Principalul element al strategiei lui Traian Basescu in noua sa campanie electorala este spargerea normalitatii. De aici porneste fiecare pas pe care Traian Basescu il face.
Ce aveam inainte de plecarea lui Theodor Stolojan? Un PSD+PUR semnificativ mai dinamic si mai bine reprezentat teritorial decat PNL-PD si un candidat la presedintie liberal care semana cu Adrian Nastase, dar era ceva mai slab decat acesta si din punctul de vedere al imaginii si din punctul de vedere al comunicarii.
Ca profil public insa existau asemanari semnificative intre cei doi: oameni educati, cu experienta profesionala, reprezentativi, retinuti in privinta manifestarilor publice. Concluzia celor doua curse era oarecum cunoscuta. PSD+PUR scapase din groapa de dupa locale si era din nou in frunte, iar mesajul lui Stolojan nu reusea sa depaseasca perimetrul votantilor partidului.
Mai mult, drumurile lui in tara erau presarate de rateuri comunicationale. A intervenit solutia cu boala si Stolojan a fost inlaturat. Primul lucru pe care a trebuit sa-l rezolve Basescu a fost delimitarea teritoriului comunicational. Acolo unde pe vremea lui Stolojan era liniste, acum e zgomot. Unde se duce, Basescu face galagie si lumea il vede.
Al doilea lucru este motivarea sustinatorilor: pe diverse posturi de radio, televiziune si in presa au aparut, vizibili, cei ce vorbesc pentru Basescu si la fel cu Basescu, incercand prin aceasta sa legitimeze un tip de atitudine si un model comportamental.
Fiindca, in continuare, marea dilema in cazul primarului capitalei nu este ilegitimitatea candidaturii, ci nepotrivirea sa (cel putin teoretica) la functia pentru care candideaza. Altfel spus, Basescu nu are nimic in comun cu fotoliul de la Cotroceni.
Nevoia de a masca aceasta neconcordanta identificata de toate sondajele de opinie genereaza marele scandal din jurul lui Basescu si tema sa principala de campanie care este „eu pot sa inving PSD-ul“. Probabil ca in curand vom auzi strigatul de lupta de la locale: „Dati-mi totul!“. In fata unei asemenea cavalcade, Uniunea PSD+PUR pare a nu schita nici un gest de raspuns.
Strategia lor pare ca nu s-a schimbat si nici nu da semne ca o va face. E rau, e bine? Greu de spus. Pentru a castiga, Traian Basescu are nevoie de tot sprijinul celor doua partide si de un pic mai mult.
Trebuie deci ca fanii lui Stolojan sa treaca toti, in bloc, de partea lui Basescu si mai trebuie ca o parte dintre cei ce acum voteaza PSD+PUR sa renunte la aceasta optiune, fie spre PNL-PD, fie spre PRM, fie spre PNG, fie spre propriile lor apartamente si sa devina nonvotanti. Deocamdata, Basescu incearca sa-i convinga pe romani sa voteze cu el.
Probabil ca intr-un viitor oarecare va incerca sa convinga alti romani sa nu voteze cu adversarii. Toate aceste miscari le face bazandu-se doar pe imaginea sa de luptator si de adversar al PSD. Daca Stolojan aducea in discutie si aspecte economice sau ideologice, aparitia lui Basescu a transformat aceasta lupta doar intr-o cafteala personala. La fel ca la Bucuresti, in iunie.
„Votati-ma numai de-al dracului ca sa le-o tragem astora“ este mesajul central si subliminal, in acelasi timp, al campaniei prezidentiale si parlamentare a Aliantei. Si este, dupa toate aparentele, singurul mesaj posibil. Fiindca la nivelul ofertei propriu-zise, la nivelul fortei teritoriale si la nivelul oamenilor scosi la lupta, PNL-PD este sub PSD+PUR.
Si atunci, jocul se indreapta spre aceeasi paradigma din 2000, cand urechile votantilor au fost astupate de zgomotul tobei lui Vadim Tudor. Vadim Tudor, care deocamdata tace si care nu se stie daca va vorbi, ce succes va mai avea.
Traian Basescu dovedeste inca o data ca stie sa se bata. Intrarea sa in cursa a transformat o toamna plicticoasa intr-una alerta. Dupa toate aparentele, Theodor Stolojan este istorie si la numarul mare de materiale care vorbesc despre sanatatea sa, nici nu prea mai are cum sa revina in politica, fara stampila de om bolnav lipita de el. Liberalii si democratii se haraie, dar nu decisiv.
Uniunea PSD+PUR si-a publicat listele fara foarte multe pagube colaterale. Batalia intra in linie dreapta, strategiile sunt desenate, actorii sunt cunoscuti si chiar si arsenalele sunt identificate. Singura intrebare este daca va fi un razboi de uzura sau daca se vor scoate din joben alte lovituri neasteptate. Si, mai ales, daca vor mai fi victime politice inainte de finalul alegerilor.
