Pentru că Franța trece prin unele din cele mai puternice proteste din ultima perioadă, cele legate de reforma pensiilor, am vorbit cu români stabiliți aici pentru a afla cum se raportează la aceste mișcări. De asemenea, i-am întrebat dacă românii de acasă ar putea să reacționeze la fel pentru a-și apăra drepturile.
Reforma pensiilor propusă de președintele Emmanuel Macron, care prevede creșterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani, a scos în stradă sute de mii de oameni din întreaga țară.
De altfel, proteste similare au fost și în 2010, atunci când președintele de atunci, Nicolas Sarkozy, a schimbat vârsta minimă de pensionare de la 60 la 62 de ani.
Acum, principalele opt sindicate din Franța au organizat greve și manifestații încă de la sfârșitul lunii ianuarie, iar zilele în care se înregistrează peste un milion de oameni în stradă, în toată țara, sunt frecvente. Guvernul vrea să acopere un deficit anticipat în fondul de pensii prin această reformă. Nemulţumirea s-a intensificat după ce Macron a trecut textul legii prin Adunarea Naţională fără vot.
Deși protestele au început în mod pașnic, ulterior, unele au devenit violente. Potrivit relatărilor din media, au fost distrugeri de bunuri nu numai la Paris, ci şi în Nantes, Rennes, Lille, Bordeaux, Calais, Dijon, Toulouse, Strasbourg şi Caen. Poliţia a utilizat tunuri cu apă şi gaze lacrimogene.
Subiectul „pensii” a ținut capul de afiș al dezbaterilor din ultima perioadă și în România, înainte de a fi înlocuit de un alt subiect controversat și anume stabilitatea pragului valoric pentru abuzul în serviciu la 50 mii de euro.
Legat de pensii, la noi discuția s-a concentrat în jurul diferenței uriașe dintre pensia bazată pe contributivitate și așa-numita „pensie specială”, de care beneficiază magistrații, diplomații, funcționarii parlamentari, aviatorii, personalul Curții de Conturi, personalul din instanțe și militarii.
Potrivit Casei Naționale de Pensii Publice, pensia medie în România este de 1958 lei. În același timp, un magistrat, de exemplu, primește, în medie, 19 mii de lei.
În ciuda promisiunilor electorale, dar și a cerințelor Comisiei Europe, asumate de România prin PNRR, parlamentarii puterii nu sunt dispuși să facă o reformă reală a sistemului de pensii, fapt care ne-ar putea costa fonduri europene de 3 miliarde de euro.
Totuși, senatorii au votat recent o lege care prevede, printre altele, că pensia specială nu poate fi mai mare decât venitul net din perioada de activitate și că se va introduce o impozitare progresivă, mai exact 15% peste ce depășește salariul mediu brut.
Vârsta de pensionare în România este în prezent de 63 de ani pentru femei și de 65 de ani pentru bărbați.
Având în vedere ceea ce se întâmplă acum Franța am vrut să văd ce părere au românii stabiliți în această țară despre protestele uriașe generate de reforma pensiilor. De asemenea, i-am întrebat și dacă sunt de părere că conaționalii lor din România ar trebui să urmeze, sau nu, exemplul francezilor atunci când vor să-și apere drepturile.
*Oana, 39 de ani: „Poporul francez este un popor leneș, lucru pe care și ei îl recunosc”
Oana locuiește în Franța de șase ani și este asistentă medicală.
„Din propria mea experiență, pot spune că poporul francez este un popor leneș, lucru pe care și ei îl recunosc. Nu au o cultură și o responsabilitate a muncii efectuate. Sunt boemi și le place să exploateze munca altor popoare migratoare și cred că orice li se cuvine, fără un minim efort”, explică ea.
Românca vorbește despre cum francezii au o încredere oarbă în stat, motiv pentru care se așteaptă ca statul să le ofere totul de-a gata.
„Vor ca statul să găsească soluții, să gândească în locul lor. Statul le oferă totul, iar sistemul social și cel sanitar sunt unele dintre cele mai sigure din lume”, adaugă Oana.
Însă, mărturisește că mulți nu văd lucrurile așa, deoarece sunt asistați social, fapt care, așa cum precizează, a devenit extrem de costisitor, atât pentru ce-i care-și plătesc taxele la stat, cât și pentru autorități, care trebuie să găsească soluții pentru cetățenii care nu lucrează.
