Cand citesti programele de guvernare ale Uniunii PSD-PUR si Aliantei PNL-PD ai impresia ca aterizezi intr-un supermarket. Oferta este abundenta, diversificata si pentru toate pungile, iar viziunea despre Romania anului 2008 arata ca o vitrina pregatita de sarbatori.
Agentii de vanzari trag de tine, iti baga pe gat discounturi, bonusuri si promotii si, daca scapi din ghearele Puterii, ajungi in bratele Opozitiei, care iti indeasa acelasi produs, dar cu un procent mai ieftin. Te trezesti din cosmar uluit de cat de salbatica este concurenta pentru singurul tau vot. Sa luam, de pilda, medicamentele.
Le compenseaza Uniunea cu nouazeci la suta, Alianta le da gratis, fiindca in programul de guvernare al acesteia este prevazuta o compensare de suta la suta. Salariile: PNL si PD promit o retributie medie de 321 de euro, in 2008, PSD si PUR o rotunjesc la 350 de euro. Anunta pesedistii majorarea salariilor bugetarilor cu cincizeci la suta, vin liberalii si trambiteaza: "Saizeci la suta!".
Pensiile: 100 de euro cea mai mica, zice Uniunea, 110 pluseaza Alianta. Inflatia peste patru ani: trei la suta viseaza liberalii si pedistii, doi la suta isi inchipuie pesedistii si umanistii. Si licitatia continua.
Guvernantii proiecteaza ferme de minimum cinci hectare, lucrate de utilaje moderne, opozantii ofera renta viagera de 100 de euro anual pentru fiecare hectar vandut de taranii in varsta. Descriu cei dintai cum va circula laptele prin servere pana la scoala informatizata din ultimul catun, ii agata ceilalti pe profesori cu salarii duble.
Da Uniunea pamant tinerilor intelectuali de la tara, da si Alianta o prima nuptiala de 200 de euro celor care-si pun pirostriile. Exemplele ar putea continua, fiindca nici una din cele doua forte politice nu a fost zgarcita cu hartia, desfasurandu-si fanteziile economico-sociale pe zeci de pagini. In aceasta mare de similitudini, un singur lucru face diferenta intre Alianta D.A.
si Uniunea PSD-PUR, si anume sistemul de taxe si impozite. Prima propune introducerea cotei unice de impozitare de 16 la suta, pe cand Puterea de acum mentine impozitarea in trepte, scazand gradual limita minima si maxima, astfel incat, in 2008, ele sa ajunga la 10 si respectiv 36 la suta din salariu.
Dar nici aceasta diferenta nu ar fi existat, daca nu ar fi rabufnit cu manie proletara Florin Georgescu. Cand PSD a cochetat cu ideea impozitului unic de 18 la suta, deputatul l-a convins pe Ion Iliescu ca o astfel de masura ii dezavantajeaza pe cei multi, cu venituri mici si ii favorizeaza pe cei putini, cu venituri mari, marind decalajele din armonioasa noastra societate.
Saptamani in sir, cei doi au infierat cota unica, pana cand guvernul a renuntat la ea. Acum, Alianta D.A. ar trebui sa le fie recunoscatoare, fiindca s-a trezit cu un atu electoral. In realitate, din aplicarea cotei unice nu pierde nimeni, dar castiga cei cu salarii medii si peste medie, deloc putini nici acestia.
In plus, tot omul poate spera ca, nemaifiind impozitul atat de mare, se poate angaja pe un salariu mai bun. Cu toate aceste seducatoare oferte, supermarketul electoral incepe sa semene cu supereconomatul primarului Vanghelie, care si-a atras votantii bagand caviar la pretul icrelor de crap.
Alegatorului naucit ii va fi greu sa aleaga si mai ales sa creada ca marfa atat de accesibila este exact ce scrie pe ambalaj. Ploaia de promisiuni, dezinvoltura cu care se vehiculeaza cifrele, proiectiile mult prea generoase dau programelor de guvernare un aer neserios, accentuand scepticismul alegatorilor, ale caror voturi sunt licitate ca la targ.
In consecinta, notiunea de "program de guvernare", care, prin alte tari, face diferenta intre stanga si dreapta, devine lipsita de consistenta, iar dezbaterile pe aceasta tema inutile, fiindca nu are sens sa analizezi de ce da Uniunea un euro si Alianta cu un cent mai mult.
De aceea, alegatorii ar putea ignora si de aceasta data prea generoasele programe, votand, cum au mai facut-o, in functie de aversiuni si pasiuni.
