Liberalul Valeriu Stoica a lansat ieri o noua provocare pe scena politica romaneasca: propunerea de unificare a PNL si PD, ca o continuare a primului pas facut inainte de alegerile locale, formarea Aliantei. Stoica a precizat ca in acest fel s-ar raspunde cerintelor electoratului, care a lansat un semnal clar la alegerile locale.

In plus, s-ar evita repetarea experientei CDR la guvernare, partidul rezultat ar avea sustinere internationala, s-ar crea in Romania cei doi poli de putere, social-democrat si de centru-dreapta. Partidul nou creat isi va pastra denumirea de Alianta PNL-PD, va beneficia tot de doi copresedinti, atat la centru cat si in teritoriu, in viziunea lui Stoica.

In ceea ce priveste alcatuirea listelor parlamentare, se va respecta protocolul existent intre cele doua partide, unificarea tehnica urmand a se face dupa alegerile parlamentare si prezidentiale.

Fostul lider liberal a subliniat ca nu va candida la alegerile generale din acesta toamna, iar in cazul unificarii dintre cele doua partide va analiza la momentul respectiv oportunitatea depunerii candidaturii pentru o functie in noua formatiune politica.

In opinia lui Stoica, liderii PNL si PD trebuie sa manifeste, pana la alegeri, vointa politica de unificare a celor doua partide intr-o noua formatiune politica de centru-dreapta. "Intre vointa politica de unificare si procesul tehnic poate fi o diferenta de un an sau doi. Dar aceasta vointa politica poate fi decisa la un congres, in numai o ora", a apreciat Stoica.

El a descris si pozitia viitorului partid pe scena politica internationala. "Noul partid politic se poate afilia la Partidul Popular European (PPE), de la care poate primi si sprijin financiar si logistic, in alegeri. Afilierea la o mare familie politica europeana este fireasca. Nu se poate duce PNL la Internationala Socialista si nici PD, la cea Liberala.

In schimb, pot adera ambele partide la un numitor comun, PPE, cea mai mare forta politica din Parlamentul European", a mentionat Stoica.

El ca considera ca, prin reorientarea doctrinara, partidul rezultat din unificare va accelera procesul de simplificare a spectrului politic prin absorbirea fara probleme majore a oricaror altor forte concurente de centru si centru-dreapta ceea ce ar bloca posibilitatea folosirii unor formatiuni minuscule ca vectori de atac impotriva noului partid, pe partea de centru-dreapta.

Fostul presedinte al PNL a subliniat ca lanseaza aceasta tema de dezbatere in primul rand in sanul societatii civile si al mass-media. "Aceasta propunere este adresata celor care voteaza. Electoratul, prin societatea civila si presa, care formeaza opinii, trebuie sa se pronunte mai intai in aceasta privinta, prin dezbateri.

De asemenea, va fi nevoie de ample dezbateri in interiorul celor doua partide. Cred ca, in acest fel, peste o luna-doua putem testa forta acestui proiect", a mai spus Stoica. Reprezentantii societatii civile si liderii PNL si PD si-au exprimat tot ieri o prima impresie asupra proiectului lui Valeriu Stoica.

Atat Traian Basescu, liderul PD, cat si Theodor Stolojan, presedintele PNL au respins propunerea. Opiniile analistilor politici sunt impartite: unii cred ca ideea e buna, dar sa nu se realizeze acum, in timp ce altii sunt sceptici. (B. PAUN)

Mai sunt doar cateva luni pana la alegerile parlamentare si prezidentiale. Succesul Aliantei D.A. in alegerile locale a schimbat in mod radical raportul de forte dintre putere si opozitie, a polarizat spectrul politic si a creat premisa castigarii alegerilor parlamentare si prezidentiale de catre fortele Aliantei.

Peste noapte, toti cei care nu au crezut in ideea Aliantei, incercand sa impiedice realizarea ei, au inteles ca, actionand in tandem, PNL si PD au prima sansa in batalia electorala din aceasta toamna. Scepticismul, indiferent de sursa care l-a nutrit, a fost inlocuit cu o stare de euforie.

