Diferenta intre exporturi si importuri se casca din ce in ce mai mult si readuce in actualitate problema macroeconomica ce a dominat la inceputul anului in curs. Ipoteza optimista vehiculata in legatura cu natura conjuncturala a exploziei importurilor nu mai poate fi sustinuta.
De fapt, pe masura ce trece timpul, cresterea permanenta a valorii importurilor se contureaza ca tendinta definitorie a comertului exterior din acest an. Este deficitul comercial o buturuga ce poate da peste cap in acest moment echilibrul macroeconomic? Daca este privit exclusiv prin prisma capacitatii de finantare, raspunsul este, deocamdata, negativ.
Dupa toate standardele in materie, rezervele stranse la BNR sunt linistitoare, la fel si declaratiile reprezentantilor Bancii Centrale. La urma urmei, majorarea valorica a deficitului poate fi "justificata" prin cresterea economica cu procente mai mult decat substantiale, inregistrata in prima jumatate a anului.
Sau prin aceea ca in structura importurilor se regasesc masini si utilaje, ce vor conduce ulterior la sustinerea celuilalt talger al balantei, exporturile. In afara cresterii economice, stimulata puternic de consum, mai exista o serie de factori interni si externi ce favorizeaza importurile.
Exigentele procesului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, la care se adauga ponderea covarsitoare a comertului exterior cu statele acesteia, presupun eliminarea oricaror bariere din calea importurilor. In consecinta, produsele europene patrund si vor patrunde nestingherite pe piata interna, caci orice obstacol administrativ nu poate fi imaginat in aceste conditii.
Acelasi proces de aderare este indirect "responsabil" pentru o alta cauza a cresterii importurilor: politica cursului de schimb. Reducerea in continuare a inflatiei, obiectiv major in vederea integrarii si nu numai, exclude utilizarea cursului de schimb ca parghie pentru sustinerea exporturilor si inhibarea importurilor.
Concentrata asupra scopului sau primordial, acela de continuare a dezinflatiei, Banca Nationala nu mai poate proceda la deprecierea monedei nationale in beneficiul incasarilor din export. Dimpotriva, reducerea in continuare a inflatiei presupune o moneda mai puternica, ceea ce conduce implicit la importuri mai ieftine.
De cealalta parte, exporturile sunt, in acest moment, lipsite de sustinere si inchistate intr-o structura paguboasa, aceea a produselor fara valoare adaugata sau cu o valoare adaugata foarte redusa, competitivitatea lor relativa fiind data in continuare de costul mic al fortei de munca. Desigur, nimeni nu poate cere, peste noapte, schimbarea acestei structuri.
Pe de alta parte, majorarea salariilor, spre exemplu in industria articolelor de imbracaminte si a materialelor textile, ar echivala cu o veritabila catastrofa pentru valoarea exporturilor romanesti. Pana nu e prea tarziu, economia romaneasca trebuie sa gaseasca un substitut la forta de munca ieftina pentru sustinerea exporturilor.
In plus, aproape un sfert din deficitul comercial (415,6 milioane euro in primele 4 luni) este cauzat de grupa produselor agroalimentare, fapt inadmisibil.
