Care sunt consecintele fiscale si comerciale ale Brexitului? Alin Chitu, Tax Partner in cadrul Tuca Zbarcea&Asociatii Tax si Cornel Popa, Partener al Tuca Zbarcea&Asociatii  au discutat online cu cititorii 

Este o problema a carei rezolvare va depinde foarte mult de datele concrete ale operatiunii comerciale in cauza. Intai, ar trebui stabilit care este dreptul aplicabil contractului si daca acesta include sau nu clauze de forta majora sau de impreviziune. De regula, pentru a se putea invoca forta majora este necesar ca evenimentul respectiv sa fie unul in mod obiectiv imprevizibil la momentul incheierii contractului. De aceea, este relevant si cand s-a incheiat contractul respectiv - inainte ori dupa momentul in care s-a anuntat referendumul pentru Brexit. Faptul ca un eveniment poate sa para improbabil la un anumit moment (asa cum a fost rezultatul votului referendumului din Marea Britanie) nu inseamna neaparat ca eventuala aparitie a evenimentului respectiv se poate clasa automat ca forta majora.

Un alt aspect de care trebuie tinut cont este ca nu se cunoaste la acest moment in ce formula se va concretiza Brexitul. Este posibil ca, in urma discutiilor dintre Marea Britanie si UE, formula pe care se va merge sa fie una care sa nu afecteze in mod semnificativ libera circulatie a marfurilor si serviciilor.

Este totusi de recomandat ca in negocierile contractuale prezente sau viitoare cu societati sau investitori din Marea Britanie sau daca vom avea un contract international supus dreptului englez sa fie avute in vedere implicatiile Brexit-ului pentru executarea viitoare a contractului.

Greu de determinat la acest moment. Modul in care va fi administrat Brexit-ul (procesul de iesire) va influenta in mod direct acest aspect.

Din perspectiva administrativa, prima masura a doamnei May (noul prim ministru) a fost crearea unui nou portofoliu ministerial pentru Brexit.

Acest nou portofoliu ministerial este important si din perspectiva relatiilor cu restul lumii. De foarte multi ani (din 1973) Marea Britanie a delegat catre UE negocierea acordurilor comerciale internationale. Interesant este faptul ca nici macar Marea Britanie nu mai are specialisti care sa negocieze acorduri comerciale. Se pare ca au doar 20 de specialisti in domeniul negocierii acordurilor comerciale. Ar mai putea atrage din cei aproximativ 30 de britanici care fac parte din echipa de 600 de oameni de la nivelul UE.

Trebuie sa negocieze mai mult de 50 de tratate (intrucat nu va mai fi parte din tratatele incheiate la nivel UE). Mai mult, intr-un scenariu in care vorbim de un Brexit total, vorbim de peste 12 000 de regulamente UE care vor fi adaptate specificului UK

Viitoarele acorduri comerciale pleaca de la o analiza a necesitatilor protectioniste pentru fiecare ramura industriala si de asemenea si pentru determinarea nevoilor de acces la piata comunitara. Negocierea se va purta insa in contrapartida cu accesul la piata muncii din Marea Britanie a cetatenilor UE.

Sa nu uitam ca si in varianta cea mai lina implementarii Brexit-ului pe langa barierele politice ce vor fi negociate, in relatia cu UE se vor ridica bariere noi (vama - chiar daca va fi negociat un acord de scutire a produselor, tot vor trebui efectuate formalitati vamale; TVA - avantajale de trezorerie aferente tranzactiilor comunitare se vor pierde).

Cel mai afectat sector este cel financiar insa la fel de afectate vor fi sectorul farmaceutic si cel aeronautic unde Marea Britanie are un rol extrem de important in piata mondiala.

In momentul de fata, pozitiile de negociere nu sunt enuntate clar de niciuna dintre parti. Marea Britanie mizeaza in mod evident pe interesul europenilor si, in special, al Germaniei, de a mentine relatii comerciale stranse si de a avea acces nelimitat la piata britanica. Excedentul comercial german in relatia cu Marea Britanie este de peste 50 miliarde EUR. Britanicii vor folosi in negocieri acest fapt si prezumata dorinta a germanilor de a nu pierde sau diminua aceste exporturi. Pe de alta parte, UE si-a manifestat vointa clara de nu face compromisuri legate de principiul libertatii de circulatie a cetatenilor, ceea ce pare sa duca spre o confruntare extrem de dura cu pozitia britanica asupra acestui subiect.

