Insotind delegatia presedintelui Basescu la Londra, ziaristii au avut ocazia sa vada cu ochii lor cum functioneaza o ambasada a Romaniei intr-o tara cu care impartim o axa strategica.
Pentru ziaristi, aventurile incep inca inainte de plecare. O inflatie la englezi, ceva de speriat! Ambasada ne anunta initial ca ne costa transportul prin capitala engleza 45 de euro. Peste o zi se face 75. Peste inca o zi creste la 80. Purtatoarea de cuvint a Presedintiei recunoaste ca era mai ieftin cu taxiul.
Aflam ca ambasada a inchiriat microbuzele prin intermediari, dupa estimarile noastre aproape dublind costurile decit daca le-ar fi luat direct de la firma care le opereaza.
Sositi seara la Londra, sintem invitati la cina la Institutul Cultural Roman. Adica doi crenvursti, trei felii de chec si trei briose de caciula. De, renumeratie mica, dupa bugetul MAE. Ca sa facem economie, sarim peste masa de prinz de a doua zi, preferind in schimb sa transmitem atunci articolele in redactii. Intrebam despre o conexiune la Internet.
„O-ho-ho! N-avem asa ceva!“, face ochii mari atasatul de presa. Au doar fax, instalat cu o seara inainte, special pentru vizita. Intrebam unde putem sa ne asezam sa scriem. „In hol“, ni se raspunde. In hol, o singura masa si doua scaune. Altele nu exista.
Toate acestea se intimpla intr-o institutie inaugurata in septembrie cu mare pompa de presedintele Iliescu, cu taiere de panglica si tot tacimul. Institutul Cultural respira spiritualitate prin toate crapaturile peretilor unicei sali de la parter, plus un WC si un oficiu. Sus n-am avut voie, din motive necunoscute.
Basescu, plimbat aiurea
La ora 17.15 sintem evacuati de la Institut, pe motiv ca trebuie sa plecam urgent la aeroport. Ajungem cu o ora inainte de a ni se permite accesul in perimetrul acestuia, asa ca ne invirtim timp de 60 de minute in jurul lui Heathrow. Invatam pe dinafara terminalele, pistele de aterizare si gardurile de sirma ghimpata.
Aflam ca si presedintele a fost plimbat 35 de minute cu masina dupa intilnirea cu Tony Blair, ca sa nu ajunga prea devreme, de caraghios, la BERD. Ne intrebam insa de ce ne-au scos pe sus din Institut ca sa facem ture de aeroport.
Sa fi vrut cineva sa nu fim de fata la intilnirea lui Basescu cu presa britanica, ce tocmai urma sa inceapa acolo? Pe aeroport, dam sa il informam pe ministrul de Externe Ungureanu despre competenta functionarilor ambasadei. „Pai unde-i Dan Ghibernea (n.n.: ambasadorul nostru la Londra)?“, intreaba ministrul.
Chiar, unde-o fi Ghibernea, ne intrebam cu totii, ca nu l-am vazut nici o secunda in timpul vizitei. Poate i-ar trebui un consilier de la omologul sau britanic in Romania, Quinton Quayle, care a stiut sa fie tot timpul, peste tot: cu Basescu, cu ziaristii, carora tot el le-a dat un comunicat de presa cind oficialii romani nu s-au sinchisit sa o faca.
Iar cind a venit la dineul oferit de ambasadorul Ghibernea, acesta lipsea, iar mincarea se cam terminase. Lihnit de foame, Quayle s-a alaturat grupului de ziaristi, pentru care a facut pe ghidul in Londra, in cautare de hrana. Ministrul Ungureanu nu pare interesat insa de cum isi fac treaba diplomatii, chiar sub nasul lui.
Anuntat de ziaristi ca vor sa-i povesteasca peripetiile lor, ministrul s-a refugiat in salonul oficial din avion, de unde nu a mai iesit pina la Bucuresti.
