Totul a inceput in anul 1996, cand osanul Ioan Gaf Deac din Batarci va fi numit ambasador in Australia. Doctor in minerit, Deac va fi uns in ianuarie 1992 secretar de stat in Departamentul minelor si geologiei, din Ministerul Industriilor, functie pe care o va parasi cand va intra in diplomatie.

Ajuns in Australia, primul lucru pe care l-a facut osanul Gaf a fost acela de a se intalni cu maramuresanul, din Borsa, Vasile-Frank Timis, avand la activ doua condamnari pentru trafic de droguri. Din doua vorbe si cateva perechi de beri, Timis a descoperit ca Gaf este specialist in minerit, iar Gaf s-a bucurat cand Timis i-a marturisit ca vrea sa investeasca in mineritul romanesc.

Au batut laba si au baut aldamasul, iar pentru noi, cei ramasi acasa, acela este actul de nastere al unei megaescrocherii din care tara, dar mai ales Rosia Montana, nu si-a revenit din trauma nici pana in ziua de astazi.

Gaf s-a pierdut intr-un nor de praf, printre ciolane albite de oaie si cacareze deshidratate de cangur, iar la scurta vreme, Vasile-Frank Timis, cu domiciliul in 9 Calais WY Sorento 6027, Western Australia, legitimat cu pasaportul E, nr. 5144650, eliberat de autoritatile din Perth, va lua avionul spre Bucale.

Unde se va intalni cu gasca lui Gaf, prin care Timis va bate in poarta Regiei Aurului si Cuprului Deva, numita in continuare RAC Deva, si la usa Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, numita in continuare ANRM, condusa de mai vechea noastra cunostinta Mihail Ianas.

Timis era inarmat cu o legitimatie de investitor, care in acele vremuri facea cat formula sacra „Sesam, deschide-te", folosita de Ali Baba ca sa intre in pestera in care cei 40 de hotomani isi pastrau comorile furate, pentru a mangli furaciunea ciorditorilor. Timis se prezenta ca investitor al societatii Gabriele Resources Ltd., inregistrata in gradina Edenului din St.

Helier, capitala raiului fiscal al insulei Jersey, din arhipelagul paradisiac Channel Islands, care se scalda ca nesimtitul in apele internationale, la doi pasi de coastele Normandiei.

Romanasii nostri au cazut pe spate de emotie si RAC Deva va incheia un protocol de colaborare cu firma lui Timis. Protocolul stipula crearea unei companii mixte, romano-channelislandiene, care prevedea reexploatarea reziduurilor aurifere.

Retineti ca, la nivelul anului 1996, nu s-a suflat o vorbulita despre concesionarea terenurilor aurifere, la care s-a ajuns astazi, ci doar la valorificarea haldelor de steril rezultate dupa extragerea minereurilor. Si totul de pe un perimetru de doar 12 kilometri patrati, din zona minei Rosia Montana.

Timis le-a facut capul mare administratorilor de la RAC Deva, cu textele lui de escroc patentat, care i-a imbarligat ca societatea Gabriele Resources foloseste cele mai avansate tehnologii in domeniu pentru a scoate aur pana si dintr-un cacat cu perje. Protocolul stipula ca participarea firmei lui Timis sa nu se situeze sub cota de saizeci de procente din pachetul de actiuni.

|n contrapartida, Timis s-a angajat sa atraga resurse de capital si tehnologii de varf pentru reciclarea sterilului.

La vremea cand Timis venea din tara cangurilor cu mana in tohas, intregul patrimoniu al RAC Deva era evaluat la abia 12 miliarde de lei. Peste inca un an, Timis va incheia cu RAC Deva un simplu proiect de colaborare, la niste dughene notariale din targul Devei.

Cand participatiile in vederea constituirii societatii mixte sunt modificate in favoarea firmei lui Timis, al carei pachet de actiuni ajunge acum la 80 de procente. Specialistii din cadrul ANRM fac o nota ca RAC Deva a luat teapa, pe care o inainteaza ministrului Industriilor. Condus de Tariceanu si apoi de Berceanu, care tac acum ca porcu-n cucuruz.

Societatea mixta este botezata Rosia Montana Gold Corporation. Mina Rosia Montana a ramas in patrimoniul statului; administratorul minei este in continuare RAC Deva; statul roman subventioneaza pe mai departe activitatile economice ale minei; statul isi da acordul ca firma Gabriele Resources sa desfasoare doar activitati de exploatare in zona minei.

Concluzie: dupa nici un an, Timis uita promisiunea mincinoasa ca va reexploata sterilul aurifer, pune mana pe pachetul de control din cadrul societatii mixte, iar statul roman ii permite sa misune prin zona dupa aur.

