Dosarele strategice ale diplomatiei romanesti

de     Cotidianul
Luni, 5 septembrie 2005, 0:00

Insula Serpilor, poarta de acces catre petrol

Pentru prima oara in istoria ei, diplomatia romaneasca a ajuns intr-un moment mai relaxat, in care succesul ei depinde nu atit de constringerile externe, cit de intelepciunea deciziilor luate la Bucuresti. Acest surplus va creste pe masura ce capitolele de integrare in structurile politice si de securitate euro-atlantice vor avansa.

Pasul urmator este o politica externa mai pragmatica spre Rasarit.

Dupa NATO, discursul public romanesc a fost acaparat de o tema externa majora: integrarea in UE. Pe linga aceasta prioritate, MAE are insa de rezolvat si citeva dosare mai delicate.

Daca racordarea Romaniei la oleoductul care va transporta petrolul din regiunea caspica spre Europa este, sa spunem, un proiect constructiv, cu miza reala, Tezaurul de la Moscova, Canalul Bistroe, Insula Serpilor sau Transnistria sint cazuri care implica o abordare mai inteligenta, negocieri indelungate si chiar fermitate si consecventa.

Ramine sa vedem cum va raspunde diplomatia noastra acestor provocari de la est.

Strategia de politica externa a unui stat depinde si de complexitatea factorilor interni si externi care o contextualizeaza. Pozitia geografica, cadrul geopolitic regional si global, puterea economica si militara, configuratia si consensualitatea scenei politice interne constituie, toate, coordonate importante ale ecuatiei diplomatice a unei tari.

Succesul diplomatic este dat de eficienta si de gradul de maximizare a obiectivelor.

Ca urmare, negocierile, asa cum stim, dureaza, deciziile sint indelung cintarite. Pentru ca istoria ne arata ca efectele acordurilor diplomatice sint uneori ireversibile sau dureaza pret de citeva generatii.

Care sint prioritatile strategice ale diplomatiei romanesti de azi si ce strategii pe termen scurt, mediu si lung ar fi de adoptat pentru un succes al diplomatiei romanesti in aceste dosare externe sint intrebarile la care incearca sa raspunda suplimentul „Intelegi mai mult” al „Cotidianului“. • (Marius Cosmeanu, Marius Draghici)

Un tezaur facut pierdut
Expediat la Moscova prin doua transporturi, tezaurul romanesc cuprinde tezaurul Bancii Nationale a Romaniei (reprezentind 93,3 tone de aur, in lingouri si monede), precum si numerar si diferite depozite ale Casei de Depuneri, obiecte istorice de valoare (intre care „Closca cu pui“), obiecte artistice, documente de arhiva, titluri de valori.

Valoarea cumulata a celor doua transporturi era, in 1917, de 9.416.417.177,33 lei aur.

URSS a restituit Romaniei - in 1934 si 1956 - o mica parte din tezaurul romanesc, confiscat de catre guvernul sovietic in 1918. Atunci, autoritatile de la Moscova declarasera ca tezaurul, „intangibil“ pentru „oligarhie“, va fi restituit poporului roman.

Aflat in prima sa vizita la Moscova, in calitate de secretar general al CC al PCR, Nicolae Ceausescu a abordat, printre altele, si problema tezaurului dat spre pastrare Imperiului Rus de catre Romania, in anii 1916-1917. Atunci, ca o evaluare a celor discutate despre tezaur, L.I. Brejnev a declarat: „Dupa ridicarea acestei probleme, noi (conducerea sovietica, n.n.

) am avut nevoie nu de putin timp pentru ca sa descoperim istoria intregii chestiuni si, dupa ce am reflectat si noi, ca si dumneavoastra, astazi, am apreciat just esenta acestei probleme: este vorba nu de 93.000 kg de aur, ci de o problema politica“.

De la politic la economic

Daca, in perioada regimului comunist, tezaurul romanesc de la Moscova a reprezentat intr-adevar o problema politica, in prezent, cind Romania si Rusia nu mai sint parti ale acelorasi aliante politice si militare, problema tezaurului este una strict economica.