Orice scenariu este posibil, dar, din pacate, aproape toate au puternice efecte negative pentru fiecare dintre parti. Unul dintre scenariile vehiculate este negocierea unui tip de asociere similar cu cel detinut de Norvegia, care insa are puncte probabil inacceptabile pentru britanici, deoarece presupune adoptarea automata a cvasi-totalitatii reglementarilor europene, dar, de data aceasta, fara puterea de a le mai influenta. In plus, Norvegia este obligata sa accepte libera circulatie a cetatenilor UE.

O alta posibilitate este incheierea unui tratat de protectie de comert de tipul celor negociate in prezent de UE cu Canada sau SUA (celebrul TTIP), dar, asa cum a demonstrat practica, acest tip de tratate au o nastere foarte dificila si nu au fost foarte bine primite de public. Evident, exista si alte posibilitati (asumarea, de pilda, a unei relatii similare celei a UE cu Elvetia sau negocieri in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului etc.

In momentul de fata, nu se intampla nimic. Pentru viitor, depinde de rezultatul negocierilor dintre Marea Britanie si UE.

Negocierea va fi una politica. Accesul neingradit la cele doua piete (i.e. fara taxe vamale) va fi conditionat de mai multe aspecte pornind de la accesul la piata muncii a cetatenilor si dorintele protectioniste ale celor doua prazumtive spatii vamale.

Deocamdata este greu de determinat varianta in care va fi implementat Brexit-ul. Englezii cu viziuni pro-europene spera la un acord similar celui pe care il are UE cu Norvegia – varianta care poate avea sustinerea UE dar greu de crezut ca va avea sustinerea britanicilor a caror principala motivatie in votul pentru iesire a fost presiunea emigrantilor (una dintre cele patru fundamentale libertati de la nivelul UE- acceptata de Norvegia). O alta cale deja experimentata ar fi varianta colaborarii cu Elvetia insa o astfel de abordare pare ca nu are sustinere din partea UE. A treia varianta ar fi ca, in negociere, Marea Britanie sa isi foloseasca statutul de membru al Organizatiei Mondiale a Comertului, OECD, G20 etc. si sa foloseasca instrumentele care au dus la variantele de cooperare economica deja implementate cu economii mai indepartate de UE (e.g. Canada)

In viitorul imediat, nu exista modificari din punct de vedere juridic. In prima instanta insa, ceea ce trebuie sa se schimbe este perspectiva asupra negocierii unor asemenea contracte sau chiar ar trebui pusa problema pe masa in vederea renegocierii, in masura in care exista contracte care au legatura cu Marea Britanie (fie ca una dintre parti este de acolo, fie ca dreptul aplicabil este cel englez, fie ca instanta competenta pentru solutionarea disputelor este din Marea Britanie). Dreptul englez era o alegere relativ frecventa pentru diverse contracte comerciale. Acum, odata ce Marea Britanie se angajeaza in procesul de Brexit, trebuie prevazut faptul ca reglementarile britanice vor intra intr-un proces masiv de revizuire, iar directia spre care se va merge nu este una clara la acest moment.

Din ratiuni de prudenta si previzibilitate, credem ca ar trebui sa se priveasca in mod rezervat in viitor aplicarea dreptului englez si a jurisdictiei instantelor britanice pentru solutionarea diferendelor.

Asa cum spunea si domnul Ciolos, la nivel politic, Romania trebuie sa depuna eforturi astfel incat controlul UE sa nu fie acaparat in totalitate de tarile din zona Euro (singura opozitie serioasa la nivel UE venind din partea Marii Britanii). Poate accelerarea regulilor de disciplina financiara si aderarea la Euro sunt o solutie de analizat.

La nivel economic, un prim efect ar fi ca se vor reduce banii trimisi acasa de romanii ce lucreaza in Marea Britanie si eventual, cand/daca se vor intoarce, vor exercita o presiune pe piata muncii din Romania (sunt aproximativ 175 000 de romani care muncesc in Marea Britanie). Din perspectiva incadrarii celor calificati, nu cred ca vor fi probleme intrucat Romania are mare nevoie de personal calificat insa cei care prestau munci necalificate vor avea o reala problema daca tema emigrantilor va castiga lupta politica din Marea Britanie.

