De zece ani in Romania

Scriitorul irlandez Philip O Ceallaigh, despre Bucuresti: "Un oras insuportabil. Are potential sa fie un oras minunat"

de Magda Barascu     HotNews.ro
Duminică, 24 august 2008, 19:49 Actualitate | Cultură

"Insemnari dintr-un bordel turcesc" a fost dinstins cu Rooney Prize for Irish Literature
Foto: Hotnews
Philip O Ceallaigh este un scriitor irlandez care de 10 ani traieste in Bucuresti. Vorbeste perfect limba romana si cartea lui de debut "Insemnari dintr-un bordel turcesc" demonstreaza cat de bine a reusit sa inteleaga societatea romaneasca si spiritul balcanic specific. Volumul lui de nuvele a fost publicat la Penguin si dinstins cu Rooney Prize for Irish Literature si Glen Dimplex New Writers Award 2006. A venit prima data in Bucuresti in 1995. A fost profesor de limba engleza la Facultatea de Constructii din lacul Tei si ce l-a socat au fost cainii. A trait in Marea Britanie, Rusia, Spania, SUA, Georgia, Kosovo si in Romania a lucrat la negru o saptamana pe santier. Vrea sa se mute in Delta si isi pregateste urmatoarea carte care va aparea in februarie.

HotNews.ro:
Ce te-a adus in Romania?

Philip O Ceallaigh:
Am calatorit foarte mult inca din anii 90. Cate un an, sau sase luni si am ajuns si aici. Am fost in multe locuri. Am avut o curiozitate foarte mare sa vad ce este in lumea asta si am un spirit de aventura. Am vrut sa vad, sa experimentez. Si asa s-a intamplat. Am muncit in mai multe locuri, nu vreau sa zic ca am calatorit, n-am fost ca un turist, a trebuit sa-mi castig viata. Si dupa 10 ani de o viata asa am obosit. Mi-am dat seama ca poti sa pierzi multa energie cand te muti din loc in loc. Si am vrut ceva mai stabil ca sa pot sa ma concentrez asupra muncii, sa pot sa scriu. Am vrut sa am o casa pentru mine si am cumparat aici. In primul rand pentru ca era ieftin, ceva la etajul 9-10 in Titan in anul 2000. Era o alegere practica.

HotNews.ro: Cum este viata in Titan, de ce ai ales tocmai cartierul asta?
 
Iesise de sub pamant, de la metrou, direct in lumina. In jur era urat si un pic inspaimantator, ca o privire aruncata in capul unui nebun. Un dictator demolase si reconstruise zona aceea, in efortul lui de a face impresie, iar la scurt timp dupa aceea fusese pus la zid si impuscat. Erau cladiri urate si masini urate si majoritatea oamenilor erau si ei urati. Cei tineri si aratosi erau de fapt cei mai urati dintre toti, pentru ca se straduiau prea mult, asa cum se straduise si orasul, sa reprezinte ceva.
 
 
Philip O Ceallaigh

Philip O Ceallaigh:
Era ieftin sa cumperi, fie in Titan, Berceni sau Militari. Am avut 5500 de dolari si nu puteam sa cumpar altceva cu asa putini bani. Acum stau aici in 1 mai, am plecat acum 3 ani din Titan. E mai central, e mai frumos, oamenii sunt mai putin saraci, sunt mai putin frustrati, au servicii mult mai bune.

A lucrat la negru pe un santier 


HotNews.ro: Ce job-uri ai avut in Romania?

Philip O Ceallaigh: Editor, traducator, am lucrat si pe santier fara acte. Tot timpul am muncit fara acte aici. In general nu mi-a cerut nimeni, e foarte multa birocratie. Mai putin acum, dar acum 2-3 ani era groaznic. Pierzi zile intregi ca strain sa ai acte. Pe santier am lucrat putin, poate o saptamana, am gasit ceva mi bun imediat. 

HotNews.ro: In ce tari ai mai trait si unde ti-a placut cel mai tare?

Philip O Ceallaigh: Nu stiu, nu depinde de tara sau de un loc, depinde de situatia ta si de momentul respectiv. Acum am avut cateva zile minunate in Delta, ceva total nou pentru mine. Am mers cu caiacul in Sfantul Gheorghe, si a fost nemaipomenit sa vezi o lume asa de diferita la nivelul apei. A fost ceva total diferit de viata de aici pe care nu o mai suport. Conteaza momentul mai mult decat un loc si atitudinea ta cand faci ceva mai mult decat un loc in sine.

