Decizia CEDO: cum vor fi influentati fostii proprietari si implicatiile asupra Fondului Proprietatea

Miercuri, 13 octombrie 2010, 12:31 Actualitate | Esenţial

Curtea Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO) a pronuntat prima hotarare-pilot impotriva Romaniei, carre suspenda cauzele asemanatoare de pe rolul CEDO si obliga Romania ca in termen de 18 luni sa ia masuri pentru remedierea problemei retrocedarilor. Raluca A. Niculescu-Gorpin, avocatul Ilenei Solon (parte in dosarul solutionat de CEDO), explica influenta acestei hotarari-pilot asupra fostilor proprietari, precum si situatia de fapt a Fondului Proprietatea.


1. a. Prin termenul limita de 18 luni acordat tarii noastre pentru a rezolva problema restituirilor in materia proprietarii, Hotararea CEDO in cauzele pilot impotriva Romaniei aduce o speranta concreta fostilor proprietari sau urmasilor acestora care inca nu au fost despagubiti prin retrocedarea in natura a imobilelor confiscate de regimul comunist sau prin compensatii banesti, si ale caror dosare de restituire sunt blocate fie in sertarele ANRP, fie pe rolul instantelor de judecata.

Astfel, sutele de mii de romani aflati in aceasta situatie pot avea asteptari reale ca pana la data de 12 aprilie 2012, sa isi reintre in drepturi. Pana astazi, nimeni nu putea spune cu exactitate o data la care spera sa poata primi despagubiri. Termenul acordat de Curtea Europeana este unul rezonabil, favorizant nu doar pentru fiecare in parte din proprietarii deposedati, ci chiar pentru tara noastra, avand in vedere ca maximul acordat pana in prezent in cazul procedurilor pilot a fost de numai 1 an. Cred ca s-a avut in vedere faptul ca, pentru o reforma efectiva, 6 sau 12 luni nu ar fi fost suficiente pentru conceperea unei noi legislatii in materia retrocedarilor, pentru adoptarea ei in Parlament si pentru punerea in practica. Hotararea CEDO, desi reprezinta o condamnare a Romaniei, este in realitate un sprijin acordat tarii noastre de a rezolva aceasta problema. Un termen mai scurt ar fi putut duce la adoptarea unor masuri grabite, prin ordonante de urgenta, a caror valabilitate si legalitate ar fi putut fi rasturnate ulterior – cum se intampla de atatea ori -  ceea ce ar fi putut accentua haosul legislativ in domeniu.

b. Cum s-ar putea primi despagubirile pana la data de 12 aprilie 2012?

Modalitatea concreta de despagubire ar viza, pe de o parte, finalizarea tuturor dosarelor de despagubire inregistrate pana in prezent la Autoritatea Nationala pentru Restituirea proprietatii, iar pe de alta, incheierea dosarelor de judecata aflata pe rolul instantelor din intreaga tara. Cele doua modalitati sunt in prezent caile de rezolvare, alternative sau combinate, prin care fostii proprietari pot sa fie despagubiti.

Dar, intrucat Curtea da tarii noastre mana libera in privinta gasirii unor noi solutii in acest domeniu, exista posibilitatea - aceasta fiind si recomandarea CEDO -  ca toata legislatia privind retrocedarile sa fie revizuita si mai ales simplificata, astfel incat, daca cele doua metode amintite nu pot conduce la un rezultat pozitiv in urmatoarele 18 luni, noile masuri legislative si administrative ce vor fi adoptate sa poata rezolva cat mai repede toate cazurile pendinte de restituire a proprietatii.   

c. Mai pot fostii proprietari sa faca plangere la CEDO?

Raspunsul este, categoric, DA. Faptul ca, timp de 18 luni, CEDO va “ingheta” judecarea plangerilor facute de romani in legatura cu incalcarea Art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, articol care garanteaza dreptul de proprietate si care stabileste ca nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa fara sa primeasca in schimb o “justa despagubire”, nu inseamna ca se suspenda si dreptul romanilor de a formula in continuare plangeri la Strasbourg.

Acestea vor fi primite si inregistrate de Curte, urmand ca analizarea lor sa se faca incepand cu data de 12 aprilie 2012, data la care expira termenul acordat Romaniei de a reglementa situatia retrocedarilor. Tot pana la acea data a fost suspendata si analizarea, de catre judecatorii Curtii Europene, a celor aproximativ 1.000 de plangeri pentru incalcarea dreptului de proprietate care sunt deja trimise de romani la Strasbourg.