- Citește și: Datele cheie ale reformei pensiilor din Franța / Cum s-a ajuns la cele mai mari proteste?
„În stradă protestează tineri până în 30 de ani, care lucrează câteva luni, apoi cer șomaj, în urma condițiilor rele de muncă. Sunt violenți, agresivi, nerespectuoși. Distrug totul în jurul lor și lasă o mizerie de nedescris.”
În ceea ce-i privește pe românii de la noi din țară, Oana crede că au ajuns la o saturație, sunt resemnați și neîncrezători. În opinia ei, românii și-au pierdut orice speranță și încredere în stat, în guvernare.
„Mi-ar plăcea ca românii să fie mai asumați, să conștientizeze importanța și rolul fiecăruia în societate. Fiecare dintre noi are o obligație morală și etică față de țara noastră, față de bogățiile și moștenirea culturală pe care le-am primit. Deși am ales să plec din cauza sistemului corupt de sănătate din România, investesc și dau înapoi din ceea ce am primit, la rândul meu, prin asociațiile din Diaspora din care fac parte”, încheie Oana.
Claudia: „Francezii protestează pentru că sunt educați să gândească și să aibă încredere în propria valoare”
Protest la Nantes. FOTO: Sebastien SALOM-GOMIS/ AFP/ Profimedia
Claudia locuiește în Franța din 2005, unde coordonează un centru de politici publice care are drept obiectiv consolidarea relațiilor de cooperare franco-române.
„Francezii rămân un popor vocal, poate cel mai vocal din lume. De ce protestează? Pentru că sunt educați să gândească, să aibă stimă de sine și să aibă încredere în propria valoare. Restul motivelor le găsim oriunde în lume, doar că lipsesc ingredientele enumerate mai sus. Ei cred în visul lor, acela de a nu li se încălca drepturile. Rămâne națiunea mea preferată”, spune ea.
Românca subliniază cum protestul face parte din natura umană a francezilor, iar momentul în care ei ar ceda, ar însemna să șteargă cu buretele ființa lor.
„Noi nu suntem educați, pentru că nu avem aceleași școli de gândire ca ei și nu-i învățăm pe copii să gândească, nu pentru că ne este teamă, ci pentru că nici cadrele didactice n-au idee cum să facă asta. Facem la dezvoltare personală matematică și la comunicare gramatică, nu este normal. Trebuie să învățăm că trebuie să învățăm de la francezi”, încheie ea.
Mihnea, 29 de ani: „În România, să ieși în stradă pare a fi un gest semi-extrem, dar aici este văzut ca un dialog”
Mihnea locuiește de patru ani în Paris și lucrează ca video editor, în departamentul de marketing al unei companii. Așa cum povestește, din ce a observat, cele mai aprinse voci sunt ale sindicatelor care reprezintă lucrători ale căror meserii pot ridica pericole pentru sănătate, pe termen lung.
„De exemplu, cei de la salubrizare au protestat intens pentru că munca lor presupune accidentări frecvente pe stradă, expunere la substanțe, mirosuri și poluare fonică, iar toate le degradează sănătatea, cu atât mai mult cu cât ești deja în vârstă.
Același argument cred că este și pentru infirmieri, profesori și alte meserii sensibile unde se lucrează cu oameni; sunt genul de activități care te erodează pe termen lung”, explică el.
Tânărul vorbește despre cum francezii au o încredere foarte mare în stat, deși, așa cum subliniază, pare că protestează încontinuu. „Instituțiile publice cred că au deja o tradiție a lor și nu pare că se schimbă după cum bate vântul politic, deși n-aș băga mâna în foc pentru asta”, adaugă el, nu fără a preciza cum în timpul COVID-ului, n-au fost proteste pentru vaccinarea obligatorie, iar populația s-a vaccinat în proporție de 80%.
„La acel moment, vaccinarea (sau nu) mergea mână în mână cu neîncrederea pe care oamenii o aveau în guvernul lor, de asta menționez acest episod.”
Referitor la motivul pentru care românii de la noi nu ies în stradă pentru astfel de lucruri, Mihnea aduce în discuție ceea ce a observat în jurul lui, și anume că foarte mulți dintre protestatari sunt părinți alături de copii.