HotNews.ro: De ce nu mai suporti Bucurestiul?

Philip O Ceallaigh: Nu-l mai suport demult, e un oras de cacat si oamenii sunt tampiti aici. Si nu stiu de ce am ramas aici, incapatanare, pentru ca am avut o prietena mult timp, pentru ca e comod ca am o garsoniera, pentru ca am vrut sa scriu si nu stiu. Acum gata, nu mai vreau sa suport mizeria asta.

E zgomot si cei care fac zgomot si conduc masini sunt lipsiti de respect


HotNews.ro: Ce te deranjeaza cel mai tare la Bucuresti?

Philip O Ceallaigh: E zgomot si cei care fac zgomot si conduc masini sunt lipsiti de respect. Oamenii au lipsa de respect unul pentru celalalt, asta ma deranjeaza foarte mult. Sunt 8.500 de mii de oameni pe kilometru patrat in acest oras si fiecare om vrea o masina. Orasul asta a fost distrus in doua etape: prima etapa este ce-a facut Ceausescu, a vrut sa faca o clasa muncitoreasca, a construit blocuri, a distrus centrul istoric; etapa a doua cand a venit capitalismul si fiecare om a zis acum imi cumpar masina. Mai bine imi iau o masina mare, mai bine o masina de lux, fiecare om vrea o masina sa faca cat zgomot vrea. Asa este acest oras insuportabil. Are potential sa fie un oras minunat.
 
Nu vroia sa mai vada toata uratenia asta, statuse pana acum in camera lui, citind o poveste si n-ar fi vrut sa se opreasca. Era o poveste cu un om care plecase la pescuit. Dar ea il chemase si s-ar fi intristat daca nu se ducea, iar el nu voia s-o vada suparata. Cand era suparata nu se simtea nici el bine, asa ca se straduia s-o faca fericita.
 
 
Philip O Ceallaigh

HotNews.ro: De ce ai vrut sa inveti limba romana?

Philip O Ceallaigh: Ca sa vorbesc cu oamenii, oriunde ma duc vreau sa stiu limba, chiar daca ma duc intr-o tara o saptamana vreau sa invat ceva. Daca nu inveti o limba esti un turist. Si am stiut ca o sa stau mai mult aici si-am zis ca e o prostie sa nu invat. Si nu eram intr-un loc de munca corporatist si  trebuia sa comunic cu oamenii.

HotNews.ro: Ce alte limbi mai vorbesti?

Philip O Ceallaigh: Irlandeza, spaniola, italiana, rusa si din mai multe limbi stiu un pic.

HotNews.ro: De unde vine repulsia ta fata de mediul corporatist, fata de ideea de a merge la munca zilnic? Se simte asta si din cartea ta.

Philip O Ceallaigh: Nu inseamna ca nu imi place sa merg la munca zilnic, si sa mergi pe un santier zilnic si sa te trezesti este greu. In general munca corporatista e mai interesanta decat a munci necalificat. Am experienta in ambele situatii. Am muncit mai mult necalificat pentru ca nu prea stiu lucruri. Am lucrat si in lumea corporatista de aici, 6 luni la Price WaterhouseCoopers dar n-am rezistat. Cred ca la varsta mea cand nu esti obisnuit sa mergi la birou tot timpul pare foarte nenatural, n-am putut sa ma obisnuiesc.

Cand scrii, ai oportunitatea de a formula cum vezi tu viata

HotNews.ro: De ce scrii?

Philip O Ceallaigh: Nu stiu. In general cand vorbesc cu oamenii si am ceva de zis, ma intrerup in mijlocul propozitiei. Si e foarte frustrant sa nu poti sa te exprimi. Si cand scrii ai oportunitatea de a formula cum vezi tu viata. E o satisfactie estetica ca ai libertatea sa faci ceea ce ti se pare tie ca e frumos. Construiesti ceva care are o limpezime, o structura, o forma. Tot ce are viata nu are forma, nu are sens, este ceea ce trebuie construit. Cand scrii, asta construiesti, te ajuti sa faci ceea ce lipseste in viata ta. Traiesti actul tau de creatie.
 
Ajunsese mai devreme, se sprijini de un zid, isi scoase cartea din buzunar si incepu sa citeasca. Era o poveste frumoasa. Nu se intampla nimic special. Barbatul era singur si mergea prin salbaticia aceea, cautandu-si un loc bun de pescuit. Povestea descria toate lucrurile pe care le facea. Descria locurile pe unde umbla, caldura zilei, lumina intrezarita printre pini, greutatea rucsacului din spatele lui, cum si-a pus cortul si cum pescuia.
 