Recuperarea acestuia sau macar a contravalorii sale, este - si va fi - una dintre pietrele de incercare ale relatiei bilaterale romano-ruse.

Documentare cu viteza variabila

Odata cu Tratatul de baza romano-rus, in vara anului 2003, a fost semnata si o Declaratie comuna, prin care cele doua state incredintau rezolvarea problemei tezaurului unei comisii romano-ruse de specialisti (istorici, experti bancari, istorici de arta etc.). Documentatia partii romane este completa si a fost prezentata in volume, publicate atit in perioada interbelica, cit si dupa 1990.

Partea rusa a sustinut constant, din 1965, ca are nevoie sa se documenteze in propriile arhive. Astazi este dificil sa se faca o evaluare exacta a valorii tezaurului roman. De pilda, din cele 93 de tone aur ale BNR, 91 sint in monede, care au acum o dubla valoare: pe de o parte este valoarea lor in aur, iar pe de alta, cea numismatica, fapt care le sporeste valoarea.

Valoarea de piata a bijuteriilor Reginei Maria sau a operelor de arta (tablouri, icoane etc.) este, de asemenea, greu de stabilit.

Inca din 1922, cu prilejul Conferintei economice de la Genova, si partea romana, si cea sovietica au pregatit documente privind revendicarile reciproce in materie economica.

Era evident, inca de atunci, ca partea sovietica dorea sa arate ca datoria Romaniei - rezultata din livrari, bunuri militare ramase pe teritoriul Romaniei din primul razboi mondial - depaseste cuantumul revendicarilor romanesti (pozitie reafirmata de Brejnev, in 1965).

In ceea ce priveste lucrarile Comisiei romano-ruse privind tezaurul, ele se desfasoara intr-un ritm extrem de lent, cu atit mai greu de acceptat, cu cit este aproape incredibil ca specialistii rusi trebuie sa dea acum, pentru prima data, de urma documentelor referitoare la tezarul romanesc. • (Laurentiu Constantiniu)

Dosarul incins al Marii Negre
Ministrul roman de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, precizeaza, in exclusivitate, de ce Marea Neagra este dintr-o data asa importanta, cit de mult conteaza petrolul din Marea Caspica si Marea Neagra in noua strategie de politica externa si cind putem recupera tezaurul de la rusi.

De ce Marea Neagra este o miza a diplomatiei romanesti?

Pentru simplul fapt ca Marea Neagra reprezinta in momentul acesta cea mai importanta provocare aflata la granita noastra de securitate cu estul. Sintem granita Uniunii Europene si a NATO. Este un spatiu cu probleme serioase de securitate, care nu are nici pe departe destinul Mediteranei, nu este o mare internationala, libera, si are nevoie de un surplus de prezenta strategica.

Care este avantajul pe care il prezinta internationalizarea Marii Negre pentru Romania?

Va dau un exemplu. Trei mediatori in conflictul Transnistrean, nici o solutie general acceptata in ultimii 13 ani, adica din 1992 si pina in prezent. In cazul acesta, este evident ca ne gindim la suplimente de creativitate diplomatica, de inteligenta politica, ce pot sa aduca un numar mai mare de actori politici.

Internationalizarea va decurge de la sine, in conditiile in care sint tari riverane doua state ale Uniunii Europene (Romania si Bulgaria - n. red.) si trei state NATO (Romania, Bulgaria, Turcia - n. red.). O implicare internationala genereaza cooperare, care genereaza securitate.

Mai concret, ce avantaje directe?

O sansa in plus de scapa de un potential pericol pe care il poate genera conflictul transnistrean. In al doilea rind, prin cresterea gradului de securitate in Marea Neagra, sint sanse suplimentare pentru plasarea Romaniei pe traseele esentiale, principale, de transport energetic, intre Asia Centrala si Europa.