„Pare că e o întreagă tradiție și cultură pentru genul ăsta de dialog pe care oamenii îl au cu guvernul, preluat încă de mici. Plus de asta, francezii au și standarde foarte clare despre genul de viață pe care și-o doresc și cred că îi face să se simtă uniți și să iasă în același timp din case.
În România, să ieși în stradă pare a fi un gest semi-extrem, dar aici este văzut ca un dialog pe care trebuie să-l ții aprins pentru a avea sens, concept cu care nu suntem neapărat familiari”, crede el.
Tânără consideră că România încă este în perioada de adolescență, unde încerci lucruri, testezi limite, ești ba trist, ba fericit. „Pare o perioadă prin care trebuie să trecem și în care să ne gândim și noi la ce ne place să facem și cum vrem să trăim”, încheie el.
Mirela, 40 de ani: „Românii nu ies în stradă pentru că majorității îi convine corupția”
Mirela locuiește de 21 de ani în Franța și este asistentă administrativă de meserie, fondatoarea „Made in Romania Box” și președinta Asociației „La Femme Roumaine.”
Ea consideră că francezii au o încredere mai mare în stat față de români, dar sunt și conștienți că fără ei statul nu poate face nimic.
„Sunt conștienți de puterea lor dacă se unesc și ies în stradă, pentru că știu că pot schimba lucrurile. Românii nu ies în stradă pentru că la majoritatea le convine corupția”, crede ea.
Mirela își dorește ca românii din țara noastră să fie mai uniți, să nu se lase păcăliți de televiziune, de vorbe goale sau de minciuni, ci să se uite după fapte.
„Românii ar trebui să-și dorească schimbarea, în primul rând, iar apoi să activeze mai mult pentru ea, adică să iasă în stradă așa cum fac alte popoare, ori de câte ori e nevoie. Și mi-aș dori să țină minte: cetățenii aleg, iar la conducere sunt cei pe care i-au ales. Așa că ar fi bine să nu se vândă pe o pungă de făină, dacă vor ca lucrurile să se schimbe și la noi”, încheie ea.
*Mircea, 39 de ani: „Nu vreți să faceți o Românie locuibilă, ne schimbăm domiciliul”
Mircea locuiește în Franța de patru ani și este kinetoterapeut. El consideră că francezii sunt obișnuiți să trăiască pe spatele celor care muncesc.
„Când unui popor căruia i s-a dat totul de-a gata i se impune să mai și lucreze, lumea explodează. Mi se pare ridicol faptul că în protestele lor nu sunt persoane care efectiv lucrează, ci majoritatea sunt asistați social. Motivele pentru care au ieșit în stradă țin de sărăcia drastică a veniturilor sociale, reglementarea șomajului, cât și sugestia ca populația să iasă la muncă dacă vrea pensie”, zice românul.
Mircea vorbește despre cum francezii au mare încredere în stat, deoarece primesc totul gratis - „aici intră locuință, mâncare, bani de concedii. Diferența față de România este că în Franța, oricât de dur ai protesta, statul nu te schilodește în timpul grevelor și, uneori, ai șansa de a câștiga ceva în urma lor.”
El spune și despre cum România are nevoie de un conducător iubitor de patrie și de popor, unul care știe și vrea să urmeze interesele acestuia.
„Nu este de datoria poporului să lupte pentru drepturile deja câștigate, ci de a duce la împlinire strategiilor economice. Atâta vreme cât țara noastră are doar marionete în conducere, singurul lucru pe care-l va produce va fi mână de lucru pentru țările vecine. Doresc românilor să deschidă ochii și să caute meserii de mare căutare în lume, prin care vor putea obliga guvernanții să deschidă ochii: Nu vreți să faceți o Românie locuibilă, ne schimbăm domiciliul”, adaugă el.
Cristina, 30 de ani: „Ne arătăm reziliența prin suferință, nu prin căutarea schimbări”
Cristina locuiește de patru ani în Paris și predă engleza în cadrul British Council, dar pe lângă astea croșetează, face tapițerii și ține un curs de croșetat pentru o asociație franceză care se ocupă cu integrarea refugiaților în Franța.
În ceea ce privește protestele din țară, ea spune cum acestea au fost inițial împotriva măririi vârstei de pensionare, dar în prezent, adaugă ea, s-au transformat într-o luptă pentru democrație, deoarece Macron a adoptat legea printr-o ordonanță de urgență și a trecut peste votul guvernului.
