Lupta cu entropia (de Cornel Codita)

de Cornel Codita     Bursa
Miercuri, 12 octombrie 2005, 0:00


Folosita prima data in 1865 de Clausius in explicarea dinamicii proceselor termice, inchisa un deceniu mai tirziu de Boltzmann intr-o concisa formula matematica, ce-i tine loc de epitaf pe piatra funerara a cimitirului central din Viena, redefinita de Shannon in 1948 ca masura generala a incertitudinii, in a sa terorie matematica a comunicarii, entropia este legea cu care sintem osinditi sa ne

luptam, in ciuda faptului ca, datorita celor trei minti geniale, azi stim: victoria ei este inexorabila. Parabola lui Sisif este povestea scrisa literar a acestei notiuni.
De ea ne aducem aminte doar cind un urias val maritim distruge viata citorva sute de mii de oameni, un cutremur de 7,6 grade pe scara Richter face intr-o zi cam tot atitea victime cit un razboi local si arunca sub cerul liber 2 milioane de oameni, cind un oras cum a fost cazul Kobe este trimis in ruine in doar citeva minute, cind un vulcan arunca suficienta cenusa in ceruri ca sa acopere soarele Australiei pentru citeva zile.
Sedentarismul comunitatilor umane ne-a modelat gindirea inertial. Evenimentele cu capacitatea de a ne distruge complet viata sint percepute doar ca exceptii, cind, in realitate, ele sint regula. Originea lor se afla deopotriva in afara noastra, in fortele uriase care domina viata planetei, si in activitatile pe care specia Homo Sapiens le-a dezvoltat la scara globala.
Daca administrarea vietii publice, adica a comunitatilor umane, are vreun sens, atunci, din aceasta perspectiva, ea ar trebui sa fie dedicata, in primul rind, pregatirii si organizarii supravietuirii in cazul unor asemenea evenimente. In realitate, acesta este ultimul dintre lucrurile pe care le facem.

Ce importanta are daca viitorul cutremur care va confrunta populatia si infrastructura Romaniei il va gasi la sefia Parlamentului pe domnul X sau pe domnul Z? Niciuna! Cite truse de supravietuire putem mobiliza in primele 24 de ore si cite putem transporta dintr-un loc intr-altul, pe teritoriul Romaniei, daca se rup, sa spunem, 20 de poduri si se surpa 50 de cai principale de comunicatii?

Raspunsul la aceasta intrebare ar putea face diferenta dintre viata si moarte pentru citeva mii, zeci sau chiar sute de mii de oameni! Cine poate raspunde, azi, la asemenea intrebari cit se poate de precise? Foarte probabil, nimeni!
Gripa aviara, un soi de "bomba biologica" care ne ameninta teritoriul, a dezlantuit un carusel al reactiilor si masurilor care ilustreaza gradul de entropie ce caracterizeaza sistemul nostru politico-administrativ si care se adauga la entropia ce ar putea fi generata de actiunea virusului.

Ministrul sanatatii da asigurari ca nu sintem confruntati inca cu pericolul real, ci doar cu amenintarea lui. Intre timp, ministrul agriculturii da ordine pentru a se face baricade si embargouri, pentru a se sacrifica animale. Nimeni nu intelege daca sint doar masuri preventive sau cu rol de combatere activa.

In 48 de ore, comportamentele alimentare si comerciale ale populatiei se schimba dramatic, amenintind sa arunce in faliment productia de carne de pasare. Tari vecine instituie embargouri, dar autoritatile nu au nici un raspuns coerent. Nici politic, nici comercial.

Intre timp, oamenii dau navala in farmacii pentru a-si cumpara un vaccin despre care nimeni nu stie daca ne apara de pericolul gripei aviare. Nu-i nimic, ministerul sanatatii face o licitatie pentru un milion de doze care n-au cum sa ajunga pentru cei 15 milioane de oameni ce ar trebui vaccinati. Ori, poate, ar trebui vaccinati doar 10 milioane, ori doar 3.

De unde sa stim? Nimeni nu spune nimic coerent pe tema. Pentru primul ministru, problema nu pare sa existe. Itele politice sint mai preocupante decit amenintarea unei epidemii scapate de sub control. Pur si simplu nu stim ce, cit, cum si cind ar trebui sa facem pentru a scapa de teribila amenintare.

Intre timp, mass-media, subjugata zeului singeros si fara mila al "audientei", da pe dinafara de reportaje, reactii si contra-reactii care nu fac decit sa mareasca entropia din sistemul social.

Cine si cum va putea pune capat acestui carusel al auto-distrugerii? Nu stim, dar se pare ca autoritatile administratiei sint ultimele capabile de un efort structurat pentru reducerea entropiei, adica de organizare. Ar putea prelua Uniunea Europeana coordonarea unui asemenea efort? Ar putea, dar inca nu sint semne ca se intimpla asa ceva.

Poate ca in loc sa se intrebe de ce este atit de impopulara, birocratia de la Bruxelles va sesiza momentul si va prelua initiativa intr-o problema pe cit de serioasa, pe atit de direct legata de viata lui Homo Europeus. Deocamdata, mai important pare sa fie "Raportul de tara"! Poate ca totul va trece doar cu o spaima si peste o luna, doua vom rasufla usurati.

De data asta, ne-a iertat! "Viermele" insatiabil si neobosit al entropiei nu va adormi, insa, niciodata. Iar dezastrele, naturale ori provocate de actiunile noastre, vor continua sa ne aduca la realitatea propriei incapacitati de a vedea realitatea si de a formula raspunsuri responsabile la provocarile ei. Cu pretul vietii a mii, zeci de mii sau milioane de oameni.



















110 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version