Intrucat Marea Britanie nu se numara printre cei mai mari detinatori de investitii directe in Romania, impactul direct ar trebui sa nu fie prea mare pentru economia romaneasca. Cu toate acestea, Romania va trebui sa faca eforturi ca prin politicile ce vor fi implementate la nivel UE interesul nostru de tara beneficiara de investitii externe sa fie sustinut. Astfel, obiectivul de a impozita in mod corect profiturile realizate in Romania pare mai realizabil in absenta Marii Britanii. Sa nu uitam totusi ca BVI sunt foarte des folosite in structurarea investitiilor din Romania avand ca rezultat un nivel de impozitare foarte scazut in Romania.

Politicile protectioniste prin care UE adreseaza migrarea profiturilor (si implicit migrarea impozitarii acestora) intre state ar trebui sa fie foarte interesante pentru Romania. Domnul Misa (ANAF) a declarat de curand ca in domeniul preturilor de transfer a identificat deja o suma de aproximativ 1 mld. de EUR reprezentand profituri care nu au fost impozitate in Romania (asta inseamna o pierdere de 160 milioane EUR sau 0.1% din PIB).

Este greu de estimat la acest moment. Negocierile se vor incheia peste mai mult de doi ani.
Ce putem semnala la acest moment este faptul ca nu vor mai fi aplicabile reglementarile UE care pleaca de la premiza ca asigurarile sociale se platesc intr-un singur stat si astfel putem ajunge in situatia in care se datoreaza contributii sociale atat intr-un stat UE cat si in Marea Britanie. Aspectul va fi cu siguranta analizat in cadrul negocierilor urmatoare.

Referendumul are caracter consultativ, intr-adevar. Este destul de evident ca sustinatorii Brexit-ului nu au avut o idee clara cu privire la vitorul relatiei cu UE. In mod normal, cel putin rezultatul negocierilor (daca nu si initierea acestora prin mecanismul vestitului articol 50 din Tratatul UE) ar trebui validat intr-o forma sau alta de votul Parlamentului. Problema este ca in structura actuala, majoritatea parlamentarilor britanici se pare ca se opun iesirii din UE, ceea ce va crea o problema practica foarte greu de rezolvat. S-a vehiculat ideea unor alegeri anticipate, dar pentru moment aceasta a fost respinsa. Urmatoarele alegeri parlamentare sunt programate abia in anul 2020.

In primul rand, ar trebui sa fie actiuni ale statului. Investitorii au nevoie de un cadru legislativ stabil, coerent, previzibil. Este nevoie de infrastructura, de forta de munca educata, calificata, care sa gaseasca motive pentru a cauta slujbe in tara. De asemenea, se poate face mai mult pentru popularizarea Romaniei ca destinatie pentru investitii (inclusiv a zonelor, cum este Moldova, care par sa fi fost ocolite in ultima vreme de investitii majore). Suntem datori si la capitolul de pregatire a autoritatilor administrative pentru luarea deciziilor care sa sprijine investitiile. Aceste actiuni nu se pot realiza decat la nivelul statului si sunt de altfel cerinte constante ale investitorilor romani si straini de ani de zile. Companiile private romanenesti active in domeniul investitional (banci, firme de consultanta etc.) cred ca sunt pregatite sa faca fata oricaror cerinte din partea investitorilor.

Directivele sunt implementate in legislatia fiecarui stat membru si reglementeaza relatiile comerciale cu celelalte state membre.

Cand Marea Britanie isi va pierde statutul de stat membru UE, reglementarile fiscale aplicabile la nivel UE (ce au la baza principiile directoare ale UE pe care Marea Britanie nu mai vrea sa si le asume in totalitate) nu vor mai fi aplicabile.

Incepand din acel moment (care nu va fi mai devreme de doi ani) se vor aplica Conventiile de Evitare a Dublei Impuneri pe care le-a incheiat Marea Britanie si in relatia cu UE se vor aplica acele reglementari care vor rezulta in urma negocierilor.