„Mărirea vârstei de pensionare afectează unele categorii mai mult decât pe altele, în special pe cei mai săraci și care au început să muncească mai devreme, în special în joburi necalificate și solicitante fizic. Speranța de viață este diferită pentru anumite job-uri (cum ar fi gunoierii), iar oamenii cer o pensionare decentă în care să aibă timp să se bucure de viață”, punctează ea.
Tânăra îi vede pe francezi conștienți politic, mai ales că de mici merg la proteste alături de părinți sau discută cu prietenii despre astfel de subiecte constant - „este greu ca guvernul să-și facă de cap fără ca cineva să observe.”
Cristina consideră că noi ca popor nu am avut astfel de modele, cât și o cultură a protestului, și suntem mai obișnuiți să ne adaptam situațiile neplăcute, decât să spunem ce nu e bine.
„Cred că avem și o tendință generală de victimizare. Ne arătăm reziliența prin suferință, nu prin căutarea schimbării”, completează ea. Tânăra menționează cum a fost inspirată de ceea ce a văzut la francezi în ultimii ani și crede că avem ce să învățăm din spiritul lor de grup.
„Cred că ar trebui să mergem mai des la proteste, și nu doar când se întâmplă ceva groaznic, ci și la proteste de conștientizare și educare. De 8 martie, în România, tinerii s-au strâns să vorbească despre violența împotriva femeilor. Astea sunt mișcări pe care le putem face în mod regulat pentru a fi mai conștienți politic”, încheie ea.
Mădălina: „O zi de grevă în România, nu face decât o gaură în portofelul și așa destul de gol”
Mădălina locuiește în Franța de 20 de ani și este directoarea unei biblioteci. Ea consideră că oamenii au ieșit în stradă deoarece sunt inegalități foarte mari între cei care votează legile și cei care suportă consecințele lor, în timp ce nu orice meserie poate fi exersată până la 67 de ani (n.r.- Mădălina se referă la vârsta la care francezii vor ieși la pensie chiar dacă nu au anii necesari de contributivitate).
„Francezii încă își suportă „aleșii”, dar atunci când ei întrec limitele bunului simț, încearcă să schimbe ceva. Franța este a șasea cea mai puternică economie a lumii, distribuirea beneficiilor nu este tocmai echitabilă, motiv pentru care ei nu ratează nicio ocazie de a protesta”, susține românca.
În ceea ce-i privește pe românii din România, ea spune că nu ies în stradă, deoarece nu-și permit acest „lux”. O zi de grevă nemuncită în România, nu face decât o gaură în portofelul și așa destul de gol.”
Mădălinei i-ar plăcea ca românii să trăiască la fel de bine ca restul europenilor, dar nu știe dacă protestele i-ar ajuta. „Crearea locurilor de muncă, dar și majorarea salariilor ar putea schimba ceva”, precizează ea.
Doina Guriță: „În Franța, mărirea vârstei de pensionare îi atinge la coarda cea mai sensibilă pe oameni” Doina locuiește și în România și în Paris, este doctor în marketing, dar și membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar și din Franța.
„Francezii ies în stradă pentru a-și cere drepturile și n-ai să vezi francez care să nu facă asta. Atitudinea lor față de guvern este una normală, iar dacă nu li se rezolvă drepturile, ei sfarmă tot ce le stă în cale. Sunt foarte prompți și nu cedează, așa că autoritățile ar trebui să-i asculte, pentru că ei nu se vor opri”, zice ea.
Doina a fost martoră la multe proteste și greve în Franța, de-a lungul timpului petrecut aici, și spune că este de acord cu ele, dar nu și cu modul în care oamenii abuzează, distrug afacerile oamenilor de pe Champs-Élysées, magazine sau fură.
„La noi în țară protestele sunt urmărite și nu ne permitem ca nație să facem asta, nu suntem educați să lăsăm pârjol în calea noastră. Noi românii suntem mai toleranți, mai cu capul plecat, suferim și ne-am dori să se schimbe ceva, cum ar fi problema cu pensiile speciale, care de ani de zile nu se rezolvă.
În Franța, mărirea vârstei de pensionare îi atinge la coarda cea mai sensibilă pe oameni. Toți vrem să terminăm cu munca și să ne și bucurăm de cotizația pe care am dat-o o viață la pensia pe care urmează s-o luăm”, adaugă românca.
*Unele nume au fost schimbate la cererea persoanelor respective
27
24
