O data la patru ani, taman atunci cand se incheie un ciclu electoral si incepe altul, fara sa le intrebe nimeni de buget, serviciile secrete ale Romaniei manifesta o pornire ciudata de a iesi din conul de umbra traditional si de a se infatisa intr-un chip cat mai uman. SRI, SPP, STS si SIE, iata patru mirese numai bune de maritat.
Acum, in toamna lui 2004, scamatoria a luat prin surprindere intreaga societate civila, lasand-o bouche-bee.
Sub inaltul si competentul patronaj al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii a fost intocmit un document intitulat "Doctrina Nationala a Informatiilor pentru Securitate", care propune, nici mai mult nici mai putin, decat un parteneriat intre serviciile secrete si patronate, sindicate, mass-media si ONG-uri. Sa ne facem, de-a valma, frati de cruce pe altarul sigurantei statului.
Transparenta serviciilor noastre inteligente a mers, de aceasta data, atat de departe, incat oferta, frumos ambalata, a fost pur si simplu pusa pe masa prezidiului, in loc de cos cu flori, la un seminar desfasurat zilele trecute, la Predeal. Ce se urmareste de fapt? Care este reactia societatii civile? Este un asemenea proiect viabil sau nu in Romania anului 2004?
Cuvantul NATO a devenit in ultima vreme laitmotiv. La fel ca UE. Cand reprezentantii unor institutii ale statului doresc sa faca mai credibila o initiativa, o propunere sau o masura, invoca una dintre cele doua institutii, NATO sau UE. Sau pe amandoua la un loc. Aceasta utilizare, pana la satietate, a imaginii acestor institutii tine de un fel de religie moderna.
Vezi Doamne, orice ai face in numele ori in litera NATO sau UE - chiar daca NATO sau UE habar n-au - este din capul locului validat. Si ideea acestui parteneriat ciudat, spun autorii ei, vine tot de la NATO. Sa vedem in ce consta proiectul dupa cum au reusit sa-l prezinte opiniei publice organizatorii de la SRI. Aparent, ar fi vorba de un schimb de informatii si de experti.
Sa luam, de pilda, mass-media si serviciile secrete. SRI a scos din anonimat un grup de experti, i-a aliniat pe o scena si a explicat ca acestia pot oferi analize competente pentru mediul de afaceri, sindicate, presa si ONG-uri. In ce ar putea consta asemenea analize ramane un mister pentru simplul motiv ca nu s-a spus.
Ce as putea primi eu de la serviciile secrete? Mai intai de la "expertii" SRI.
Mi-ar putea ei explica modalitatile prin care difuzarea ziarului ZIUA s-ar putea face si in sate? Mi-ar oferi ei cheia prin care sistemul de abonamente ar putea functiona corespunzator si s-ar extinde la un nivel comparabil cu ceea ce se intampla in Uniunea Europeana? M-ar putea invata "expertii" cum sa angajez, pe lefuri mici, ziaristi temeinic pregatiti in justitie sau in finante, pe care sa
nu mi-i ia a doua zi baroul sau bancile? Dar SIE? Ce mi-ar putea spune? Cum sa fac concurenta lui "Le Figaro" in Europa? Sau lui "Washington Post" in Statele Unite? Dar SPP, ce m-ar putea invata? Cum sa-si pazeasca reporterii capul atunci cand gorilele unor mafioti ii calca in picioare? Dar STS? Cum sa nu ne lasam interceptati de serviciile secrete care se intrec in a-si procura, tocmai in
acest scop, aparatura din ce in ce mai sofisticata? Daca ma pun in locul unui patronat, al unui sindicat sau al unui ONG, intrebarile sunt aceleasi. Si la fel, nu exista nici un raspuns. Poate ca serviciile secrete ne propun, sub forma atat de elegant exprimata a "expertizelor", sa ne ofere, pur si simplu, informatii. Adica note informative.
Si de ce ar face-o? Pentru ca presa si ceilalti parteneri sociali sa le preia si sa le dea mai departe. Cui? Opiniei publice. Dar ce sens are ca serviciile secrete sa scoata in vazul lumii tainele pe care le administreaza? Logic, raspunsul nu poate fi decat unul singur: serviciile inteligente isi doresc instrumente eficiente de manipulare.
A cui? De manipulare a maselor, prin intermediul societatii civile. Ce ne-ar putea determina sa participam la un asemenea targ? Cinstit vorbind, nimic.
Nici macar nu mai imi pun problema ce doresc la schimb serviciile secrete, atat timp cat ce ofera ele nu este decat, cel mult, un mar otravit inainte de alegeri. Probabil ca in conceptia CSAT, care supervizeza acest proiect, societatea civila ar urma sa ofere serviciilor secrete, pe gratis, informatiile pe care acestea nu reusesc sa le obtina, desi sunt platite pentru asta.
Un targ cu adevarat ciudat. In care este invocat NATO. Oare serviciile inteligente romanesti nu mai au altceva de facut decat sa se pupe, in Piata Independentei, in bot, cu toate componentele societatii civile?