Aceasta euforie pare a fi amplificata acum nepermis de mult de perspectiva oferita de actualele tulburari din PSD. Dar euforia este mai periculoasa decat scepticismul. Cele doua partide din Alianta D.A.

au datoria sa analizeze lucid rezultatele alegerilor locale, sa elaboreze strategia pentru castigarea alegerilor parlamentare si prezidentiale si, mai ales, sa pregateasca temeinic guvernarea urmatoare. Caci miza viitorului ciclu electoral nu este simpla alternanta la putere, ci schimbarea calitatii actului de guvernare.

Experienta partidelor politice care au guvernat in perioada 1996-2000 a demonstrat ca pierderea alegerilor poate fi un prejudiciu politic mai mic decat esecul la guvernare.

Desi multe voci pot sustine ca nu este momentul sa tulburam apele cu discutii de strategie si proiecte organizationale majore, o dezbatere serioasa si responsabila este necesara in cadrul Aliantei, oricate tulburari ar crea, pentru a preveni lipsa de coerenta, incompetenta si coruptia in guvernarea constituita prin castigarea alegerilor de catre fortele PNL-PD.

Disconfortul actual este de preferat celui ulterior alegerilor, cand principala victima va fi nu PNL sau PD, ci electoratul roman pus in fata unei noi dezamagiri.

Asa cum disconfortul provocat de promovarea ideii constituirii Aliantei si sacrificiile facute au dat roade si s-au transformat in extraordinara lovitura de gratie data la alegerile locale din acest an, tot astfel disconfortul provocat de discutia privind viitorul Aliantei va da roade in performanta guvernarii viitoare si in stabilitatea sistemului politic romanesc.

"Votul pozitiv are nevoie de o oferta politica clara"

Votul negativ nu este un temei solid pentru victoria in alegeri, iar votul pozitiv are nevoie de o oferta politica clara din partea Aliantei. O asemenea oferta trebuie sa fie construita ca un raspuns la preocuparile si interesele electoratului care a votat PNL si PD in alegerile locale.

Or vointa acestui electorat s-a manifestat fara echivoc, in sensul sustinerii unei forte politice de centru dreapta, unificata, puternica si solidara. Polarizarea spectrului politic este, in primul rand, rezultatul maturizarii electoratului si abia apoi al intelepciunii oamenilor politici care au proiectat si au realizat ideea Aliantei.

Dar Alianta este numai un pas in directia construirii unui pol de centru dreapta care sa permita reforma sistemului politic romanesc - reforma fara de care nu sunt posibile consolidarea democratiei, indeplinirea criteriilor economiei functionale de piata si integrarea europeana. Urmatorul pas, in absenta caruia si primul pas isi va pierde semnificatia, este unificarea fortelor Aliantei D.A.

intr-un singur partid politic, insotita de elaborarea platformei doctrinare, a programului de guvernare si a strategiei de comunicare.

Primii care vor contesta ideea unificarii vor fi tocmai aceia care, atunci cand se discuta ideea Aliantei, o combateau cu argumentul ca este necesara fuziunea dintre PNL si PD in speranta ca astfel vor bloca proiectul.

Acestora li se vor alatura apoi cei care, din prea multa prudenta, vor prefera statu-quo-ul pana la alegerile parlamentare si prezidentiale fara a avea insa o idee clara despre ceea ce va urma dupa aceea, cei care se vor amagi cu speranta ca unul sau altul dintre cele doua partide va iesi castigator din competitia interna in cadrul Aliantei, cei care se lasa furati de mirajul colapsului si

disparitiei PSD de pe scena politica romaneasca, precum si cei care se tem ca isi vor pierde pozitiile personale. Tuturor acestora trebuie sa le amintim insa lectia data de istoria nasterii si victoriei Aliantei D.A.