In situatia in care, peste 18 luni, va exista un mecanism eficace, imbunatatit, de despagubire a fostilor proprietari, Curtea ii va indruma pe cei care au facut, sau vor face pana atunci plangere la CEDO, sa utilizeze modalitatile de remediere nationale, asa-numitul recurs intern. Daca acesta va da gres, sau daca acest mecanism nu va fi eficient, plangerile vor fi scoase din sertarele de la Strasbourg si fiecare caz va fi judecat individual, ca si pana acum.  

d. Ce este recursul intern?

Asa numitul “recurs intern” reprezinta o procedura, administrativa sau pe cale judecatoreasca, prin care fostii proprietari care nu au fost despagubiti pana in prezent, sau care nu au fost just despagubiti, sa o poata folosi pentru a reintra in posesia caselor sau terenurilor care le-au fost luate de fostul regim comunist, sau pentru a primi sume de bani care sa compenseze pierderea acestora. Este o denumire generica si difera de recursul classic, ca modalitat de atac a unei hotarari judecatoresti. “Recursul intern” reprezinta asadar “colacul de salvare” pe care Statul Roman trebuie sa il conceapa, sa il adopte si sa il implementeze pana in primavara lui 2012 sub forma unei reforme legislative in domeniul restituirii proprietatii.

Personal, si parerea mea este impartasita de multi colegi avocati, consider ca exista insa o solutie mai simpla si la indemana oricui, si care nu necesita o asteptare de inca 18 luni si exclude o eventuala plangere la CEDO. Este vorba despre actiuni in instanta, de solicitare a despagubirilor in bani, care se judeca in Romania, in regim scurt, impotriva Statului Roman, prin Ministerul de Finante, (si in niciun caz impotriva Primariilor, cum s-a afirmat) si care se bazeaza chiar pe Articolul 1 din Protocolul 1 la Conventie.

Acesta este asimilat dreptului intern, la fel ca toate hotararile date de CEDO, si da dreptul celor deposedati sa ceara sa fie despagubiti direct de catre Statul Roman. Pe rolul Tribunalului Bucuresti sunt deja inregistrate mai multe astfel de dosare, incepute in urma cu cateva luni, care au avut deja castig de cauza in fazele de fond si de apel.

Astfel, nu mai este nevoie nici sa se astepte o ampla reforma legislativa, nici o eventuala hotarare de despagubire obtinuta la CEDO, unde procedura poate dura, de asemenea, ani buni. In fapt, decizia din cazurile pilot Atanasiu si Solon inseamna, in esenta, ca Romaniei i se cere sa rezolve pe plan intern problema retrocedarilor, intrucat Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu mai poate, pe de o parte, sa faca fata numarului mare de plangeri, iar pe alta parte, un numar mai mare de condamnari date tarii noastre pe aceasta tema nu va rezolva problema sistemica.

Ori, pana cand legislativul va pune in miscare o noua legislatie, primii obligati sa tina cont de decizia CEDO in cazurile pilot sunt judecatorii, care, incepand de astazi, trebuie sa o aplice. Iar in decizie se scrie negru pe alb ca toate autoritatile romane, adica si instantele, sunt obligate sa aplice solutia cea mai rapida si care repara in cel mai echitabil mod dreptul de proprietate incalcat. Ori aceasta solutie este data chiar de Art. 1 din Protocolul nr. 1 care poate fi invocat in aceste procese. O solutie care scoate din ecuatie si Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatii, si, mai ales, Fondul Proprietatea.  
 

2. Ajungem astfel la cea de a doua intrebare. “Care sint implicatiile deciziei CEDO asupra bugetului de stat si Fondului Proprietatea?”

Mai intai, trebuie sa fie clar faptul ca bugetul de Stat nu este stabilit de CEDO, ci de executivul Roman si este aprobat de Parlament, iar modalitatea de functionare a Fondului Proprietatea nu intra, de asemenea, in competenta de reglementare a Curtii de la Strasbourg. Curtea poate impune Statului Roman sa plateasca doar sumele stabilite individual drept despagubire, in fiecare hotarare pronuntata impotriva Romaniei. Curtea a constatat ca Fondul Proprietatea nu functioneaza ca mecanism eficient de despagubire, mai exact, a constatat ca nu functioneaza de loc. Soarta Fondului nu a fost o preocupare a Curtii Europene decat in masura in care Statul Roman a invocat aceasta institutie (infiintata, cum se spune, pe genunchi, intr-un moment in care s-a cautat o solutie in extremis pentru rezolvarea problemei retrocedarilor) ca fiind mecanismul prin care retrocedarea devine efectiva. Ori, s-a dovedit deja ca este departe de a fi fost astfel, este un fapt de notorietate (trista, din pacate), pentru evidentierea caruia nu era nevoie sa se astepte o hotarare CEDO, fie ea si o hotarare intr-un caz pilot.