 
Philip O Ceallaigh

HotNews.ro: Cine din literatura te-a influentat cel mai tare?

Philip O Ceallaigh: Cehov la inceput ca scriitor de nuvele, apoi Bukowski, cum a scris despre chestii banale si mi-a placut simplitatea lui. Hemingway, toate nuvele lui, Hamsun, Celine, James Joyce. Sunt atat de multi scriitori buni. Acum citesc un scriitor care a scris intai in idish, scrie foarte bune nuvele, Isaac Babel, Raymond Carver, mai multi scriitori japonezi.

HotNews.ro: Cum ai reusit sa descrii asa de bine societatea romaneasca?

Philip O Ceallaigh: Am scris despre ce am trait, n-am incercat sa fac un studiu sociologic sau sa vorbesc despre lucruri pe care nu le inteleg, despre politica sau istorie, nu intru in asta. Am scris despre ce era in jurul meu, despre oameni si viata de zi cu zi. Lucruri care erau aproape de mine, am scris despre viata mea de fapt si daca munca are o claritate cred ca vine din simplicitatea asta. N-am incercat sa fac prea mult. In primul rand nu m-am gandit la o anume audienta cand am scris o nuvela. Daca scrii ceva puternic trebuie sa fie construit sa fie inteles de oricine. Sa nu fie citit de o anumita varsta sa fie citit in 2008 si nu in 10 ani, trebuie sa fie suficient de simplu ca sa fie citit de oricine indiferent de tara. Daca citeste cineva din Irlanda nu pricepe anumite nuante, probabil. Dar e o structura acolo, e ceva comun de orice om care trebuie sa fie exprimat. Un personaj trebuie sa fie credibil si asta e o problema universala. Si asta e si o problema estetica, sa faci ceva credibil. Nu m-am gandit cum o sa fie citita de romani, nici nu m-am asteptat sa fie publicata aici.

Nu a fost o carte placuta pentru multi oameni 

HotNews.ro: The Guardian a scris ca lumea descrisa de tine este nepalpabila pentru multi cititori si ca mesajul cartii este: Life is shit and then you don't die.
 
Ce era frumos la povestea asta era chiar placerea pe care o gasea , o placere senzuala, in toate lucrurile pe care le vedea si le facea. Si placearea lui devenea mai mare, iar simturile lui mai ascutite, pentru ca era absolut singur.
 
 
Philip O Ceallaigh

Philip O Ceallaigh: Nu a fost o carte placuta pentru multi oameni, a fost chiar dezgustator pentru multi dintre ei. Mie personal imi place ceva care ma provoaca. Si uneori cand scriu e tot un fel de provocare daca am o relatie cu cititorul. Cred ca o munca care are substanta si e complexa, trebuie sa fie incomoda pentru cititor. Nu trebuie sa dai cititorilor ce asteapta, asta e plictisitor. Cel care scrie e unul si cel care citeste este opus de viziunea scriitorului. Cei care au facut recenzia nu au remarcat ca scriu urat despre viata, probabil au recunoscut un umor acolo, sau chestiuni banale pe care le vedem in fiecare zi. Probabil am fost mai bine inteles aici, am fost mai usor de digerat. Pentru cei din Irlanda probabil intrebarea este: de ce scrii despre chestii dintr-astea tot timpul? La incepu reactiile in Irlanda au fost destul de negative, s-au legat mai mult de cum scriu despre femei, sau cum sunt personajele masculine in relatia lor cu femeile, asta nu a fost bine.

HotNews.ro: Cum a fost sa stai intr-un bloc muncitoresc?

Philip O Ceallaigh: E totul scris in nuvela In the neighbourhood. Am luat totul, ce am trait in 5 ani de viata si a fost comprimat intr-o zi. Asta am vrut sa fac cand am scris nuvela asta, am stiut ca am trait intr-un mediu destul de special care nu e ca niciun loc din alt oras din Europa. Nici in Romania nu e destul de comun, e ceva destul de special. Si-am zis ca daca o sa plec o sa ma uite lumea. Si in ultimele luni cand am stiut ca o sa plec, am vrut sa scriu asta, si nuvela este mai lunga pentru ca nu depinde de un singur personaj, este legata de mai mult de loc si sunt mai multe personaje.
Acum unde stau este altfel, nu sunt numai garsoniere, oamenii sunt mai relaxati, sunt mai putini pensionari, e alta atmosfera decat intr-un bloc din Titan, e o alta existenta.

