De obicei, tristețea este percepută ca fiind o emoție negativă. Cu toate acestea, într-un context artistic, tristețea tinde să fie considerată plăcută, un fenomen surprinzător cunoscut ca paradoxul plăcerii de a asculta muzică tristă. Cercetările arată că starea de bine pe care oamenii o resimt atunci când ascultă muzică tristă se datorează mai multor factori, printre care nostalgia, empatia și sentimentul de relaxare.
Un nou studiu care a implicat 50 de studenți la Muzică a demonstrat că există o legătură directă între tristețe și plăcere, după ce 82% dintre participanți au declarat că melodiile pe care le-au ascultat nu i-au mai făcut să se simtă la fel de bine, după ce componenta tristă a fost eliminată.
„Rezultatele studiului arată că tristețea resimțită în timp ce asculți muzică poate fi plăcută și poate chiar să amplifice plăcerea de a asculta muzică. Iar una din explicații ar fi că experimentarea unei game largi de emoții într-un mediu relativ sigur ne poate ajuta să învățăm să gestionăm mai bine experiențele din lumea reală,” a explicat autorul studiului, prof. Emery Schubert, de la Empirical Musicology Laboratory in the School of the Arts & Media, UNSW Arts, Design & Architecture, din Sydney, Australia.
Există însă și alți factori care pot contribui la paradoxul emoțional al muzicii.
1. Relaxarea
Melodiile triste sunt adesea caracterizate de un tempo mai lent și tonuri mai joase în comparație cu alte genuri muzicale. Aceste caracteristici sonore pot contribui la reducerea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, la relaxarea mușchilor și la scăderea nivelurilor de cortizol din organism.
Într-un studiu publicat în iunie 2020 în revista Emotion, cercetătorii au investigat preferințele muzicale ale persoanelor diagnosticate anterior cu depresie. Au descoperit că participanții preferau, în proporție covârșitoare, muzica tristă în comparație cu piesele mai vesele, deoarece o considerau relaxantă. Concluzia cercetătorilor a fost că melodiile mai puțin vesele erau reconfortante pentru persoanele cu depresie deoarece se potriveau mai bine nivelului lor de energie.
De asemenea, o sinteză a datelor publicată în noiembrie 2017, în Cochrane a examinat informațiile din nouă studii anterioare, incluzând peste 400 de persoane cu depresie. Rezultatele au scos la iveală că integrarea terapiei prin muzică în tratamentul depresiei (alături de alte intervenții precum medicamentele și consilierea) a contribuit la gestionarea simptomelor depresive și la îmbunătățirea performanțelor individuale în aspecte precum activitățile de zi cu zi, relațiile interpersonale și responsabilitățile de serviciu.
2. Nostalgia
Muzica tristă este un puternic declanșator al amintirilor nostalgice legate de vremuri trecute. Reamintirea momentelor și experiențelor semnificative poate avea un efect profund asupra stării de spirit, oferind o senzație de căldură și împlinire. De asemenea, reflectarea asupra trecutului consolidează ideea de continuitate a propriei identități, îmbunătățind starea de spirit.
Studiileau demostrat că nostalgia ne ajută să descoperim sensul profund al vieții prin intermediul conexiunilor sociale și a continuității sinelui. Avantajele psihologice ale nostalgiei derivă din capacitatea sa de a ne conecta, atât cu cei cu cei din jur, cât și cu propria ființă.
„Putem spune că nostalgia este un fel de bogăție pe care o purtăm în noi. Am acumulat experiențe pozitive din trecut care ne consolidează încrederea în propria persoană și stima de sine," a explicat Verbon Cheung, psiholog social la Universitatea Winchester, pentru Washington Post.
Este posibil ca în momente de tranziție sau când ne confruntăm cu provocări să simțim mai intens nostalgia, deoarece aceasta poate contribui la echilibrarea și reglarea emoțiilor.
