Saptamina trecuta au fost prezenti la Bucuresti trei comisari europeni si opt prim ministri. Interesul pentru crearea unei zone de comert liber in Balcanii de sud vest nu e deloc unul marginal.

Confruntat cu un scepticism in crestere in ceea ce priveste politica de extindere a Uniunii Europene Bruxelles-ul cauta variante de a tine sub control situatia sociala, economica si politica dintr-o regiune care a provocat atita violenta si instabilitate in trecut.

Iar faptul ca o astfel de intilnire a avut loc in Romania e unul semnificativ, o indicatie ca liderii occidentali se asteapta ca Bucurestiul sa joace un rol important intr-o zona sensibila, mai ales de pe pozitia de stat membru al UE, statut care urmeaza a fi consemnat in chip formal cit de curind.

De altfel seful in exercitiu al presedintiei rotative a Uniunii, cancelarul austriac Wolfgang Schussel, prezent si el la reuniunea din capitala, a lasat foarte clar sa se inteleaga ca data de 1 ianuarie 2007 e practic certa pentru aderare.

Numai ca desi pare limpede chiar si din acesta sumara trecere in revista ca la Bucuresti au avut loc evenimente importante sa nu va asteptati sa gasiti si ecouri consistente in presa pe acest subiect.

Nu, cu totul altceva a tinut capul de afis: „meciul unei natiuni", mai precis un banal sfert de finala dintr-o competitie de fotbal europeana de plan secund, care datorita supramediatizarii a generat o adevarata isterie in toata tara.

Declaratiile grobiene ale lui Gigi Becali la adresa premierului si cheful nocturn de la Golden Blitz cu participareas presedintelui care a urmat partidei de fotbal nu au facut decit sa intregeasca un tablou pina la urma derizoriu, confiscind literalmente spatiul public cu discutii nesfirsite pe astfel teme.

Meciul natiunii si spritul de la Golden Blitz au obturat intr-o anumita masura si alte lujcruri importante. Cum ar fi impactul ultimei aparitii televizate a lui Traian Basescu desi ecourile acesteia, intre care ar putea fi incadrat pina la urma si episodul Gigi Becali, au deja reverberatii importante.

Pe ansamblu ele marcheaza doua despartiri importante in politica autohtona: moartea simbolica a Aliantei D.A. si ruptura dintre presedinte si o buna parte din ceea ce indeobste numim societatea civila. Ambele evenimente sint regretabile si pot avea consecinte din cele mai nefericite pentru evolutiile viitoare din societatea romaneasca: instabilitate si blocaje potentiale in lant.

Nici una dintre rupturi nu era inevitabila iar vina apartine tuturor actorilor implicati care din miopie, orgolii exacerbate si interese meschine de grup au impins lucrurile pina intr-un punct in care aproape nu mai exista cale de intoarcere. Pentru ca desi are cu siguranta partea sa de vina Traian Basescu nu este nici pe departe singurul responsabil pentru escaladarea conflictelor.

Desi multi politicieni pling cu lacrimi de crocodil intrarea Aliantei DA in moarte clinica fenomenul era pevizibil de multa vreme, inca de acum un an cind liberalii au rejectat de facto ideea fuziunii. Era doar o chestiune de timp pina cind competitia interna va genera fisuri imposibil de astupat.

Toate incercarile ulterioare din interiorul PNL, destul de palide de altfel, de a readuce chestiunea pe tapet au esuat iar promotorii ideii, intre care unii politicieni de mare popularitate ca Mona Musca, au fost repede marginalizati. Semn ca la nivelul conducerii liberale nu exista masa critica care sa sprijine initiativa.

Desi probabil fiecare dintre protagonisti crede altceva ruptura dintre liberali si democrati risca sa retrimita ambele partide intr-un registru minor.

Experienta de la noi dar si din alte tari din jur a demonstrat ca dezamagirea publica fata de acest eveniment si reactivarea PSD, care desi are destule probleme ramine cea mai mare si mai bine inchegata formatiune politica romaneasca, au toate sansele sa genereze o situatie similara cu cea de la sfirsitul anului 2000, probabil cu cifre mai putin dramatice ca atunci.

Oricum, departe de a astepta momentul 1 ianuarie 2007 apele s-au involburat deja pe toate fronturile, ceea ce va crea probleme grave guvernarii. O confirma agitatia liberala din teritoriu, comandata probabil de la centru, un fel de concurs de cine striga mai repede si mai tare ca Alianta D.A.

trebuie rupta combinat cu declaratii sforaitoare de condamnare a lui Traian Basescu venite din partea unor lideri care, in paranteza fie spus, fara victoria acestuia de la prezidentialele din 2004 ar fi ramas cu totii niste ilustri anonimi.

Pe ansamblu, previzibila paruiala nationala dintre liberali si democrati si inerenta erodare a autoritatii executivului asupra institutiilor statului fac din perioada urmatoare una in care guvernarea va avea un mandat limitat in care deciziile majore vor fi prin forta lucrurilor imposibil de luat.

La fel de regretabil este si al doilea fenomen, ruptura dintre Traian Basescu si societatea civila. O parte importanta a acesteia din urma s-a separat de presedinte cu prilejul crizei de la CNSAS. Virulenta atacurilor la adresa lui Traian Basescu, care are destule a-si reprosa si el pentru felul in care a gestionat procesul cu pricina, are insa un mare pacat.

Ignora faptul ca doar suportul sau politic masiv combinat cu determinarea Monicai Macovei au facut posibila schimbarile de fond din batalia anti-coruptie.

Cu toate pacatele sale, cu incursiunile nu tocmai onorabile la Golden Blitz, presedintele ramine principalul pion care poate contabalansa coagularea unor grupuri de interese transpartinice care si-au propus sa controleze economia si administratia publica romaneasca.

Mai ales ca avind cea mai mare parte din mass media deja in buzunar si actionind de regula in corelare in momentele cheie aceste retele de interese sint oricum greu de tinut in sah.

Traian Basescu incearca sa compenseze golul de sustinere creat prin solutii de tip Gigi Becali. Eficienta acestora este insa limitata. Poate fi productiva pe termen scurt dar fara suportul unor lideri de opinie credibili multe initiative importante de care chiar este nevoie in perioada urmatoare, cum ar fi cele din plan legislativ, vor fi usor de compromis de adversarii acestora.

Si reciproca e valabila. Personalitatile din societatea civila gresesc daca isi supraliziteaza influenta. Astfel de lucruri functioneaza eficient doar atunci cind esti pe val, asa cum s-a intimplat in cazul Coalitiei pentru un Parlament curat in 2004.

~n plus apropiata aderare a Romaniei la UE va lipsi segmentul celor citorva ONG-uri influente de levierul de interventie car e s-a dovedit cel mai eficace in ultimii ani: interventiile venite pe filiere din Bruxelles care nu putea fi ignorate de liderii de la Bucuresti.

De aceea, prin decuplarea transanta de Cotroceni care se prefigureaza in prezent societatea civila va pierde exact acel sprijin decisiv pe care o personalitate cu forta si capacitatea de impact public a presedintelui il poate oferi in momente cheie.

Cele doua divorturi din care unul e ca si pronuntat, cel dintre PNL si PD, vor marca profund evolutiile viitoare din societatea romaneasca si nu in cel mai fericit mod. E adevarat, ele fac astazi deliciul presei. Problema e ca nota de plata va ajunge la scadenta in curind.