Cit de mult au contat in luarea deciziei de internationalizare a Marii Negre uriasele rezerve de petrol din Marea Caspica si din Marea Neagra?

Au contat semnificativ.

La ce ne putem astepta in dosarul Bistroe ?

Este iarasi o chestiune pe care o ridicam in atentia opiniei publice internationale. Este o problema europeana si nu doar a raporturilor bilaterale dintre Bucuresti si Kiev, drept pentru care cerem solutii europene.

Reactiile europene fata de nerespectarea angajamentelor formale luate de catre Ucraina in domeniul protejarii mediului, faptul ca exista un deficit de intelegere, ceea ce poate sa atraga deteriorarea mediului inconjurator in Delta Dunarii, ne obliga pe noi sa convocam atentia opiniei internationale si sa facem o constructie politica.

Legat de Ucraina, dosarul Insula Serpilor?

Nu, dosarul este platoul Marii Negre.

De ce nu Insula Sepilor?

- In primul rind pentru ca in discutie este modul in care este delimitat platoul, fundul Marii Negre, intre Romania si Ucraina. In delimitarea tehnica, Insula Serpilor are rostul de punct de reper geografic. Numele ei este asociat, dar este accesoriu al dosarului.

Ce interese are Romania de aparat in platoul Marii Negre ?

Este o chestiune rezolvata de toate statele din regiune, iar noi sintem ultimii care nu am facut-o. Trebuie sa stim cita parte din Marea Neagra, fie ca este platou, fie ca este apa, apartine statului roman.

Exista si interese economice de aparat?

Exista inclusiv interese economice. Inclusiv interesele nationale ne obliga sa fim activi si sa aparam drepturile noastre firesti.

Tezaurul nostru de la Moscova. Cam in cit timp putem spera la o solutionare avantajoasa a acestui dosar?

Imi este greu sa spun. Acum exista o comisie mixta de istorici care se ocupa cu cercetarea si inventarierea tuturor problemelor arhivistice. Odata identificata istoria tezaurului, putem vorbi si despre retrocedarea lui. De fapt, ceea ce stim despre tezaur, si de aceea exista aceasta comisie mixta, se reduce la inventarele din 1917 ale trenului cu valori care a plecat spre Sankt Petersburg.

Avem nevoie de acest supliment de informatie esentiala. Acestea sint etape ale procesului de recuperare.

Dintre toate dosarele pe care le are diplomatia romaneasca acum, in afara de dosarul UE, pe care il considerati cel mai important?

Sint foarte multe, foarte importante si toate sint la fel de urgente. Aproape ca nu stii in ce parte sa te mai uiti. Le-a enuntat si presedintele Basescu: integrarea in UE, ratificarea Tratatului de aderare, cu mai multe directii de actiune diplomatica, parlamentara, politica, economica, culturala chiar. Apoi este valorificarea profilului nostru strategic in NATO.

Apoi, proiectul strategic Romania si Regiunea extinsa a Marii Negre, apoi dosarul transnistrean si contextual de securitate in Balcani. Pentru mine, o prioritate de ordin moral este si soarta comunitatilor din afara granitei si a romanilor din diaspora.• (Marius Draghici)

Cind diplomatia compenseaza lipsurile
Comisarul european pentru Extindere, Olli Rehn, atragea atentia saptamina trecuta asupra intirzierilor inregistrate de Romania si Bulgaria in domeniul reformelor cerute pentru integrarea europeana. Cauza o reprezinta o „oarecare instabilitate politica“.

Olli Rehn amintea, referitor la incetinirea reformelor, de „scrisorile de avertizare“ pe care Comisia Europeana le-a trimis celor doua state, in luna iunie. In cazul Romaniei, scrisorile de avertizare, pe care Olli Rehn le-a comparat cu „cartonasele galbene“ din fotbal, se refereau la sapte domenii.

