Eliberata de sub talpa agendei si banilor PSD, presa romaneasca a intrat intr-o noua etapa dupa alegerile din 2004.
Detensionata politic, a renuntat si la autoreferentialitatea care a tinut-o prizoniera ani intregi, limitandu-i orizontul. Faptul ca ziarele s-au raportat intr-o mai mare masura la clasa politica si la ele insele a fost una dintre cauzele scaderilor de tiraj, cititorul s-a ratacit de ele si s-a lasat furat de info-divertismentul fara busola, dar cu audienta in crestere, promovat de televiziune.
Va fi imposibil pentru presa scrisa sa recupereze terenul pierdut, poate nici macar o mica parte din el actionand inca destul de confuz in competitia cu televiziunea si internetul.
Singurul pas important facut din 2004 incoace este orientarea catre nevoile cititorilor, pe baza studiilor de piata, calitative si cantitative. Noile cotidiene sau cele relansate au subordonat evenimentul politic ori investigatia utilului, iar cand acestea nu puteau fi ignorate, abordarea a fost de cele mai multe ori fie spectaculara, fie relaxata, fie minimalista.
Ceea ce defineste "orientarea catre cititor" este satisfacerea nevoilor sale materiale: media a intrat sub domnia cantitativului, a inceput sa numere, sa se exprime in kilograme, kilometri, ore, litri, lei etc. Modernizarea ziarelor tinde sa ignore nevoile spirituale ale cititorilor, ceea ce nu s-a intamplat cu publicatiile occidentale nici macar dupa trecerea la formatul compact.
"Ca la televizor", cum exclama un cunoscator in materie de presa scrisa, publicatiile cotidiene au asezat imaginea - de obicei o fata - si asa-numita fast-information in locul analizelor, polemicilor, cronicilor, adica a tot ceea ce inseamna idee, abstract, in locul a tot ce creeaza opinie publica.
Oamenii si povestile lor "utile" au cucerit spatiul tipografic si ecranul televizorului, chiar daca unii dintre ei nu au nimic de spus, nu au realizat nimic si nu au decat o idee vaga despre societate ori chiar emit teorii aberante. Cultivat de media, marginalul a capatat un loc central, a fost ridicat la rangul de exemplu, a devenit un model real.
Utilitarismul insa, dincolo de speranta intr-un tiraj mai bun, este convenabil politic. Daca ne uitam la structura patronatului media, vom descoperi ca, formal sau informal, in spatele celor mai multe dintre ziare se afla trei oameni de afaceri, Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vintu si Dan Voiculescu, cu un interes major in evolutia politica din urmatorii doi ani.
O abordare mai serioasa a politicului sau acordarea de spatiu editorial investigatiei i-ar deconspira inca de la inceput si ar face ineficient vehiculul media. Legitimizarea propriilor mijloace presupunea chiar o abordare relaxata a confruntarilor publice, implicarea tuturor punctelor de vedere sau ignorarea anumitor teme.
La o privire mai atenta, am putea insa sa descoperim ca doua dintre subiectele importante de discutie de dupa alegeri, anticoruptia la pachet cu reforma justitiei si decomunizarea sunt "testul hartiei de turnesol" pentru intreaga media. Pozitionarea fata de aceste doua teme ne indica baricadele pe care se vor aseza atunci cand razboiul va incepe.
