Stirea fierbinte a intalnirii de la inceputul saptamanii de la Deauville - dintre Medvedev, Merkel si Sarkozy - a fost anuntul presedintelui rus ca va participa la summit-ul NATO de la Lisabona, din 19-20 noiembrie. De la intalnire, importanta prin faptul ca a avut loc, nu au existat mari asteptari, ci a fost vazuta ca un pas de apropiere a Rusiei de Vest, implicit si de NATO, prin intermediul Germaniei si Frantei, iar Medvedev a dat semnalul de altfel asteptat. Presa occidentala spunea ca asta ar putea insemna includerea Rusiei in scutul antiracheta, dar discutiile intre Aliati nu au ajuns la o concluzie. Asa ca se pune intrebarea ce summit NATO il asteapta pe Medvedev?
La sediul central al NATO din Bruxelles, ochii erau atintiti marti asupra Frantei si a declaratiilor de la Deauville. Informatii pe surse conform carora Medvedev va participa la evenimentul de la Lisabona circulau deja in presa occidentala, reactia Secretarului General era pregatita, insa se astepta un anunt oficial. Mai mult, exista aproape certitudinea ca raspunsul presedintelui rus la invitatia lui Anders Fogh Rasmussen, secretarul general al NATO, va fi unul pozitiv.
Inainte de intalnirea de la Deauville au existat multe analize si discutii privind evenimentul si dorinta Germaniei si a Frantei de a apropia Rusia de Occident, inteles fie in sensul vestului Europei si nu numai - in contextul mai larg al UE - fie in sensul extins, care sa includa si SUA, iar aici se vorbeste de o apropiere de NATO.
Ideile europenilor sunt destul de clare: continentul eur-asiatic are nevoie de o noua arhitectura de securitate, din care Rusia face parte, pentru ca amenintarile la adresa securitatii acestei zone sunt diferite din perspectiva americana si cea europeana si o structura precum e NATO nu poate interveni in anumite zone fierbinti, cum ar fi Transnistria, de exemplu.
Medvedev vorbeste de un tratat de securitate, intrucat structurile existente sunt invechite - ceea ce probabil nu va obtine, pentru ca sunt multe tari europene care se opun unei astfel de idei (sa ne gandim ca NATO este North Atlantic Organisation Treaty) - iar cele doua tari europene care si-au asumat apropierea Rusiei testeaza terenul asupra a ce va putea oferi Europa.
Chestiuni asupra carora nu s-a ajuns inca la consens in negocierile din NATO
*In ce masura aliatii vor accepta ca NATO trebuie sa se implice in combaterea unor amenintari ca atacurile cibernetice sau securitatea energetica? Ar fi mai potrivite alte organizatii sa lupte impotriva atacurilor cibernetice? Ar trebui NATO sa aiba capacitati ofensive? Ar trebui ca un atac cibernetic sa intre sub incidenta Articolului 5? E nevoie de o capacitate de combatere a
atacurilor de acest gen la nivel national sau una colectiva?
* Cat de repede, de profunda trebuie sa fie cooperarea cu Rusia? Cat timp trebuie sa asteptam semne de bunavointa de la Rusia pentru a fi convinsi de bunele sale intentii, in conditiile in care fiecare aliat are diverse interese fata de Rusia?
* Parteneriatele globale: ar trebui NATO sa faca mai mult pentru partenerii globali care deja au colaborat cu Alianta in Afghanistan? Si daca da, nu vor fi diluate alte organizatii, precum ONU, dar
si NATO insusi?
Intalnirea a fost importanta prin faptul ca a avut loc, au fost de acord mai multi analisti, insa intr-adevar nu s-a decis nimic in Normadia. Nici nu se astepta cineva la asta, sa nu ne facem iluzii. S-au dat insa niste semnale, poate semnale de care e nevoie pentru a consolida ideea unor bune intentii de ambele parti - rusa si ocidentala:
Iran - Rusia s-a alaturat Germaniei si Frantei in a sustine necesitatea sanctiunilor impotriva Iranului, daca Teheranul nu coopereaza cu institutiile internationale in privinta programului sau nuclear. Cele trei puteri europene au sustinut insa ca "portile dialogului raman deschise".
G20 - cei trei au discutat o coordonare a pozitiilor in vederea preluarii presedintiei G20 de catre Franta, in ianuarie 2011. Se stie ca Germania si Franta vor o mai stricta reglementare financiara. Disputa cu China privind politica sa monetara, de depreciere a yuanului, a creat contextul favorabil acestor discutii.
Securitatea continentului european - Presedintele francez a spus ca in urmatorii 10-15 ani vede un spatiu economic si de securitate UE-Rusia, in care sa fie eliminate vizele (un puternic element de negociere) si care sa aiba un concept comun de securitate. Numai ca rusii nu sunt atat de rabdatori, mai ales in privinta vizelor.