Domeniile respective erau: impozitarea, drepturile de proprietate intelectuala, agricultura, achizitiile publice, aspecte privind justitia, in special coruptia, mediul, concurenta, mai ales problematica subventiilor de stat. Progresele in aceste domenii vor fi reflectate in raportul de monitorizare care va fi prezentat in luna octombrie.

Decizia privind clauzele de salvgardare, care ar putea conduce la aminarea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana pina in 2008, va fi luata in primavara lui 2006. Intre aceste clauze se numara trei care au fost valabile pentru toate noile state membre ale UE: clauza de salvgardare generala, cea privind piata interna si cea din domeniul Justitiei si Afacerilor Interne.

Aceste clauze se aplica prin unanimitatea voturilor statelor membre din Consiliul Uniunii Europene. Daca in urma rapoartelor de monitorizare rezulta ca stadiul adoptarii si implementarii acquis-ului indica riscul ca Romania nu este pregatita sa faca fata conditiilor de stat membru la data aderarii, Consiliul poate decide aminarea datei de aderare cu un an, pina in ianuarie 2008.

• (Laura Gheorghescu)
Filiera ucraineana
Dincolo de toate dezastrele pe care le cauzeaza, constructia canalului Bistroe poate aduce Romaniei un plus de imagine pozitiva pe plan international. Pentru ca ne-am aliniat cu trendul ecologist european.
Proiectul Bistroe se desfasoara in doua etape. Prima presupune construirea unui canal de acces maritim la gura bratului omonim, avind 3,3 kilometri lungime, 100 de metri latime si 7,65 metri adincime. Concomitent se efectueaza operatiuni de dragare pe ruta Vilcovo - Marea Neagra. Aceasta etapa a fost finalizata in 2004.

Urmatoarea (2005-2007) implica dragarea, intre Vilcovo si Ceatal Chilia, a 11 praguri ale bratului Chilia, adica doua milioane de metri cubi. Tinta autoritatilor ucrainene este de a asigura bratului Chilia o adincime de minimum 7,65 metri. Impactul ecologic cel mai dramatic va fi acela determinat de utilizarea canalului, nu de constructia lui.

Dezastrul secund

Studiul elaborat la cererea Ministerului Mediului din Romania demonstreaza ca a doua etapa are potential destructiv, din cauza cantitatii mari de sedimente rezultate si depuse in zona de coasta a Marii Negre. Imaginile din satelit confirma aceste previziuni: curentii duc sedimentele catre zona romaneasca de coasta si la gura canalului Sulina.

Vor fi afectate speciile migratoare rare, ca de pilda sturionul, care va trebui sa schimbe una dintre cele doua rute principale din cauza dragarii intensive. Dintre cele 257 specii de pasari din rezervatia ucraineana, 245 vor fi afectate de acest proiect. Oricum, el ar putea fi oprit din cauza unor dificultati financiare.

Actualmente, lucrarile au fost sistate din cauza faptului ca firma germana Moebius, cea care furniza utilajele de care partea ucraineana ducea lipsa, s-a retras.

Razboiul diplomatic

Ucraina avea insa la dispozitie zece alternative si a ales-o pe cea cu un maximum de impact ecologic negativ. Cea sustinuta de Consiliul Europei ar fi insemnat constructia artificiala a unui canal, foarte costisitoare, dar macar acesta nu trecea prin nici o zona sensibila din punct de vedere ecologic.

Ba chiar, ar trece printr-o zona defavorizata economic, in care ar putea revitaliza comertul, avantaj neglijat de autoritatile de la Kiev. De aceea, prin construirea acestui canal sint incalcate sapte conventii internationale.

Nici reactiile europene nu au intirziat: Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a cerut elaborarea unui raport despre deltele europene, raport care include si problema Bistroe, adoptat apoi ca si rezolutie. Acesta, intocmit de deputatul ecologist olandez Leo Platvoet, este critic la adresa ucrainenilor.

De obicei, oficialii europeni se multumesc sa faca recomandari. Platvoet foloseste insa un verb mult mai dur: Ucraina este somata sa inceteze lucrarile la canalul Bistroe.

