Intr-un atelier, cuibarit in mansarda Muzeului Metropolitan de Arta din New York, matematicianul Dan Rockmore studiaza cu toata atentia tabloul "Flora" semnat de Rembrandt. Veche de 350 de ani si evaluata la 40 de milioane de dolari, parca mult prea delicata odata scoasa din rama, pictura infatisand-o pe zeita romana a primaverii si florilor asteapta opinia expertului.
"Flora" este una din cele 25 de lucrari atribuite lui Rembrandt ce fac in
prezent obiectul unor cercetari amanuntite. Unele dintre ele au origini
dubioase, altele sunt aproape sigur semnate de Rembrandt. "Flora" se
incadreaza se pare in ultima categorie, avand numeroase caracteristici
tehnice specifice lui Rembrandt: dimensiunile mainii, felul in care cade
lumina pe figura centrala, tusele in cascada. Dar aceste detalii pot fi
usor ignorate sau contrazise chiar de catre specialisti. Tocmai de aceea
Rockmore incearca sa foloseasca pentru autentificare camere digitale de inalta rezolutie si programe scrise de el. Prin aceste metode
matematicianul incearca sa demonstreze autenticitatea celor 25 de lucrari, cautand "amprenta matematica" lasata de Rembrandt pe panza.
Privita initial cu scepticism de catre experti si traditionalisti, ideea
lui Rockmore este transformarea informatiei in cifre printr-o abordare
stiintifica. In acest fel autenticitatea unei lucrari va fi usor si
definitiv dovedita. Unele colectii si-ar putea creste valoarea, altele,
pline de falsuri si copii, ar inceta sa mai aiba o valoare de piata.
Autenticitatea unor lucrari este in continuare o disputa pentru lumea
artei, iar Rembrandt este unul dintre cazurile cele mai controversate.
Timp de aproape trei decenii peste 40 de ucenici au lucrat in atelierul
maestrului, sub supravegherea lui, imitandu-i stilul si tehnica. Multe din
lucrarile acelor anonimi au ajuns la dealeri din Amsterdam, care le-au
lansat pe piata ca lucrari semnate de Rembrandt. Atunci cand clientul nu parea foarte convins, dealerii nu au ezitat sa adauge si semnatura
maestrului, facand si mai dificila identificarea corecta.
Cu doar un secol in urma lui Rembrandt ii erau atribuite cam 700 de
lucrari. De atunci numarul acestora a scazut la mai putin de jumatate, in principal datorita eforturilor facute de experti si cercetatori, care au
identificat numeroase falsuri si copii, mai mult sau mai putin reusite. Au fost necesari ani de cercetari pentru o singura lucrare. Dar rezultatul a fost pe masura: unii colectionari au aflat ca lucrarile pe care le detineau, altadata doar frumoase, valoreaza de fapt milioane de dolari, altii dimpotriva, ca o panza platita cu sume fabuloase nu ar putea fi vanduta pentru prea mult.
Astazi pe piata de arta diferentele de pret intre un Rembrandt autentic si o lucrare a unuia dintre ucenicii sai sunt enorme, in ciuda aprecierilor mai mult sau mai putin oneste ale criticilor.
Spre exemplu o panza realizata de Willem Drost, unul dintre elevii lui Rembrandt, a fost vanduta de Christie's pentru 2,6 milioane de dolari, iar in 2000 o lucrare a maestrului, privita cu rezerva de catre experti, s-a vandut pentru 28,6 milioane.
Muzeul din New York are in prezent in colectiile sale 42 de tablouri
"semnate" Rembrandt, a caror autenticitate este acum pusa in discutie. Nu exista documente decat pentru doua dintre ele, restul fiind examinate de mai multe ori de catre experti. Se pare ca cel putin jumatate sunt realizate de fapt de ucenici ai maestrului.
In 1995 Muzeul a initiat o dezbatere publica, deschizand expozitia
"Rembrandt/Not Rembrandt". In cadrul manifestarii au fost expuse in
paralel lucrari de Rembrandt si lucrari ale imitatorilor si studentilor
acestuia. Fiecare grup de panze era insotit de o prezentare, relatand
modalitatea in care expertii au decis valoarea si cota fiecarui tablou.
Inca de atunci existau diferente de opinie, care nu au incetat pana in
prezent.
In final reprezentantii Muzeului au decis ca este nevoie de o abordare
stiintifica, asa ca au apelat, in pofida asteptarilor, la matematicianul
Rockmore. Analiza matematica pe care acesta o face tablourilor a inceput sa fie recunoscuta ca metoda dupa ce Rockmore a autentificat cu succes si precizie un set de picturi ale artistilor flamanzi. Intrigati, curatorii Muzeului Metropolitan au decis sa incerce aceasta metoda pentru a transa definitiv disputa privind originea lucrarilor atribuite lui Rembrandt.
Rockmore a intrat in lumea artei mai mult din intamplare, fiind interesat in prima faza de arta abstracta si expresionista. Studiind in timp actul de creatie al operei de arta, Rockmore a ajuns la concluzia ca acesta poate fi transpus in formule matematice. Fiecare artist are un stil propriu, cu caracteristici unice, indiferent cat de bine ar fi imitat de altii. Transpunerea acestor detalii aparent insignifiante in limbaj
matematic si realizarea unor "tabele" pentru fiecare lucrare in parte ar
usura enorm autentificarea unor opere, punand punct eternelor dispute
intre experti.