În concluzie, nostalgia poate fi un instrument util pentru a face față incertitudinilor vieții. Gândurile legate de momente mai fericite nu doar că oferă alinare în prezent, ci inspiră și motivează pentru viitor.
Nostalgia activează aceleași mecanisme cerebrale care ne permit să ne întoarcem în trecut și să proiectăm în viitor. Studiile de imagistică cerebrală indică faptul că nostalgia activează regiunile creierului implicate în auto-reflecție, în memoria autobiografică, reglarea emoțiilor și recompensă. S-a observat o activitate crescută în hipocampus, o zonă a creierului esențială atât pentru amintirea trecutului, cât și pentru proiectarea viitorului.
3. Sentimentul de conexiune
Un nou studiu sugerează că ascultarea muzicii triste poate influența în mod pozitiv starea de spirit a unei persoane prin inducerea unui sentiment de conexiune.
Cercetătorii presupun că oamenii preferă această formă de expresie din aceleași motive pentru care apreciază conversațiile sincere – crearea unei legături emoționale puternice.
De exemplu, atunci când cineva îți împărtășește o experiență dureroasă, cum ar fi o despărțire, este posibil să te simți trist din cauza suferinței și singurătății pe care o resimte acea persoană. Cu toate acestea, pe măsură ce conversația avansează, poți simți că interacțiunea devine semnificativă și că te simți conectat într-un mod special cu persoana respectivă.
Studiile sugerează că ascultarea muzicii triste creează un sentiment de „comuniune emoțională", în care împărtășim sentimentele de tristețe cu interpretul sau compozitorul. Această experiență poate acționa ca o formă de contact virtual, ajutând ascultătorul să se simtă acceptat, înțeles și mai puțin singur.
De asemenea, ascultarea melodiilor triste ne permite să ne conectăm cu propriile noastre emoții și să reflectăm asupra experiențelor noastre, contribuind la reglarea stării de spiri.
4. Prolactina
Din perspectivă biologică, muzica tristă este asociată cu prolactina, un hormon cunoscut, în primul rând, pentru rolul său în producția de lapte matern, dar care poate avea efecte și asupra stării emoționale și psihologice. Unele studii au sugerat că nivelurile ridicate de prolactină pot fi asociate cu o senzație generală de relaxare și calm, deoarece acest hormon poate influența eliberarea altor substanțe chimice din creier, cum ar fi dopamina și serotonina, care sunt implicate în reglarea stării de spirit și a emoțiilor.
De asemenea, prolactina poate juca un rol în modul în care percepem și gestionăm stresul. Există unele dovezi că nivelurile crescute de prolactină pot fi implicate în reducerea răspunsului la stres și în atenuarea durerii.
Efectul muzicii triste asupra organismului este fascinant deoarece reușește să inducă un răspuns fiziologic compensatoriu, prin stimularea eliberării de prolactină în creier. În absența unui eveniment traumatic, această eliberare de prolactină determină organismul să experimenteze o senzație plăcută, similară cu cea a opiaceelor, fără să existe altă destinație specifică pentru aceste substanțe. Astfel, prolactina eliberată în urma ascultării muzicii triste poate contribui la inducerea unui sentiment de liniște.
5. Empatia
Mai multe cercetări au demostrat că oamenii care se simt cel mai bine când ascultă muzică tristă au anumite caracteristici în ceea ce privește empatia. Aceștia au o mare capacitate de a se gândi la ce simt alții și de a-și imagina scenarii diferite, iar nivelul lor personal de disconfort din cauza emoțiilor negative ale altora este redus.
În esență, acești oameni se simt bine atunci când ascultă muzică tristă pentru că pot simți și înțelege emoțiile altora, iar acest lucru îi face să se simtă conectați. De asemenea, nu se lasă copleșiți de tristețea pe care o simt cei din jurul lor. Acest model de empatie poate fi relevant și în alte situații, nu doar în cazul muzicii triste, explicând de ce oamenii se simt atrași de reprezentări sau portretizări tragice.
Sursa foto: Dreamstime.com
5
2
