Traian Basescu spune ca CNSAS trebuie sa aiba acces la arhiva Securitatii. Radu Timofte spune „Nt, vedeti-va de treaba”.
Am o nelamurire: de ce trebuie convins Radu Timofte? De ce nu este deja la pensie? De ce nu are dosar penal pentru ca a incalcat legea „Ticu” (articolul 20, raspunderea penala a celor care nu aplica legea)?
Oricum solutia acceptata de Traian Basescu este un pas inapoi pentru CNSAS. Chiar asa maltratata cum a iesit din Parlament, legea „Ticu” spune clar ca arhivele trebuie predate catre CNSAS.
Dupa 6 (sase) ani, Basescu propune solutia dublului sigiliu, si SRI si CNSAS sa aiba acces, adica un compromis rezonabil pentru SRI, nu si pentru CNSAS.
De ce anume ar trebui facut acest compromis dupa ce SRI a calcat in picioare legea „Ticu”? Este ca si cum un hot iti fura televizorul si apoi negociezi cu el sa va uitati impreuna la meci.
Si ca dovada ca tupeul nu are margini, hotul spune acum ca nu vrea, ca televizorul odata furat este proprietatea sa legitima.
De o saptamina, presa si politicienii asteapta cu sufletul la gura: vrea Timofte sau nu vrea? Este o dezbatere inutila. Daca nu vrea sa predea rapid arhivele cu tot cu cladire sau macar sa accepte solutia de compromis, Timofte trebuie eliminat din functie si numit un director SRI care va preda arhiva.
Intirzierea acestei demiteri devine inexplicabila. Singura dezbatere posibila aici este daca Traian Basescu a facut pace cu SRI peste capul celor care l-au sustinut cind era de partea buna a baricadei. Este inacceptabil ca SRI continua sa trateze CNSAS ca pe o gasca de neaveniti efemeri.
Consiliul este o institutie a statului, cu o lege speciala de functionare, asa cum este si SRI. Nu este subordonat serviciului, iar dintre cele doua institutii, CNSAS este cea mandata de Parlament sa gestioneze trecutul. SRI are aerul in continuare ca este stapin pe acest trecut, ca si pe prezent si viitor.
Cum complicii din PSD ai SRI au pierdut puterea, nu inteleg ce mai este de negociat. Nu vrea Timofte sa predea arhiva? La revedere. Nu vrea adjunctul lui Timofte sa predea arhiva? La revedere. Nu vrea adjunctul adjunctului lui Timofte sa predea arhiva? Pina la urma se va gasi cineva care sa nu faca mofturi.
Dovada de spirit democratic aici nu este purtarea cu manusi fata de fragilele fiinte care sint fostii securisti, ci eliminarea unui intreg esalon de generali care s-au opus controlului civil. Si a pseudo-civilului momentan director.
Mi se va spune ca sint naiv, ca nu stiu cum functioneaza aceste servicii, ce mecanisme delicate si complicate sint acolo. Sa fim seriosi, nu este nimic delicat, decit securisti care isi ascund trecutul lor si al complicilor.
Citi dintre kilometrii de arhiva ai Securitatii mai pot interesa acum siguranta nationala? Si care siguranta din moment ce Romania a schimbat radical taberele de atunci si pina azi? Desi societatea si-a schimbat traseul, SRI are aerul ca nu a aflat si pazeste aceleasi secrete.
Si oricum, nu SRI trebuie sa decida singur ce mai este secret si ce nu, exista la nevoie comisii parlamentare, CSAT si CNSAS in acest sens.
Dupa intilnirile cu sefii de servicii secrete, presedintele Basescu facea pe misteriosul care doar el stie un secret de mare importanta strategica. Tare mi-e teama ca l-au dus de nas.
Personajele din fruntea serviciilor se cred permanent intr-un roman prost de John Le Carre si isi iau o imperturbabila morga de Fouche util tuturor. Si din pacate acest mit gaunos isi pastreaza forta sa de atractie.
Asta desi rapoartele serviciilor romanesti sint compilari puerile, dar lemnoase de birfe si informatii dupa ureche asamblate in colaje vag alarmiste.
Este destul sa analizezi ce a iesit in public ca ancheta a SRI despre activitatea sectelor din Romania sau despre mereu iminentul pericol unguresc din Transilvania pentru a intelege ca bula de atotstiinta cu care se inconjoara „baietii” nu face doi bani. Au insa acest talent de a le da politicienilor impresia ca sint indispensabili.
A patit-o si Emil Constantinescu, care a aratat cit de periculos este sa faci pace cu serviciile in conditiile lor.
Este de mirare ce emotii s-au iscat in jurul pastrarii sau nu a lui Radu Timofte la SRI. Basescu a spus ca va ramine un sef de serviciu in functie si presa atent dusa de nas a ajuns la concluzia ca Radu Timofte este acela.
E de mirare si cum a ajuns acest politruc mediocru si din topor un respectabil sef de intelligence, care pare-se ca ar trebui regretat. Timofte s-a facut cunoscut ca parlamentar ultranationalist al PDSR anuntind iminenta unui razboi civil dupa intrarea UDMR la guvernare in 1996.
Dupa ce a preluat SRI, s-a remarcat prin celebrul raport care in toamna lui 2001 avertiza ca zona Harghita-Covasna a scapat de sub controlul statului roman si ca ungurii duc activitati separatiste, de exemplu merg la biserici proprii. S-a mai remarcat apoi printr-o teza de doctorat de necitit, cu idei si limbaj de secol XIX timpuriu.
Ca si prin incapatinarea cu care a refuzat sa predea dosarele catre CNSAS. Nu imi ramine decit sa imi repet uimirea: cu cine si de ce negociaza Timofte?