Cand m-am mutat aici in 1 Mai am avut senzatia ca am ajuns in alta tara, intr-un oras oricum sunt mai multe tari.

Am scris 3 ani si am aruncat tot ce am scris

HotNews.ro: De ce crezi ca a avut succes cartea ta?

Philip O Ceallaigh:
Probabil ca nu a fost scrisa dupa o reteta, nu era scrisa ca sa aiba succes. A fost scrisa cu o anumita candoare si sinceritate. Acum toata lumea vrea sa scrie, in vest cel putin, oamenii platesc bani ca sa faca cursuri, Creative Writing, workshop-uri, cauta burse. E un fel de scoala si oamenii cauta succesul si mi se pare ca toate astea nu produc nimic interesant. Am muncit cu placere in ceea ce am facut, am fost destul de incapatanat, am scris 10 ani, nu pot sa zic ca a fost un succes brusc sau usor. Am fost atent la munca in primul rand, nu cu ochiul la a fi publicat. Am fost serios la munca, am fost foarte serios. Am scris 3 ani si am aruncat tot ce am scris. Am inceput sa scriu in 1994 si in 2006 era publicat. Si nu faci bani cu asta. Pentru multi oameni e o prostie sa faci asa ceva 12 ani, asta nu e succes. Cu criticii am avut un succes neasteptat. Si cum a fost romanul primit in Romania a fost foarte frumos pentru mine. M-am oprit foarte mult aici si n-am gandit, nu m-am asteptat sa fiu publicat aici. Si cand eram publicat mi-am dat seama ca multi oameni s-au conectat la carte si au apreciat-o. Asta a fost foarte frumos pentru mine?
 
Si asta era tot. Era vorba de simtul frumosului pe care il avea scriitorul povestii. In cuvintele pe care le alegea, in intentia lui de a observa si descrie lumea era ceva foarte solitar si inocent. Si daca ii urmareai cuvintele si vedeai toate lucrurile acelea, in timp ce barbatul se plimba, isi punea cortul si pescuia, incepeai sa simti si tu ca pe lume sunt lucruri noi de vazut, de luat in seama si de simtit.
 
 
Philip O Ceallaigh

HotNews.ro: La ce proiect lucrezi?

Philip O Ceallaigh: O sa apara a doua carte anul viitor, in februarie. Si acum revizuiesc ce am scris. Am facut si un scenariu pentru un regizor de-aici. Si va fi si un film anul viitor. Cartea o sa se numeasca The pleasent light of day, o sa fie publicata de Penguin intai in Irlanda si sper ca va fi publicata si aici de catre Polirom. A mers bine prima carte, nu au pierdut banii.

HotNews.ro: Cum a vazut familia ta pasiunea ta pentru scris?

Philip O Ceallaigh: Sincer nu stiu. Am fost plecat de cand eram mic si probabil au fost surprinsi ca imi place sa scriu, probabil au vazut asta ca o excentricitate. Normal ca s-au bucurat cand am reusit in sfarsit sa scriu ceva.

Suntem 4 frati si ei sunt in Irlanda. Imi pare rau, surorile mele au 5 copii si sunt mici, toti au sub 10 ani si imi pare rau ca nu pot sa particip, nu pot sa vad ce se intampla in fiecare zi. Nu poti sa le faci pe toate.

Dupa ce public a doua carte habar n-am ce-o sa fac. Ma mut in Delta. Poate sunt un extremist si vreau sa ma duc in locul cel mai diferit de Bucuresti. In primul rand vreau sa fac ceva pentru sufletul meu. Simt ca am rezistat aici foarte mult timp si nu mai stiu de ce am rezistat aici. Si vreau o viata noua si vreau sa stau intr-un loc care ma provoaca, dar intr-un sens bun pozitiv, unde am ceva de invatat. Si acolo e atat de mult de invatat. Vreau sa pescuiesc, vreau sa merg cu barca, vreau sa explorez, mereu mi-au placut locurile pustii. Merg des la munte aici pentru experienta asta. Am o gramada de lucruri practice de invatat numai sa ma descurc si sa explorez. Si asta e o mare provocare pentru mine. Si vad lumea cu ochii noi si voi invata si sigur va fi ceva stimulativ. Daca traiesc ceva nou trebuie sa ma exprim intr-un fel.

