, precum si faptul ca reforma sistemului politic nu este posibila cu jumatati de masura, cu ezitari si teama, cu agende personale care inlocuiesc agendele partidelor si pe cele ale electoratului, intr-un cuvant, cu lipsa de curaj si viziune.

Pledoaria pro-unificare

Unificarea fortelor Aliantei intr-un singur partid politic este un proiect politic urgent. Argumente legate de sistemul politic, de functionarea unui vehicul politic eficient, de viitorul si stabilitatea partidelor care compun Alianta, de contextul european si politica europeana, precum si de strategia electorala pun in evidenta aceasta urgenta.

A. Argumente legate de sistemul politic romanesc

1. Unificarea fortelor D.A. intr-o singura entitate politica de centru-dreapta este calea de echilibrare a sistemului politic romanesc prin crearea unei contraponderi la fortele de stanga. Aceasta echilibrare nu este posibila decat prin formarea unei constructii politice functionale, unitare, indivizibile si sustinute de o puternica familie europeana.

2. Unificarea reflecta o realitate existenta deja in spatiul politic romanesc. Aceasta realitate a fost recunoscuta ca atare de catre electorat. Electoratul roman cere aceasta grupare de forte, in aceasta configuratie si o legitimeaza prin vointa lui, recunoscand afinitatile si compatibilitatea dintre cele doua partide ale Aliantei.

Alegerile locale au demonstrat si perfecta complementaritate a structurilor PNL si PD din teritoriu. Acolo unde structurile locale ale unuia dintre aceste partide sunt fragile, structurile celuilalt partid sunt foarte puternice.

3. Prin reorientarea doctrinara, partidul rezultat din unificare va accelera procesul de simplificare a spectrului politic prin absorbirea fara probleme majore a oricaror alte forte concurente de centru si centru-dreapta. S-ar bloca astfel posibilitatea folosirii unor formatiuni minuscule ca vectori de atac anti-D.A. pe partea de centru-dreapta a spectrului politic.

Totodata, s-ar neutraliza pericolul ca supravietuirea acestor formatiuni sa fragmenteze si sa deruteze electoratul de dreapta.

4. Unificarea asigura, chiar si in caz de pierdere a alegerilor, o baza politica solida pe care se poate construi alternativa politica in ciclul electoral urmator.

B. Argumente legate de functionarea Aliantei

1. In perspectiva alegerilor din toamna, unificarea PNL-PD devine o necesitate si din motive conjuncturale. Intr-adevar, Alianta nu poate avea eficienta functionala pe termen lung, intrucat liantul principal care o sudeaza la ora actuala - adica revolta unui segment larg al populatiei (mai ales urbane) impotriva administratiei si omniprezentei PSD - isi va pierde forta dupa alegeri.

2. Asigurarea bazei politice si a conducerii unitare prin crearea noului partid va evita problemele si disfunctionalitatile de tip CDR. Fara unitate de comanda si control este sigur ca, mai devreme sau mai tarziu, partenerii vor crea frictiuni, blocaje sau chiar crize majore cu efecte greu de anticipat.

3. Asigurarea unei structuri de partid unitare va facilita si sustine actul guvernarii, creand premisa institutionala pentru promovarea politicilor noii guvernari, ceea ce va permite evitarea disputelor si erorilor care s-au manifestat in guvernarea 1996-2000.

C. Argumente legate de viitorul si stabilitatea celor doua partide

1. Pe termen scurt, in ipoteza amanarii sau respingerii unificarii, ambele partide vor trece dupa alegeri printr-o dubla tranzitie cu efecte destabilizatoare. Va avea loc o schimbare de conducere intr-un moment foarte sensibil, adica exact in acelasi moment in care va avea loc trecerea de la opozitie la putere cu toate problemele adiacente.

Consecinta va fi o perioada turbulenta, cu multe ambitii personale, incoerente organizationale si o competitie acerba. Este necesara evitarea instabilitatii fortelor interne si a luptelor pentru putere cu efectele lor negative asupra perceptiei publice si asupra actului guvernarii.

