Acum cativa ani, cand consilierul sau i-a prezentat un proiect imobiliar seicului Mohammed ben Rashid el Maktum, acesta a izbucnit revoltat:”Cum??? Doar 90 de etaje?" Dupa cateva zile, acelasi consilier ii prezinta proiectul Burj Dubai – 818 metri 162 de etaje. Seicul zambeste satisfacut. Era in sfarsit, ceva pe masura ambitiilor sale, scrie cotidianul elvetian "Le Temps".
Uluiti de aceasta fatada, vizitatorii uita de ceea ce este in spatele decorului. Ca de exemplu, conditiile deplorabile de viata ale muncitorilor din Bangladesh, Pakistan, India. Adevarati artizani ai dezvoltarii rapide a Dubaiului, acestia muncesc cateodata zi si noapte, pentru aproximativ 225 de franci elvetieni (circa 150 euro) pe luna, si locuiesc in baraci din tabla. Ei sunt acum primele victime ale crizei economice.
In culisele Dubaiului se afla si afaceri de prostitutie si spalare de bani. Anul trecut, evacuarea sutelor de fose de toaleta in mare - in lipsa unui sistem de canalizare operational - aproape ca i-a gonit pe turisti. Toate aceste contradictii au devenit si mai vizibile in urma exploziei bulei imobiliare, provocata de criza internationala.
Criza si problemele financiare ale companiei Dubai World au pus capat viziunilor megalomane ale seicului al-Maktum. Pentru acest ambitios suveran format la o scoala militara britanica, perfectiunea a fost mereu mai degraba un laitmotiv decat o obsesie, noteaza reporterii de la ziarul elvetian. Noul El Dorado al promotorilor imobiliari, atrasi de acest vast santier in constructie, unde cel mai mic apartament se cumpara in faza de proiect si pe credit, micul emirat se dezvolta in ritm alert. Pe la sfarsitul anilor 1990, prima „minune” rasare in plina mare: Burj al Arab, un luxos hotel de sapte stele in forma de vela, in care cel mai mic apartament - cu sali de baie echipate cu robinete placate cu aur - are 170 de metri patrati.
Proiectele faraonice continua. Aici, o insula artificiala in forma de palmier. Acolo, o pista de schi artificiala. In fiecare cartier, un imens supermarket, magazine de lux, cafenele internet ultraclimatizate. Numarul proiectelor creste uimitor, la fel si preturile. Un concept inedit in regiune care este repede invidiat si imitat de alte tari din Golf. „Pentru Qatar, Bahrein, Kuweit, Iordania, Dubaiul este un adevarat model”, explica economistul iordanian Ibrahim Saif.
Dubaiul se impune rapid ca un nou loc in care se aduna tot ce este mai reprezentativ din show-biz-ul international, precum George Clooney, prezent la festivalul international de film, Kylie Minogue, care a inaugurat impozantul hotel Atlantis, David Beckham care si-a cumparat o parte dintr-o insula ca sa se bronzeze in plina iarna. Sedusi de acest paradis fiscal, oamenii vin din toate partile, din Europa, Africa de Sud, Statele Unite.
El Dorado pentru unii, oaza de liniste pentru altii, Dubaiul este si un refugiu pentru populatiile din vecinatate: pentru afganii si irakienii care fug de razboi, pentru iranienii si pakistanezii care isi depun aici banii pentru ca nu au incredere in regimurile lor. In prezent, peste 180 de nationalitati diferite compun populatia de 1,2 milioane de locuitori - din care numai 20% sunt din partea locului.
Se pot vedea, fara nicio forma de discriminare, tinere purtand fuste mini, alaturi de femeile din Golf care poarta hainele- abayah. In timp ce este interzis sa se manance un sandvis in public in perioada ramadamului, hotelurile de lux servesc discret alcool strainilor. Aeroportul primeste in fiecare zi mii de turisti in tranzit, care au ales sa zboare cu compania nationala a emiratelor, fondata in 1985. Cateodata, acestia profita ca sa faca o escala de doua zile, suficient ca sa mearga la Dubai Mall. Cu o suprafata de aproape 1 milion de metri patrati, este cel mai mare centru comercial din lume.
„Toata lumea a fost sedusa de aceste aparente inselatoare. In final, totul s-a destramat”, afirma bancherul Georges Ugeux, un obisnuit al zonei Golfului. In decurs de un an, preturile locuintelor au scazut cu 40%. Conglomeratul Dubai World este acum in incapacitatea de a-si plati datoriile. Greseala Dubaiului, afirma acesta, a fost ca „a cheltuit in exces crezand ca, oricum, Abu Dhabi, vecinul bogat in petrol, va plati”. Chestiune de caracter, la urma urmei.
9
3