[P] Camera Consultantilor Fiscali organizeaza examen de atribuire a calitatii de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent in Bucuresti, in data de 4 noiembrie 2017

Camera Consultantilor Fiscali este organizatia profesionala de utilitate publica care coordoneaza activitatea de consultanta fiscala din Romania si are in evidenta peste 5.500 de membri la nivel national. Inscrierile la examen se fac in perioada 2 octombrie 2017 - 20 octombrie 2017 pe site-ul http://www.ccfiscali.ro/.

8284 vizualizari

  • -13 (13 voturi)    
    Mai bine ar aduna bani pentru IRA ! E mai nobil (Duminică, 24 august 2008, 20:03)

    McGregor [anonim]

    poate fiu doar un ciudat ,poate fi trimis cu treaba , e greu de spus
    • +1 (1 vot)    
      IRA (Duminică, 24 august 2008, 20:20)

      alex [anonim] i-a raspuns lui McGregor

      IRA nu e Securitatea... ce aveti cu omul?
    • +6 (6 voturi)    
      grea experienta (Duminică, 24 august 2008, 22:52)

      rov [anonim] i-a raspuns lui McGregor

      pentru cineva care vine de la civilizatie, a trai in mediul asta infect e probabil la fel de greu cu adaptarea la carne de caine si gandaci. Mare rabdare a avut saracul...
      Cat despre alte treburi fi linistit, nu chinuiau pe unul singur atatia ani...
      Mai clar imi e in schimb, ca tu, mai mult ca sigur esti unul din eroii lui .
  • +2 (4 voturi)    
    romanu, tot raios (Duminică, 24 august 2008, 21:50)

    Lunarossa [anonim]

    Irlanda e altceva decat Irlanda de Nord.vezi IRA..
  • -1 (1 vot)    
    mai (Duminică, 24 august 2008, 23:41)

    eu [anonim]

    macar atat stii si tu despre Irlanda. Esti destept, treci la Prosport acolo cred ca o sa te pricepi mai bine.
  • 0 (2 voturi)    
    De acord. (Luni, 25 august 2008, 0:28)

    Alin [anonim]

    Bucurestiul are energie negativa.
  • +1 (1 vot)    
    Din civilizatie in jungla (Luni, 25 august 2008, 11:22)

    mikitriki [anonim]

    Este interesant cum multi straini care s-au nascut si au crescut invatand/respectand anumite valori (cunoscute in ziua de azi ca fiind civilizate) vin in jungla romaneasca pentru aventura ( vezi si Mike Ormsby ).

    Probabil se simt ca niste exploratori din secolul 19 care traiau in jungla pentru a cerceta si a evidentia viata aceea primitiva (lipsita de orice semn a civilizatiei moderne).

    Romania si cel mai mult Bucurestiul este un fel de jungla, dar e o jungla a omului modern. E ceva ce ei, exploratorii, nu pot gasi nicaieri altundeva intr-o societate civilizata.

    Poate ar trebui si eu sa ma simt norocos ca sunt roman si traiesc in Bucuresti, ca pot lua parte la aceasta manifestatie de lipsa de bun simt si educatie, dar nu pot... Eu, romanul putin mai rasarit, vreau altceva... vreau respect, bun simt, responsabilitate... vreau o viata normala (dar dupa norme diferite de cele locale).

    P.S.: "EU" in relatarea anterioara nu are legatura directa si exclusiva cu autorul post-ului, ci mai degraba inglobeaza si persoana acestuia.
    • -2 (2 voturi)    
      Fii serios (Luni, 25 august 2008, 12:36)

      ion pristoi [anonim] i-a raspuns lui mikitriki

      Asta nu a venit aici pentru aventura.
      Sigur e un coate goale la el in tara, un neadaptat, probabil are si alte probleme.
      In Romania vin toti sarantocii din vest si toti inadaptati. Sa nu mai vorbesc despre pedofili.
      In schimb exportam cersetori si hoti de buzunare.
      Traiasca UE
      • +1 (1 vot)    
        saracu de tine... (Luni, 25 august 2008, 15:15)

        neutrino [utilizator] i-a raspuns lui ion pristoi

        atata putea screme si creierasul tau ingust. Noroc nu hotnews ca iti mai aminteste ce "coate goale" vine sa iti fure averea...Vai de capul vostru..si al nostru..astia care trebuie sa va suportam in fiecare zi
      • +1 (1 vot)    
        Un "coate goale" care are dreptate (Luni, 25 august 2008, 18:33)

