Va exista vreo diferenta intre anticoruptia de la televizor si cea de acasa? De-acasa de la Basescu, de la Stanoiu, de la Huza?

Eu, unul, mi-am cam luat gindul ca Basescu va reusi sa dea de pamint cu coruptia. Si, in general, eu, unul, m-am cam saturat de discursul lui Basescu. Iese omul acum doua saptamini la televizor, il ia de git pe Gusa, o trimite pe Lavinia Sandru pe centura, il ineaca pe Nicolau de la TVR in formol.

Uite – ai fi zis – dupa o perioada de tacere, presedintele a identificat obstacolele in calea programului de guvernare si luptei anticoruptie si iese la bataie. Dar Basescu n-a zis nici pis de maniera in care judecatoarea Maria Huza – membru de vaza in CSM, femeie batrina si maritata de zeci de ani, si-a luat casa din fondul pentru tinerii casatoriti.

Pe firul subtire, aproape invizibil, care desparte Constitutia de autoritarism, presedintele ar fi avut nevoie de o bara de echilibru, pentru ca bine cunoscutul sau aplomb sa nu-l scoata in decor. Iar aceasta bara de echilibru ar fi trebuit sa fie tocmai incoruptibilitatea sa.

Ca sa zdruncine sistemul judiciar din Romania – conceput cu o congenitala dependenta de decizia politica – presedintele ar fi trebuit sa trimita la Parlament un sistem de legi care sa confere eficienta actului de justitie.

Cum poate fi schimbat, de pilda, seful de la Parchetul Anticoruptie, care doarme pe el de citiva ani, fara sa fi prins si altceva decit plevusca, daca nu cu ajutorul unui Consiliu Superior al Magistraturii intransigent? Dar cum ar putea fi necrutator CSM-ul daca acolo s-a oplosit tot ce a avut mai controversat Justitia romaneasca din ultimii ani? Acolo ii gasim pe procurorul Piciorus – cel care

l-a aruncat in beciul in care avea sa fie omorit in bataie disidentul Gheorghe Ursu – pe procurorul Tuculeanu, coleg cu Piciorus in acelasi dosar, pe judecatoarea Maria Huza, acuzata ca si-a capatuit toata familia cu locuinte din fondul de stat.

Pina si reprezentantii organizatiilor neguvernamentale sint pesedisti cu acte in regula in acest for croit dupa chipul si asemanarea sinistrei Rodica Stanoiu.

Cum ar mai putea protesta presedintele impotriva mostenirii pe care i-a lasat-o fostul ministru al Justitiei – ea insasi beneficiara a unei dubioase tranzactii imobiliare (si-a vindut, catre o companie de stat, la un pret de zece ori peste pretul pietei, casa parinteasca) – de vreme ce el insusi tace, de citiva ani, cu musca pe caciula? Basescu se afla, de astazi, in aceeasi oala cu Huza si

Stanoiu.

Dar sa-i lasam acolo. Pentru ca dupa acelasi patent va functiona noua „anticoruptie“ si in celelalte directii de pradaciune. De citiva ani, ziarele care au trait si din altceva decit din reclama de la ministerul lui Dan Ioan Popescu scriu despre dezastrul tehnologic de la Portile-de-Fier, in care guvernul lui Nastase a pompat, fara licitatie, aproape un miliard de dolari.

Dar cum sa se atinga anticoruptia lui Basescu de afacerea de acolo, cita vreme insusi Tariceanu si, mai apoi, Berceanu – pe atunci ministri la Industrii in guvernarea CDR – au dat primele contracte fara licitatie? Cum sa intre Justitia peste cei care au reesalonat sau chiar au sters datorii la firme private – sume care, la un loc, fac procente bune din PIB – cita vreme in jurul cascavalului

guvernamental se invirteste acum Dan-Radu Rusanu, un maestru al acestui obicei in guvernarea 1996-2000? Pentru abuzurile cu casele nu va fi tras nimeni la raspundere pentru ca Basescu are el insusi o problema; la Industrii nu-i decit o diferenta de cifre si sume intre actualii ministri si cei de la PSD; cit despre stergeri de datorii si reesalonari, s-avem pardon: inainte de RAFO, Iacobov a

cumparat de la Guvernul CDR, iertata de datorii, Rafinaria Darmanesti ca s-o poata pune pe butuci. Vom vedea, probabil, in lunile care urmeaza, citeva arestari stingace – niste afaceristi derutati, prinsi intre doua partide politice, niste baroneti locali de ale caror gainarii pina si pesedistii se rusineaza – plimbati in fata aparatelor de filmat, cu catusele la miini.

Va exista, asadar, vreo diferenta intre anticoruptia de la televizor si cea de acasa?

De-acasa de la Basescu, de la Stanoiu, de la Huza?

Gestul presedintelui, de a inapoia casa luata pe daiboj, merita insa a fi apreciat: el deschide totusi o alta etapa a civilizatiei politice. In urma cu doi ani, intr-o situatie similara, Nastase ne trimitea sa-i numaram ouale.

Dar cit anume va amortiza acest gest din pierderea de imagine pe care presedintele tocmai o contabilizeaza? Un guvern cum e cel al lui Tariceanu – care si-a inceput treaba cu amatorisme, bilbiieli si masuri antipopulare menite sa astupe gaurile lasate de PSD – este dependent de aportul de imagine pe care i l-ar aduce un Basescu pur si dur.

Ei bine, cum sa fie presedintele dur, dupa un scandal care il asaza-n rind cu potlogarii PSD-ului?

P.S. – Ramine un mister cum de au tacut in campania electorala oamenii de la AFI, care si-au pus semnatura pe repartitia casei lui Basescu si care stiau de problema actualului presedinte.

Intr-o disputa electorala in care stenogramele, copiile dupa documente si inregistrarile au fost munitie grea in lupta cu adversarul, poate, doar teama de Basescu sa-i fi oprit sa dea totul in vileag: in cel mai prost rezultat al alegerilor, Basescu le-ar fi ramas sef la Primaria Capitalei.

Cu ce ochi vor fi urmarit totusi disputa finala la televizor dintre actualul presedinte si fostul premier? Dar Nastase stia? Si, daca ar fi stiut, ar fi deschis discutia despre case tocmai Adrian Nastase?