In aceasta toamna, Ucraina trebuie sa organizeze o conferinta cu participare internationala sub supraveghere europeana. Din acest motiv, ceea ce se va hotari acolo ar trebui sa beneficieze de girul UE. Exista o conferinta anuntata pe site-ul Ministerului de Transporturi ucrainean pentru perioada 5 - 9 septembrie.

Informatia nu se verifica insa, autoritatile europene si organismele ecologiste implicate afirmind ca nu vor participa si ca nu confirma organizarea conferintei. Nici MAE nu a primit vreo invitatie oficiala. • (Alexandra Olivotto)

Insula Serpilor, poarta de acces la petrol
Cel tirziu in 2008, Insula Serpilor nu va mai fi motiv de disputa intre Romania si Ucraina. Miza este petrolul din zona. El va apartine tarii care va convinge Curtea Internationala de la Haga ca are dreptate in privinta statutului juridic al acestei formatiuni. Romanii o declara stinca, ucrainenii insula.
Acum trei saptamini, Romania a depus, la Curtea Internationala de Justitie, memoriul in procesul de delimitare a spatiilor maritime si a zonelor economice exclusive intre cele doua tari. Decizia va fi luata la Haga dupa ce, timp de peste sase ani, cele 34 de runde de negocieri purtate intre cele doua state au ramas fara rezultat.

Petrolul care poate fi exploatat din jurul acestei zone va asigura o cantitate importanta din necesarul celor doua tari.

Stinca sau insula?

Astfel, disputa se poarta in jurul statutului juridic al Insulei Serpilor: partea romana sustine ca aceasta formatiune este o simpla stinca si, prin urmare, nu are drept la un platou continental sau la o zona economica exclusiva, conform legislatiei internationale.

Ucrainenii in schimb, spun ca incadrarea juridica trebuie sa fie cea de insula, motivind ca poate sustine locuire umana si viata economica proprie si ar avea astfel dreptul la platou si zona economica exclusiva.

Argumentele partii romane au in vedere caracteristicile naturale ale insulei: dimensiunea (0,17 km patrati), structura geologica, lipsa solului etc.

Ginecologie de frontiera

Ucrainenii au incercat, in ultimii ani, sa demonstreze ca lucrurile nu stau asa, apelind la diverse mecanisme: au dus pamint, au plantat copaci si au vrut chiar sa deschida o sucursala a unei banci si un cabinet ginecologic, pe insula existind la ora actuala doar citiva graniceri.

Disputa cu Ucraina pe aceasta problema vine ca o continuare a incercarilor de delimitare a platoului continental cu URSS, purtate pe perioada a 20 de ani. Insula Serpilor se afla la 45 km de gurile Dunarii.

S-a aflat sub stapinire otomana, apoi a apartinut Rusiei tariste, iar in 1878 a fost adaugata Romaniei. In 1948, Petru Groza si Viaceslav Molotov au semnat un protocol care prevedea ca aceasta formatiune intra in cadrul URSS. La ora actuala, problematica delimitarii dintre Ucraina si Romania are la baza tratatul din 1997, in care partea romana recunoaste ca Insula Serpilor apartine ucrainenilor.

• (Cristina Olivia Moldovan)

O conducta cu zeci de milioane de euro pe zi
O conferinta de la sfirsitul anului 1997, care a avut loc in Washington, a adus Romania in atentia planurilor de transport al petrolului din Marea Caspica inspre Europa. Conducta Constanta-Trieste, cunoscuta si sub numele Linia Sud-Est Europeana (SEEL), ar asigura transportul cel mai scurt catre Europa a 660.000 de barili de petrol caspic pe zi.
Planurile oleoductului din Novorossiisk (Kazakstan) catre Trieste (Italia) au avut in vedere si nodul Constanta, indiferent de modificarile succesive care au urmat.

