Nu o data si-a certat Iliescu copilul de suflet. De patru ani incoace, au fost mai multe ocazii in care presedintele s-a infoiat la PSD si i-a reprosat ca nu se poarta cum se cuvine. A fost ignorat si trimis in sihastrie, cu vociferari si murmure de indignare. La ananghie insa, toti pesedistii dau fuga sa-i soarba cuvintele ca pe o apa vie datatoare de sanatate.

Din pacate pentru ei, tratamentul iliescian nu mai poate salva mamutul pesedist. Pe fond, discursul lui Ion Iliescu este, cu mici variatiuni, acelasi de 14 ani incoace. Lupta impotriva coruptiei, modernizarea partidului, apropierea de oameni, modestia, reducerea ecartului dintre bogati si saraci, starpirea birocratiei sunt textele pe care Iliescu le scoate din buzunar ori de cate ori are ocazia.

Sunt deja uzate de atata folosire, dar asta nu le face mai putin actuale. E poate cel mai rau semn ca societatea este mai departe in suferinta. Partidul de guvernamant a dat din umeri si si-a vazut nestingherit de treaba. Pana la locale. PSD a reusit apoi sa intre in degringolada si s-a oprit direct la poarta Palatului Cotroceni, in cautare de sfaturi.

Masurile heirupiste se succed rapid, consolidand si mai mult imaginea de partid bulversat. Ultima gaselnita este restructurarea intr-o luna si jumatate, cat mai e pana la debutul sezonului de toamna. E ca si cand cineva ar incerca sa inghesuie o turma de elefanti intr-un container.

Ideea, iesita din mintea infierbantata a celor care cred ca electoratul mai poate fi dus cu presul, e fluturata ca marea revelatie de dupa locale. Inclusiv Ion Iliescu a imbratisat-o, pentru care ideea de restructurare inseamna un fel de garderoba noua a partidului. Problema este ca PSD nu mai are timp sa-si croiasca haine noi. Pentru asta si Ion Iliescu este la fel de vinovat ca Adrian Nastase.

In perioada de opozitie, partidul aflat astazi la putere n-a facut nici cel mai mic gest de a se reforma. Cu toate ca Iliescu ar fi avut timp suficient sa-si structureze cum vrea formatiunea, pentru a lasa in spate un partid modern, n-a facut-o. Pur si simplu nu a fost capabil sa-si impuna punctul de vedere de care face astazi atata caz.

PDSR, la vremea aceea, s-a multumit sa stea si sa astepte ca CDR sa-i bage voturi in traista. Asa s-a si intamplat, iar la plecarea spre Cotroceni Iliescu s-a multumit sa lase in urma sa o scrisoare, in locul unui partid reformat. De aceea este nedrept astazi cand bate cu pumnul in masa: imputa altora ceea ce el insusi nu a facut si vorbeste vorbe.

Chiar daca a lipsit din fotografia cu Gabriel Bivolaru escortat la Parchet, imagine de referinta pentru partidul de guvernamant, Iliescu nu a fost strain de demersul colegilor sai. Perceptia publicului ca PSD este partid care isi apara coruptii nu este de azi, de ieri, de la inceputul guvernarii Nastase.

Ea vine inca din guvernarea 1992-1996, cand, sa nu uitam, au avut loc primele mari tunuri si cand au crescut baronii locali, sub privirile destul de ingaduitoare ale presedintelui Iliescu. Acesta era mai preocupat de razboiul cu opozitia si reintoarcerea la Cotroceni, decat de curatenia partidului care l-a emanat. Adrian Nastase s-a complacut in aceeasi situatie.

"Avem un partid puternic, suntem o echipa foarte solida la nivel central si local", constata mandru Nastase la inceputul anului. Preocupat sa fie luni sef de partid, marti, miercuri si joi premier, iar vineri juma-juma, Nastase a crezut ca daca tine sub papuc partidul si guvernul va reusi acelasi lucru cu electoratul.

Asa ca a lasat restructurarea partidului undeva la coada listei sale de prioritati, mizand ca lumea va multumi partidului pentru realizarile guvernamentale. A fost inca un calcul gresit al centrului de decizie pesedist. Pentru PSD, o restructurare de fond ar insemna cel putin doi ani de framantari interne.

Cel mai greu, pentru cineva care conduce acest partid, este sa schimbe mentalitatile inradacinate. S-a vazut acest lucru si luni seara, dupa intalnirea cu organizatiile, cand sefii de filiale au plecat convinsi ca vor castiga alegerile si ca localele au fost doar un accident in drumul spre putere.

Ideea de restructurare a declansat rezistenta din partea membrilor de partid speriati de aceasta necunoscuta politica. Pentru ei, Ion Iliescu n-a avut nici un mesaj. Doar in treacat, potrivit principiului "batista pe tambal", li s-a spus ca a fost o intalnire deschisa si utila, ceea ce i-a facut fericiti, pentru ca s-au convins ca Iliescu al lor mai este inca alaturi de partid.

Nevoia de Iliescu pe care o are PSD este o alta tara cu care partidul intra in alegerile din toamna. Dupa ce s-a obisnuit sa fie tras la remorca de fiecare data, PSD priveste cu spaima spre clipa cand Iliescu nu va mai evolua la individual. Daca cineva s-ar fi ocupat in acesti patru ani si de viata de partid, intalnirea de luni de la Cotroceni n-ar mai fi avut acelasi impact.

Ar fi fost doar una de rutina, cum sunt si celelalte sezatori pe care Iliescu le are cu partidele. Asa, Iliescu poate sa-i joace pe pesedisti pe degete in continuare, dupa cum doreste. Si o face de fiecare data, cu o placere aproape perversa.