Conflictul transnistrean - In acest capitol se inscriu si discutiile privind conflictul transnistrean, Medvedev aratand ca negocierile pot fi reluate odata ce Chisinaul iese din "situatia incerta" a perioadei electorale si conducerea rezultata in urma alegerilor este instalata.
Totusi, el a invitat la "o atitudine constructiva" toate partile implicate in conflict, inclusiv Romania. "Mi se pare ca pozitia Romaniei in aceasta problema ar trebui sa fie cu mult mai calma si echilibrata. Or, daca se vor auzi replici care se aud in prezent, conducerea Transnistriei si oamenii de rand nu vor fi niciodata de acord cu unificarea Moldovei", a spus presedintele rus.
Probabil ca Medvedev a primit din partea cancelarului Merkel asigurarile ca aceasta chestiune a fost discutata la Bucuresti. In timpul vizitei ei, a aratat interesul mare pentru solutionarea conflictului transnistrean, punand in acest context importanta rolului pe care il poate juca Romania. "Stiu ca se fac eforturi pentru semnarea unui tratat de frontiera de catre Romania si Moldova, cred ca aceasta e directia in care trebuie sa continuam", a spus Merkel.
Prin urmare, replicile care se aud in acest moment la Bucuresti, tind spre moderatia si echilibrul despre care vorbea si presedintele rus. Ministrul de externe Teodor Baconschi anunta ca textul tratatului privind regimul frontierei e finalizat de expertii moldoveni si romani, iar presedintele Basescu spunea saptamana trecuta ca este de acord cu semnarea acestui tratat pentru a consolida credibilitatea aliantei aflate la guvernare la Chisinau si pentru a anula argumentul comunistilor ca Romania ar incerca acapararea Moldovei.
Ceea ce pare sa reiasa in urma intalnirii de la Deauville este ca s-au testat apele. Fiecare parte trebuie sa vada cat poate ceda si ce poate obtine. Pana la urma, continentul european este si el scindat, pozitia UE nu este unitara in ceea ce priveste Rusia, aici fiind din nou extrem de evidente liniile de demarcatie dintre fostele state comuniste si tarile "neprietene" Rusiei si cele doua mari puteri, suspectate ca interesele bilaterale sunt mai importante decat cele multilaterale.
Dilema Europei in privinta Rusiei, regasita si in NATO
Aceeasi dilema exista si in cadrul NATO: cata incredere sa ai in Rusia, ce semne de bunavointa ca Rusia e sincera si de cate e nevoie pentru a fi considerata intr-adevar un partener pe care sa te poti baza.
Pentru ca semnalele negative au fost sau sunt numeroase: Rusia considera NATO o amenintare, razboiul din Georgia, plus cele doua mari moduri de gandire a Occidentului - al lui Putin si al lui Medvedev. Cine poate asigura ca Rusia va merge pe calea deschisa de Medvedev in conditiile in care Putin ar reveni la putere?
Spre deosebire de noi, est-europenii, locuitori ai fostelor tari comuniste pentru care niciun semn de good will din partea Rusiei nu este suficient si este privit cu scepticism, occidentalii par sa ia lucrurile mai simplu. Tocmai de aceea divizunea de opinii in cadrul unor organizatii precum NATO si UE.
Summit-ul NATO este in mai putin de o luna si este prima reuniune majora cu participarea Rusiei, dupa conflictul din Georgia. Dupa ce Aliatii au decis ca politica NATO va fi "no business as usual".
Numai ca nu pot ignora semnele de bunavointa date de Rusia: colaborarea in Afghanistan - cel mai important subiect pe agenda NATO - prin punerea la dispozitie a spatiului aerian pentru transportul de materiale non-militare si prin colaborarea in lupta anti-narcotice.
Rasmussen, Secretarul General al NATO, a lansat invitatia Rusiei de a
Temele mari care vor fi discutate la Lisabona
Afghanistan: se va aproba calendarul tranzitiei controlului asupra securitatii tari spre fortele afghane, se va lansa un parteneriat pe termen lung cu Afghanistanul, o cooperare cu NATO in paralel cu misiunea ISAF si dupa incetarea ei, pentru ca afghanii sa stie ca nu sunt abandonati
Conceptul Strategic: adaptarea NATO la noile realitati si la noile amenintari, regandirea Aliantei pentru urmatorii 10 ani si definirea rolului ei
Reforma Aliantei: pentru a se face economii, o restructurare a structurii militare de comanda, care reprezinta reducerea cartierelor generale de la 11 la 9 si de la 13.000 de oameni la 9.000; stabilirea unui model in acest sens, insa locatiile nu se vor stabili la Lisabona; o rationalizare a agentiilor NATO, de la 14 la 3, agentii care se ocupa de logistica, achizitii, licitatii, precum si reforma sediului central de la Bruxelles.
