Pierre Vimont, fostul ambasador francez in SUA, diplomat in varsta de 61 de ani, este mana dreapta a lui Catherine Ashton in serviciul diplomatic european, adica secretarul general executiv. Numirea a fost anuntata oficial luni si nu este deloc surprinzatoare, bursa zvonurilor dandu-l ca sigur de multa vreme. Irlandezul David O'Sullivan este directorul general operational, iar EUobserver sustine ca ambii vor castiga cate 16.600 de euro pe luna. Tot in aceasta saptamana se asteapta numirea adjunctilor lui Vimont, creditati pentru ocuparea locurilor fiind germanca Helga Schmid si polonezul Maciej Popowski.
"Am promis ca voi numi cei mai inteligenti si cei mai buni diplomati si am facut asta cu numirea lui Pierre Vimont ca secretar general executiv si David O'Sullivan ca director general operational. Pierre este extrem de respectat in cercurile diplomatice si va aduce o bogatie de cunostinte si expertiza in politica externa. David a fost un oficial de rang inalt in Comisia Europeana si are si backgound diplomatic. Cu ei in aceste functii vom crea un serviciu diplomatic european de care europenii pot fi mandri", a spus Inaltul Reprezentant pentru politica externa, Catherine Ashton, citata de un comunicat de presa.
Francezul care ocupa acum postul de secretar general executiv al Centralei din Bruxelles (in acceptiune "mai profana" ministerul de externe european) are o cariera diplomatica de 30 de ani si a fost, de-a lungul timpului, seful administratiei a trei ministri de externe francezi si a unui ministru pentru afaceri europene. A detinut un mandat de patru ani ca seful Reprezentantei permanente a Frantei pe langa UE si a fost considerat unul dintre oamenii-cheie din timpul presedintiei UE detinuta de Franta in 2000. A fost ambasador la Londra si ultimul sau post a fost in capitala americana, la Washington.
David O'Sullivan a lucrat in Irlanda in Ministerul de Externe, dupa care a plecat la Bruxelles sa lucreze pentru Comisia Europeana. A fost director si director general in directiile generale educatie si comert, membru in cabinetele a doi comisari europeni, seful de cabinet al presedintelui CE Romano Prodi si apoi a devenit secretar general al Comisiei Europene.
Potrivit EUobserver, cei doi urmeaza sa castige cate 16.600 de euro pe luna.
Secretarul general executiv va fi responsabil pentru formularea si implementarea politicii, asigurand buna functionare a serviciului de actiune externa si prezidand intalnirile in absenta Inaltului reprezentant. Va pastra relatiile cu statele membre UE si din afara Uniunii.
Pe de alta parte, O'Sullivan va fi responsabil de managementul administrativ si bugetar al serviciului, de comunicatiile strategice si de resursele financiare si umane. O va inlocui periodic pe Catherine Ashton, in evenimente mai putin importante.
Tot in aceasta saptamana se asteapta nominalizarile adjunctilor lui Vimont, adica ale secretarilor generali adjuncti. Numele vehiculate de ceva vreme sunt cel al germancei Helga Schmid, oficial UE, si al polonezului Maciej Popowski, seful de cabinet al presedintelui PE, Jerzy Buzek.
Alte posturi de top care urmeaza sa fie ocupate in saptamanile urmatoare ar fi cinci directori pe spatii - Africa, Asia, spatiul post-sovietic si balcanii de Vest, America de Nord si de Sud - pe drepturile omului si pe relatia cu ONU, sustine EUobserver. In plus, un alt post important si inca vacant este cel al sefului unitatii de informatii si management a crizelor, cunoscut sub numele Joint Situation Centre. Alte 80 de posturi de conducere in misiunile UE din strainatate urmeaza sa fie ocupate.
Publicatia bruxeleza sustine ca inaltul functionar european Gunnar Wiegand (german) si reprezentantul special al UE pentru Caucazul de Sud, Peter Semneby (suedez), au aplicat pentru postul de director pe spatiul post-sovietic si Balcanii de Vest. Seful serviciilor de informatii finlandeze, Ilkka Salmi, ar conduce in competitia pentru postul de conducere al Joint Situation Centre.
Ministrul de externe Teodor Baconschi a spus ca Romania are promisiunea de la Catherine Ashton ca va obtine un post important in cadrul acestei alocari, aratand in acelasi timp frustrarea ca puterile europene au luat "partea leului" si ca oficialii din Comisia Europeana au ocupat pozitii importante gratie sistemului interrelational din institutiile europene.
