Doamna Macovei pare lovita brusc de amnezie si crede ca se afla inca in societatea civila. Nimic mai surprinzator din partea unui om al legii care ar trebui sa inteleaga perfect ca, asa cum calitatea de ministru este incompatibila cu orice functie de autoritate publica in afara de aceea de parlamentar, este la fel de incompatibila cu cea de reprezentant al societatii civile.
Doamna ministru emite, in consecinta, o parere foarte transanta despre faimosul "telefon fierbinte" dat de premier procurorului general: "eu consider ca acel telefon nu trebuia dat. (…) Vreau sa precizez ca acesta nu este un raspuns politic, stiti foarte bine ca eu nu sunt membru de partid, vin din societatea civila si ma raportez la standardele acesteia" (Romania libera, 4 nov. 2005).
Pentru un om cu inteligenta si pregatirea doamnei Macovei, oximoronul "ministru militant al societatii civile" nu este o intamplare nefericita, ci un gest comis cu intentie. De aceea isi si escamoteaza elegant functia de ministru si ne amageste cu lipsa de interes pentru politica.
Domnia-sa exploateaza cu abilitate una din confuziile grave (alimentata si de unii comentatori) ale managementului politic si statal romanesc si cunoscuta generic sub numele "guvernare tehnocrata".
Cazul "premierul Mugur Isarescu", laudat uneori ca suprem exemplu, este total inadecvat, deoarece reputatul specialist (care a obtinut rezultate notabile ca sef de guvern) a optat evident pentru calea politica si a candidat la presedintia tarii.
De fapt, un om care accepta functia de ministru devine automat un om politic, chiar daca nu este membru al nici unui partid. El se angajeaza sa indeplineasca un program de guvernare al unor entitati eminamente politice si ajunse la conducerea statului exclusiv ca urmare a unor acte politice. Chiar provenind din structurile societatii civile, omul respectiv este automat exclus din acestea.
Le poate sustine temele si propunerile, dar nu mai poate vorbi in numele lor. Numai libertatea morala ii mai permite sa se raporteze public la valorile societatii civile, dar renuntand la demnitatea de stat atunci cand i se pare ca reprezinta o constrangere inacceptabila.
Exprimand un dezacord deschis cu seful sau (pe care putea sa-l critice cat dorea intre patru ochi sau chiar intr-o sedinta de guvern cu usile inchise), doamna Macovei comite un act deliberat de fronda la adresa premierului. Au mai facut-o ministrii Ionut Popescu, eliberat din functie la remanierea guvernului si Mona Musca, demisonara.
Despre primul se stia ca fusese consilier al fostului presedinte liberal Stolojan, iar pozitia atat de partizana in favoarea presedintelui Basescu i-a adus celei de-a doua chiar o dezaprobare taioasa a societatii civile. De fapt, asistam doar la episoade succesive ale telenovelei de succes "Basescu vs. Ciorbea", inceputa in 1997.
Diferenta este doar ca s-au schimbat personajele principale: unul a ajuns, intre timp, regizor cu pasiune pentru "remake".