Acestia ar putea datora contributii sociale in Marea Britanie deoarece optiunea de a ramane asigurati in sistemul asigurarilor sociale din Romania (prin intermediul formularului A1) ar putea sa nu mai fie disponibila.

In principiu, partile unui contract au posibilitatea de a alege legea aplicabila contractului, sub rezerva unor anumite prevederi care tin de ordinea publica de drept international privat.

Aceasta posibilitate este confirmata in prezent de prevederile Regulamentului Roma I, care este aplicabil in tarile UE, inclusiv in Marea Britanie (care initial optase sa nu aplice acest regulament). Este inca neclar ce va face Marea Britanie cu regulamentele UE, care sunt acte normative de aplicare directa pe teritoriul UE. De principiu, britanicii ar trebui sa fie interesati de mentinerea regulilor actuale, intrucat in domeniul contractual stabilitatea legislativa este esentiala pentru asigurarea unui climat investitional sigur.

Este prematur sa determinam la acest moment daca vor exista taxe vamale (acest lucru urmeaza a fi negociat intre UE si Marea Britanie).

Cu siguranta procedura va fi ingreunata prin formalitatile vamale ce vor trebui intocmite.

Cu privire la TVA, achizitiile din Marea Britanie nu vor mai fi considerate achizitii intracomunitare ci importuri (cu tratamentul TVA aplicat specific in cazul importaturilor).

Un raspuns rapid ar fi ca formalitatile vamale vor fi obligatorii. La acest moment nu putem sti cum se vor incheia negocierile privind eventualele taxe vamale ce ar putea fi aplicate.
Din perspectiva TVA, din acel moment vom vorbi de importuri si nu de achizitii intra-comunicatare (cu toate implicatiile negative de trezorerie ce decurg de aici – plata TVA in vama)

Este destul de dificil de determinat la acest moment. Din perspectivă administrativă, formalitatile vamale vor ingreuna procedurile.
Din perspectiva comerciala, eventuala introducere a tarifelor vamale va ingreuna cu siguranta schimburile comerciale de orice fel (proportional cu nivelul acestora).
Acest aspect insa va putea fi determinat doar la finalizarea negocierilor UE - Marea Britanie.

Marea Britanie este una dintre destinatiile majore pentru investitiile straine (locul 4 pe plan mondial). Probabil cel mai putin afectate vor fi operatiunile investitorilor care se adreseaza pietei locale si care folosesc forta de munca locala.

Pentru investitiile care fac export in UE si care folosesc mana de lucru din state UE lucrurile se vor complica. Pentru exportatorii din UK, scaderea lirei sterline a avut de exemplu pana acum un efect benefic.

Pe termen mediu si lung, aceste investitii vor fi afectate pentru ca nu se stie exact daca vor mai putea fi folositi salariati din tarile UE si in ce conditii. La fel, exporturile britanice s-ar putea sa fie afectate fie direct (prin aparitia unor tarife), fie indirect (de exemplu, prin aparitia unor reglementari divergente in Marea Britanie si respectiv UE cu privire la calitatea produselor sau diverse criterii de siguranta ori de protectie a consumatorilor etc.). Ne putem astepta ca in perioada imediat urmatoarea multe noi proiecte investitionale in Marea Britanie sa fie suspendate sau amanate.

Nu sunt un specialist in domeniu insa, tinand cont de gradul redus absorbtie al Romaniei, nu cred ca vor fi implicatii directe imediate.

Oricum, fondurile europene se vor reduce cu o suma egala cu reducerea aportului Marii Britanii la bugetul UE insa in contrapartida se vor reduce si banii directionati catre Marea Britanie pana acum (Marea Britanie este un beneficiar net al fondurilor europene in domeniul cercetarii in domenii cum ar fi cel al industriei farmaceutice sau aeronautica).

Astfel, cred ca eventuala diminuarea in suma bruta nu este atat de importanta cat o sa fie redefinirea destinatiilor acestor fonduri in absenta Marii Britanii.

Nu li se aplică automat dreptul UE, dar au un statut special în cadrul UE, care rezultă din apartenența la Marea Britanie. Decizia Consiliului 2013/755 reglementează regimul juridic al teritoriilor precum BVI.