Scutul antiracheta: stabilirea a cine si ce reprezinta amenintarea, e clar ca nu se vor nominaliza state, complementaritatea lui cu scutul american, invitarea Rusiei sa participe si in ce conditii.
participa la reuniunea din Portugalia, dar si invitatia de a participa la scutul antiracheta al NATO, si dintr-o dorinta de a arata ca el nu este indreptat impotriva Rusiei.
Tot la Deauville, Medvedev a dat un raspuns vag, dar justificat, pe aceasta tema: "Evaluam ideea acestei propuneri, dar cred ca NATO insusi are nevoie sa inteleaga in ce forma vede Rusia participand la acest sistem, ce va aduce aceasta participare si in ce maniera se poate ajunge la un acord in viitor si cum sa se actioneze mai departe. (...) Numai pe baza evaluarii acestei propuneri putem da un raspuns despre cum vom actiona mai departe in privinta acestei idei de scut antiracheta".
Cum il asteapta NATO pe Medvedev la Lisabona?
Prezenta presedintelui rus la Consiliul NATO-Rusia de la Lisabona - organismul de cooperare dintre Alianta si Moscova - a fost prezentata de o parte a presei ruse sub titluri de genul "summit-ul NATO cu accent rusesc" sau de o parte a jurnalistilor europeni ca "a lasa Rusia in cotetul cu gaini".
Numai ca NATO insusi este divizat, Aliatii intrebandu-se cum sa implice Rusia in colaborarea cu NATO dupa razboiul din Georgia. Si concluzia este, potrivit unor surse din cadrul Aliantei, ca "s-a convenit sa nu fim de acord" (we agree to disagree). Pana la urma, de ce este definita relatia Rusia-NATO - de valori sau de interese?
Cum am mai spus, NATO apreciaza colaborarea Rusiei in trei domenii: in Afghanistan si se va discuta la Lisabona o extindere a ei, despre acceptul unui tranzit largit in spatiul aerian, care sa includa si avioane cu incarcatura militara, cu echipamente militare, despre o colaborare in lupta anti-narcotice in Afghanistan, prin programe de training ale autoritatilor afghane in lupta antidrog, dar si in lupta antipiraterie, impotriva piratilor - din Somalia in special - care in ultima vreme reprezinta o amenintare concreta pe caile de tranzit maritime.
In privinta scutului antiracheta al NATO si implicarea Rusiei in el, discutiile sunt indelungi si deocamdata nu se contureaza nicio concluzie. Nici macar intre Aliati sau intre NATO si America, daca vorbim despre faptul ca scutul antiracheta NATO este vazut ca un proiect complementar celui american, pentru acoperirea intregului spatiu al Aliantei.
In principiu, exista o deschidere de principiu spre colaborare si invitatia NATO ca Rusia sa se asocieze acestui proiect.
Rasmussen crede ca este o decizie logica: din punct de vedere politic, petru ca arata astfel Rusiei ca scutul nu este indreptat impotriva ei (sa nu uitam ca Rusia nu considera NATO o amenintare per se, ci faptul ca echipamentul militar al Aliantei se apropie de granitele sale). Din punct de vedere militar pentru ca acoperirea oferita de scut va fi mai mare.
Insa, potrivit unor surse diplomatice din Alianta, nu s-a discutat nimic concret - nici rusii nu s-au angajat in aceasta dezbatere, insa nici Alianta, pentru ca in cadrul ei lucrurile nu sunt decise in ceea ce priveste proiectul.
Discutiile intre aliati se anunta dificile pe detalii: daca scutul NATO va fi complementar celui al SUA, cine va tine butonul? Cine va decide, SUA sau NATO? Sunt intrebari la care se va cauta raspuns la Lisabona si in negocierile din Alianta de pana la summit.
Mai mult, ce ar presupune o participare a Rusiei la scutul antiracheta? Probabil ca accesul comun la vectori, integrarea datelor, a informatiilor, insa mai multe tari, printre care Romania, balticele, Canada, Polonia se intreaba cata incredere poti avea in Rusia sa ii acorzi accesul.
Tocmai din aceasta perspectiva si a faptului ca foarte multe lucruri raman sa fie decise in cadrul Aliantei este justificata si declaratia presedintelui Medvedev de la Deauville pe aceasta tema.
Pana la urma, Dmitri Medvedev merge la un summit NATO in care aliatii sunt divizati in privinta Moscovei. Multi o considera inca o amenintare, insa exista o alta parte care sustine contrariul si care spune ca, intr-o situatie nedorita, NATO are suficient timp de reactie pentru ca orice amenintare din partea Rusiei sa fie anihilata.
2
3