Nici in ziua de astazi, actiunile Fondului Proprietatea nu sunt listate pe vreo bursa, ceea ce constituie o incalcare a art. 7 al. 2, titul VII din Legea nr. 247/2005, intrucat cei care primesc compensatii sub forma de actiuni nu le pot vinde legal pe Bursa, ci doar pe piata neagra, unde pot incasa mai putin de 40% din valoarea reala. “La negru”, pretul oferit pentru o astfel de actiune a variat intre 0,1Lei (10% din valoarea nominala) in 2008 si 0,3 Lei in martie 2010.

Anul acesta, Fondul Proprietatea a semnat, in sfarsit, contractul de administrare cu Franklin Templeton Investment Management Limited din Londra si a fost inregistrat la Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare in martie 2010. S-a spus atunci ca mai este nevoie de doar cateva luni pentru a trece la aplicarea contratului, intrucat era nevoie de o intrunire a Adunarii Generale a Actionarilor care sa decida noul rol jucat de Stat, pe de o parte, si de catre noul administrator, pe de alta parte. La acea data, autoritatile afirmau ca prima cotare a Fondului la Bursa Bucuresti ar putea avea loc, in cel mai bun caz, la sfarsitul lui 2010.

Se pare insa ca Statul, care detine 60% din Fond, nu are niciun interes sa il listeze prea curand, intrucat aceasta ar duce la cresterea de pana la 4 ori a valorii compensatiilor acordate. Daca ne uitam la Planul Strategic pentru anii 2010-2013 aprobat de Ministerul de Finante prin Ordinul nr. 19/05.01.2010, vedem ca pentru cei 13.524 de romani cu cereri inregistrate la ANRP care optasera pana la sfarsitul lui 2009 pentru despagubiri in bani, este nevoie de o suma totala de peste 395 de milioane de Euro, din care doar 74 de milioane de Euro fusesera platite pana in urma cu un an, respectiv noiembrie 2009.

Bugetul de despagubiri pentru anul acesta a fost prevazut la 45 de milioane de Euro, la fel ca in 2009, suma fiind insa cu 28% mai mica decat bugetul alocat in 2008. Planul strategic mentionat prevede pentru anul viitor un buget de 46,25 miioane de Euro, pentru 2012, 50 de milioane de Euro, iar pentru 2013, 55 de milioane de Euro. Aceste sume sunt prevazute sa acopere, in urmatorii 3 ani, despagubirea a 15.000 de fosti proprietari care au facut cereri in baza Lg. 18 si 10.000 de cereri in baza Lg. 10/2001.

Dar la ANRP sunt inregistrate aproape 70.000 de cereri. Ori, luand in calcul sumele anuale alocate din buget, pentru ca toti cei aproape 70.000 de fosti proprietari sa fie despagubiti, s-ar ajunge ca plata acestora sa se incheie undeva dupa anul 2020.

Ar mai fi eficace Fondul Proprietatea in anul 2025? Evident, nu. Doar citind cifrele din acest Plan strategic, este evident ca nici pentru urmatorii 3 ani Statul nu are banii necesari sa plateasca despagubirile deja stabilite. Astfel incat, daca Fondul va ajunge sa fie listat pe bursa, in acel moment procedura de compensare va fi suspendata, fapt prevazut de altfel si de Lg. 247/2005, care prevede un termen de 45 de zile de la data listarii, la momentul suspendarii. Iar Statul nu are nimic de castigat din listarea Fondului la Bursa, intrucat valoarea actiunilor va fi mult sub valoarea nominala de 1 leu, ceea ce inseamna ca Statul va trebui sa plateasca fostilor proprietari mai multe actiuni pentru aceeasi valoare a despagubirilor, de doua ori, de trei ori sau chiar de 4 ori mai multe actiuni, ceea ce inseamna un efort bugetar, evident, imposibil. Intr-o astfel de situatie, s-ar putea ajunge chiar la dizolvarea Fondului. Si sa nu uitam ca perioada de viata a Fondului, de 10 ani, a fost stabilita chiar la momentul infiintarii acestuia, si “expira” in 2015. Iar prin hotararea data in cauzele pilot, CEDO afirma doar: “gasiti solutii”, si nu spune “Salvati Fondul Proprietatea”.

In loc de concluzie: Ce modalitate “rapida si eficace” de despagubire va fi gasita de autoritati in urmatoarele 18 luni, ramane de vazut. Pana atunci, insa, nimic nu ii impiedica pe fostii proprietari sa incerce obtinerea despagubirilor pe calea Articolului 1 din Protocolul nr. 1, in instantele din Romania, sau sa continue sa trimita plangeri la Strasbourg.

Avocat Raluca A. Niculescu-Gorpin