Inainte cu un an de intalnirea dintre Gaf si Timis printre cacarezele deshidratate de cangur ale Australiei, Ovidiu Tender pune laba pe societatea Prospectiuni si, odata cu ea, pe bancile de date ale tuturor institutelor de cercetari geologice si mineralogice.

Din bancile de date, Tender afla o sumedenie de detalii despre extragerea aurului din perimetrul Rosia Montana, ceea ce face sa-i luceasca ochii ca la motanii in calduri. Dupa constituirea societatii mixte Rosia Montana Gold Corporation, Tender il va cauta pe Timis si vor bate laba la un aldamas ca-ntre ardeleni.

Tender ii va asigura spatele lui Timis, pentru orice eventualitate, prin relatiile lui privilegiate din zona sistemului sigurantei nationale, iar in contrapartida il va ruga pe Timis sa-i bage oamenii din grupul Tender SA in consiliul de administratie al societatii Gabriele Resources Ltd. |n cele din urma, Tender s-a bagat personal in consiliu, ca presedinte.

Pe langa oamenii lui Tender, Timis a angajat o serie de specialisti romani in minerit. Totodata, dupa anul 2000, va atrage colaborarea unui fost ofiter superior din cadrul Directiei Topografice a MApN, cercetat pentru fapte de coruptie. Fostul ofiter realizeaza videograme si releveuri topometrice in aria Rosia Montana, pentru Gabriele Resources.

Cum in zona sunt obiective militare, cazul este sesizat de SRI, care anunta Sectia Parchetelor Militare. Ancheta descopera ca datele culese de ofiter au fost desecretizate, dar dezgroapa acte de inselaciune, falsuri si uz de fals la societatea Gabriele Resources. Cazul ajunge la Tanase Joita, insa pana la urma dosarul va fi declinat in favoarea PNA.

Ancheta procuraturii si a SRI mai descopera ca firma Gabriele Resources a recoltat 80 de tone de minereuri aurifere, care vor fi transportate in Australia, pentru o expertiza mineralogica la laboratorul din Perth.

Expertiza laboratorului, care a relevat un continut foarte ridicat de aur si argint, a facut ca valoarea zacamantului de la Rosia Montana sa creasca spectaculos la Bursa metalelor pretioase din Vancouver, iar cotatiile actiunilor firmei Gabriele Resources sa ajunga la 75 de milioane de dolari.

Investigatiile SRI si ale procurorilor militari au incercat sa afle daca nu cumva minereurile au fost extrase, prin foraje, dintr-o locatie virgina si nu din perimetrul de steril de 12 kilometri incredintat firmei Gabriele Resources. Suspiciunile SRI au fost alimentate si de achizitiile firmei Gabriele Resources, la preturi exorbitante, ale cocioabelor si terenurilor private din Rosia Montana.

|n urma cotatiilor de la bursa din Vancouver, Frank Timis va atrage un credit de 3 milioane de dolari, de la o sucursala a bancii americane Rotschild.

Pentru a obtine creditul, el a utilizat contractul de asociere din 1997 cu RAC Deva, a carui valoare reala este aceea de proiect de asociere, impreuna cu certificatele de analiza a minereurilor realizata de laboratorul din Perth, despre care inca nu s-a descoperit de unde au fost prelevate.

Dupa cresterea cotatiei actiunilor la bursa din Vancouver, Timis a inceput sa emita noi pretentii, batand cu pumnul in masa ca ANRM si Ministerul Industriilor, condus de Berceanu, sa mareasca perimetrul de exploatare din arealul minei Rosia Montana.

Asa se face ca, in intervalul 1999-2000, in plina administratie CDR, perimetrul de exploatare de 12 kilometri se dilata la 22 si apoi la 42,3 kilometri. Proiectul contractului de asociere, care stipula exploatarea pentru o suta de ani a perimetrului initial, este modificat inclusiv de Berceanu si a devenit valid abia in 2001, in toamna.

Contractul stipuleaza ca orice litigiu intre stat si Timis sa fie solutionat de catre Curtea de Arbitraj din Viena. |n caz de reziliere a contractului, statul roman va fi obligat sa-i despagubeasca pe detinatorii canadieni de actiuni, in conditiile in care Timis a listat la bursa din Vancouver o societate inexistenta.

Timis si-a cesionat actiunile firmei canadiene Denison Mines, s-a bagat in cacatul de la Balkan Petroleum si a sters-o in Sierra Leone, unde investeste 100 de milioane de dolari in exploatarea zacamintelor diamantifere, iar ramas singur acasa, Ovidiu Tender a ajuns o halda de reziduuri, pe care nu mai vrea s-o reexploateze decat PNA-ul.

Cornel IVANCIUC