        Tantza si Costel [anonim] i-a raspuns lui ion pristoi

        Un "coate goale" care are dreptate.
        Nu ai decit sa intorci capul si sa vezi tipul de educatie si civilizatie pe care-l au cei de linga tine.
        M-am intors in Bucurestiul in care am locuit timp de 35 ani.
        Nu l-am mai recunoscut, este frumos si urit in acelasi timp, stiu ca suna patetic, dar exista in acest moment o uriasa cantitate de munca in a reeduca oameni de a fi civilizati, educati si toleranti unii cu ceilalti.
        Atita arogantza in Bucuresti nu am vazut nici la cei mai bogatzi oameni in Boston
  • +3 (3 voturi)    
    comentarii in spiritul realitatii (Luni, 25 august 2008, 13:07)

    beefeaterman [utilizator]

    Frumoase comentarii avem pe forum. Ceva de vis?
    V-ati obosit vreunul sa-i cititi cartea?
    Avem un interviu cu un scriitor si voi vorbiti de IRA, de pedofili, il si suspectati deja de ceva.
    Ce mai, sunteti exact ca personajele din cartea lui.
    Buna carte, nu geniala, dupa parerea mea, dar buna.
  • +1 (1 vot)    
    Dear Philip (Luni, 25 august 2008, 15:58)

    Stefan POP [anonim]

    Am inceput in engleza dar o sa o spun pe romaneste.
    Comentariile voastre sunt o ilustratie perfecta a societatii noastre.
    este lumea in care noi traim zi de zi si chiar daca ne enerveaza nu ne mira deloc. Si mai este lumea in care un philip sau un john sau un steve ajung si nu inteleg nimic.

    Miorita cu parul platinat
    mesterul manole in Q7
    raul, ramul pline de PET-uri
    domnul Goe mort in accident de ATV
    si baltagul in direct la realiatatea tv
  • 0 (0 voturi)    
    model de succes (Luni, 25 august 2008, 16:56)

    the [anonim]

    cum, care e modelul de succes ?
    un personaj oarecare, se stabileste in alta tara decat cea in care s-a nascut
    are talent si se simte bine acolo, il paleste creatia si scrie "Un an en Provence", ca Mayle - fost patron de publicitate, stabilit in Provence si "devenit scriitor de succes"
    are un oarecare umor si nu se simte bine unde e, il paleste creatia si scrie "An year in the Merde" , ca Stephen Clarke, fost jurnalist si editor ratat, stabilit in Franta si devenit mare umorist, pe spinarea si reteta precedentului
    n-are nici umor si nici nu-i e bine unde e, il paleste sindromul irlandez "cine e aici la putere, ca eu oricum sunt contra ?" si scrie o carte pentru care HRP ar fi fost alergat pe strada cu cutitele de macelarie
    ba se pregateste si d-a dooa :)))
    si sa dea cu catran figurativ si pe spatele pelicanilor din delta
    Eh, daca ne-au murit laudatorii de pe vremuri, si-am ramas cu drojdii din astea, ne facem treaba cu ele ... Bine ca se gasesc unii sa ne spuna adevarul despre tara in care noi ne-am nascut si ei nu, fin'ca singuri, nu ne dadea prin cap ...
    Tare mi-e sila de genul asta de oameni, dar asta e parerea mea personala, nu trebuie sa va lasati influentati, mersi.
  • 0 (0 voturi)    
    Dublin (Marţi, 26 august 2008, 1:00)

    costel [anonim]

    Si Dublin-ul este o mizerie. Dar din fericire pentru ei acolo nu sunt atat de multi cetateni de neam prost ca in Bucuresti. Si sunt mult mai putine masini.
  • 0 (0 voturi)    
    Insemnari intrun bordel turcesc (Marţi, 2 septembrie 2008, 7:21)

    Zoe [anonim]

    O carte ce merita citita, atat pentru felul in care este scrisa, cat si pentru cum prezinta Bucurestiul si nu numai. Sunt lucruri pe care din interior poate nici nu le observam si care, prin randurile citite devin dintro data atat de clare.
    Literar, cartea m-a incantat. Prin observatiile transmise, m-a amarat.
    Fara indoiala un roman care va ramene o referinta pentru aceasta perioada de zbucium in care se afla Bucurestiul.


Abonare la comentarii cu RSS

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version