domn Ivanov nu era un aparator mai putin serios al interesului national al Rusiei, decat crede dl. Rogozin ca este domnia sa. Spun asta, intrucat am asistat la suficiente luari de pozitie oficiale din partea dlui Ivanov in cadrul intalnirilor de la NATO sau al reuniunilor academice la care am avut ocazia sa participam impreuna. Iar drept rezultat, nu numai dl. Ivanov era respectat, dar si tara sa, Rusia, era respectata cu adevarat.
Inchei afirmand ca spun aceste lucruri fara sa stiu ce pozitie ocupa in prezent dl. Ivanov, caci, pana la urma, nu persoana sa ca atare conteaza, ci ca Rusia are oameni care se pot ridica peste nivelul remarcilor rostite de dl. Rogozin la Krasnoznamensk.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