Conducta va avea o lungime totala de 1.360 de kilometri si prin ea se pot transporta pina la 90 de milioane de tone de titei pe an. Traseul conductei trece prin sudul Romaniei si se continua prin Peninsula Balcanica pina in Italia. Desi ideea conductei este veche de opt ani, in afara citorva studii de fezabilitate, pina in prezent nu s-a intimplat nimic deosebit.

Datorita tensiunilor politice si instabilitatii din Iuugoslavia, traseul includea la inceput sudul Ungariei si centrul Sloveniei.

In 2001, insa, odata cu redresarea situatiei din tara vecina, s-a abordat o ruta mult mai scurta, prin Romania, Serbia, Croatia, Slovenia si Italia.

Proiectele de transport al petrolului din zona marii Caspice sint esentiale pentru prosperitatea Europei. Uniunea Europeana importa 50% din necesarul energetic din acesta zona. • (Alexandra Badicioiu)

Romania cistiga 5.000 de joburi

In Romania, conducta ar avea o lungime de 396 km si va traversa un teren usor accesibil: Pitesti, Craiova, Timisoara, Pancevo. Constructia oleoductului va dura 20 de ani si se va realiza din fonduri exclusiv private. Numai pentru Romania vor fi necesare aproximativ doua miliarde de euro.

In urma acestei constructii, Romania ar avea de cistigat atit prin alimentarea rafinariilor cu titeiul caspic transportat de oleoduct, cit mai ales din taxele de tranzit, estimate la cel putin 600 de milioane de dolari pe an. In plus, constructia presupune doar pe teritoriul romanesc crearea a cinci mii de locuri de munca in perioada constructiei.

Armele radioactive de la granita de Est
Romania s-a retras din negocierile privind problema Transnistriei in 1992, la presiunile Rusiei. De atunci, nici unul dintre planurile importante propuse pentru zona transnistreana nu include Romania.

Singurul plan care mentioneaza Romania este asa-numitul plan „3D“ (Demilitarizare, Democratizare, Decriminalizare), propus de reprezentanti ai societatii civile din Chisinau. Planul prevedea demilitarizarea completa a Transnistriei inaintea alegerilor si propunea ca participanti Republica Moldova, fara conducerea transnistreana, SUA si UE.

„Planul Kozak“, „Planul Iuscenko“ si „Legea Republicii Moldova privind statutul juridic special al Transnistriei“ nu includ Romania nici ca actor, nici ca garant.

Planuri de solutionare

Planul propus in 2003 de adjunctul lui Putin, Dmitri Kozak, prevedea federalizarea Republicii Moldova, sub garantia Rusiei si Ucrainei. Planul propus de noul presedinte al Ucrainei acorda Transnistriei statutul de „unitate administrativ-teritoriala sub forma de republica“, dar admitea ca observatori UE si SUA.

„Legea“ adoptata de Parlamentul Moldovei in luna iulie acorda o larga autonomie Transnistriei si exclude ideea de garanti externi.

Sursa de proliferare nucleara

La 8 mai 2005, „The London Times“ a publicat un articol in care se relata faptul ca un traficant de arme din Bender, Transnistria, oferise spre vinzare trei rachete Alazan unui reporter al publicatiei „Times“. Reporterul se daduse drept un reprezentant al unui grup militar algerian.

Traficantul i-a oferit reporterului posibilitatea de a verifica radioactivitatea focoaselor cu un detector Geiger. Rachetele Alazan sint dotate cu focoase radioactive, intrind in categoria „bombelor murdare“. Ele au fost create initial de oamenii de stiinta sovietici ca rachete de combatere a grindinei, dar au fost ulterior modificate in scopuri militare.

Traficul de armament reprezinta o importanta sursa de venit in Transnistria. Crima organizata si chiar unele servicii secrete sint implicate in acest trafic. Potrivit expertilor Zaur Borov si Stephen Bowers („Illegal Weapons Traffic in Eastern Europe“), in zona sint traficate pistoale, pusti, dar si pusti automate, explozibili si rachete Stinger. • (Laura Gheorghescu)



















378 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version