Unificarea, pregatita din timp si pusa in aplicare pas cu pas, este solutia care anticipeaza si preintampina toate aceste probleme.

2. Pe termen lung, in ipoteza amanarii sau respingerii unificarii, este putin probabil ca un colaps generalizat al PSD sa lase spatiul social-democrat liber pentru PD, dupa cum este la fel de putin probabil ca PNL sa poata ocupa singur spatiul de centru si centru-dreapta promovand o platforma pur liberala.

Ideea ca toate grupurile de interese si conglomeratul de baze de putere care alcatuiesc PSD-ul vor disparea in neant peste noapte, lasand locul unui spectru politic imaculat, alcatuit din PD si PNL, este naiva. In varianta evolutiei independente, chiar daca supravietuirea celor doua partide nu este amenintata, viitorul lor ca partide majore este destul de nesigur.

Varianta unificarii asigura, chiar si in caz de pierdere a alegerilor, o baza politica solida pentru construirea viitoarei alternante la putere.

D. Argumente legate de contextul european si politica europeana

1. Integrarea sistemului politic romanesc in sistemul politic european cere un pol puternic de centru-dreapta. Sistemul politic romanesc nu poate fi functional in context european daca nu are o platforma stabila care sa sustina idei si politici de centru si de centru-dreapta.

2. Aderarea la curentul popular a partidului rezultat din unificarea PNL-PD are avantajul castigarii suportului celei mai puternice familii politice europene care tocmai a invins in alegerile pentru Parlamentul European.

Prezenta viitoare a partidului rezultat din unificare in Parlamentul European s-ar realiza in cadrul celui mai puternic grup politic, cu toate beneficiile care rezulta din aceasta imprejurare.

3. Schimbarea doctrinara a PNL si PD ca urmare a unificarii lor intr-un singur partid ar putea fi atacata pe motiv de inconsecventa. In realitate, aceasta schimbare nu este o dovada de inconsecventa, ci rezultatul schimbarilor care s-au produs in realitatile politice, economice, sociale si demografice ale Romaniei.

Aceste schimbari cer o regandire a felului in care sunt articulate doctrinele si programele politice. O asemenea regandire este normala in contextul schimbarilor care au intervenit recent in peisajul doctrinar international. Astfel, pe de o parte, s-a produs o deplasare a unor partide dinspre stanga catre centru-drepta pentru a-si mari spatiul electoral (The Third Way - A Treia Cale).

Pe de alta parte, partidele de dreapta tind sa ocupe spatii electorale de centru si de centru-stanga (Compassionate Conservatism - Conservatorismul Angajarii Sociale).

Aceste miscari au creat premisele unor combinatii doctrinare foarte creative si cu un mare potential de succes in conditiile in care transformarile economice si sociale, pe plan global, regional si national, cer solutii noi, diferite de cele gandite si structurate in a doua jumatate a secolului trecut.

E. Argumente legate de strategia electorala

1. Tema unificarii prin crearea unui nou si mare partid politic va putea deveni tema campaniei electorale sub semnul D.A. in toamna acestui an. Tema este atat de puternica, incat practic va genera intreaga osatura si substanta a strategiei electorale a noului partid politic. Tema unificarii creeaza premisele unei victorii decisive in alegeri.

Amanarea sau respingerea proiectului unificarii, chiar daca nu va pune in pericol victoria in alegeri, va impiedica castigarea unei majoritati care sa permita o guvernare monocolora. Numai o asemenea guvernare poate depasi dificultatile create dupa alegerile locale de PRM si PUR, cu consecinta distorsionarii rezultatelor acestor alegeri.

2. Tema unificarii elimina directii de atac centrale din strategia pe care PSD a elaborat-o impotriva Aliantei. In mod constant PSD a calificat Alianta ca un nou CDR si a clamat incompatibilitatile personale si doctrinare PNL-PD. Unificarea va inlatura temerile electoratului in aceasta privinta.

3. Unificarea neutralizeaza strategia PSD de folosire a politicii externe ca arma de campanie electorala. Partidul aflat inca la guvernare a monopolizat succesele internationale ale Romanei si s-a prezentat, prin deturnarea adevarului, ca unic artizan al acestora.

Sustinerea internationala pe care o va obtine, in urma reorientarii doctrinare, partidul rezultat din unificarea PNL-PD va depasi cu mult sustinerea internationala pe care PSD a castigat-o cu greu in ultimii ani.

4. Pe cale de consecinta, partidul rezultat din unificare va putea beneficia in alegerile din toamna de sprijinul Partidului Popular European nu numai sub aspectul capitalului politic, ci si al sustinerii financiare si logistice.

5. Proiectul unificarii va capta atentia publicului si mass-media, fiind o sursa inepuizabila de evenimente. Fiecare etapa a procesului de unificare poate fi transformata, printr-o buna strategie de comunicare, intr-un succes electoral.

In acest fel, se va crea perceptia publica de crestere si evolutie a polului politic de centru-dreapta si va fi pus in evidenta efortul constructiv desfasurat sub semnul D.A. Ca urmare, in toamna, votul nu va mai fi unul preponderent negativ, ci unul pozitiv.

F. False argumente impotriva noii constructii politice

Dincolo de argumentele privind o pretinsa "incompatibilitate ideologica", eterna tema a "puritatii doctrinare" sau improvizatii sofiste menite sa mascheze pure interese personale amenintate de noua constructie politica, exista trei argumente care se pot aduce impotriva acestui demers.

1. Argumentul nefezabilitatii: proiectul, desi dezirabil, nu este fezabil, pentru ca ar crea tensiuni, tulburari si ar activa incompatibilitati de interese intre membrii celor doua partide. Acest argument este o varianta a ceea ce am auzit deja impotriva formarii Aliantei.

Prin urmare, in conditiile in care s-ar manifesta din partea liderilor aceeasi vointa politica in realizarea unificarii, asa cum s-a manifestat in cazul formarii Aliantei, acest argument ar avea aceeasi valoare pe care a avut-o initial. Adica zero. Totul este o chestiune de vointa politica, deci de responsabilitate politica.

2. Argumentul polului de stanga: criza actuala din PSD anunta faptul ca acest partid se va dezintegra si va disparea, lasand locul liber pentru ascensiunea PD pe partea stanga a spectrului politic. Acest argument pacatuieste prin faptul ca face o confuzie intre dorinta si realitate, una dintre cele mai grave patologii ale gandirii strategice.

Ca atare, valoarea sa este mai degraba simptomatica decat constructiva.

3. Argumentul pierderii unei parti a electoratului Aliantei. Potrivit acestui argument, prin unificarea celor doua partide, o parte a electoratului acestora nu ar mai vota cu noua entitate politica. Se zvoneste ca acest argument isi are sursa intr-o analiza politica fabricata in laboatoare obscure.

PNL si PD nu trebuie insa sa isi bazeze deciziile politice majore pe zvonuri si pretinse analize care par mai degraba incercari de manipulare a opiniei publice. Aceasta teza a mai fost folosita pentru a bloca formarea Aliantei, fiind insa total infirmata de rezultatele alegerilor locale.

Oricum, o asemenea teza nu poate fi testata decat dupa ce publicul este informat corect in legatura cu proiectul unificarii fortelor din Alianta. Rostul acestei propuneri de proiect politic este tocmai acesta: declansarea dezbaterii in Alianta, mass-media si societatea civila.

Testarea preelectorala a oportunitatii acestui proiect politic, prin sondaje de opinie si focus-grupuri, nu se va putea face decat dupa o perioada de timp rezonabila, pentru ca publicul sa ii inteleaga sensul.

Asa cum se poate constata, aceste argumente sunt fragile, dar asta nu inseamna ca o discutie serioasa in jurul strategiei organizationale a Aliantei si a efortului de pregatire a viitoarei guvernari nu trebuie sa le ia si pe ele in calcul in modul cel mai sistematic, alaturi de celelalte argumente care sustin necesitatea accelerarii efortului de creare a noii constructii politice.

Concluzie

Liderii PNL si PD au dat dovada de responsabilitate politica in momentul in care au pus in practica ideea Aliantei celor doua partide. Rezultatele alegerilor locale au confirmat valabilitatea acestei strategii.

Aceiasi lideri au acum responsabilitatea politica sa mearga mai departe si sa finalizeze procesul de unificare a fortelor de centru-dreapta intr-un partid puternic, coerent, modern, structurat pe criterii de onestitate, competenta si eficienta. Numai in acest fel se va asigura nu doar o simpla alternanta la guvernare, ci o schimbare a calitatii guvernarii.

Partidul rezultat din unificarea PNL cu PD trebuie sa ofere o alternativa nu numai la guvernarea PSD, ci si la toate guvernarile post-decembriste. Intrucat electoratul s-a maturizat, asteptarile sale fata de o noua guvernare sunt moderate, realiste.

Spre deosebire de 1996, cand electoratul CDR a sperat intr-o transformare miraculoasa a societatii romanesti, in anul 2004, electoratul care a votat Alianta la alegerile locale din iunie nu mai doreste miracole, dar spera intr-o guvernare mai buna, mai competenta, mai cinstita, mai eficienta.

Cetatenii Romaniei au inteles ca adevarata lor arma politica este votul si au inceput sa utilizeze in mod intelept aceasta arma. Chiar daca PNL si PD vor castiga alegerile parlamentare si prezidentiale in formula Aliantei, electoratul nu ii va ierta pe oamenii politici din cele doua partide daca vor rata inca o data guvernarea.

Aceasta ar compromite definitiv clasa politica si, in primul rand, oamenii politici din PNL si PD. Cetatenii doresc de la o viitoare guvernare nu o competitie pentru suprematie intre PNL si PD, ci rezolvarea problemelor care le framanta viata de fiecare zi: saracie, somaj, inflatie, coruptie, birocratie, nedreptate si minciuna.

Povara rezolvarii acestor probleme nu va putea fi dusa decat de catre o echipa solidara, preocupata de solutii pentru criza sistemului de invatamant, criza sistemului sanitar, criza justitiei, criza administratiei si ineficienta economica, iar nu de catre doua grupuri de reprezentanti de partid preocupati de pozitionarea fata de o miscare sau alta a partenerului de alianta.

Sigur ca putem imagina un scenariu in care cele doua partide pot conlucra armonios la guvernare, ramanand entitati de sine statatoare.

Dar daca cele doua partide se asaza la masa guvernarii de pe pozitia de aliati conjuncturali, legati doar de adversitatea fata de inamicul comun PSD si percepand aceasta pozitie ca punctul de start al unei competitii pentru suprematie intre ele, exista riscuri serioase ca pericolul preluarii si continuarii metodelor baronilor PSD de catre oamenii politici din PNL si PD sa devina realitate, iar

disfunctionalitatile de administrare si coordonare pe care le asociem cu amintirea guvernarii CDR sa revina in actualitate. Altfel spus, ne putem trezi intr-o situatie nefericita care sa combine toate relele ultimelor doua guvernari.

Toate acestea pot fi insa evitate actionand acum. Este momentul ca Alianta sa se smulga din reveria produsa de spectacolul sfasierilor din PSD, sa nu se abandoneze iluziei ca toate vor merge bine daca adversarilor le merge rau si sa nu se lase sedusa de conceptia nociva ca obiectivul strategic este numai castigarea alegerilor.

Obiectivul final in politica democratica este relizarea unui act de guvernare eficient si drept. Pericolul de a rata acest obiectiv prin focalizarea pe un obiectiv intermediar, si anume victoria in alegeri, nu poate fi eliminat decat prin instituirea unui organism politic apt sa promoveze valorile in slujba interesului public.