Privind ieri agitatia sinistra din Parlamentul Romaniei am avut acelasi sentiment ca in timpul mineriadei din ianuarie 1999, cand banditul comunistoid Cozma inainta spre Bucuresti, urmand sa fie intampinat la intrarea in Capitala de arhanghelul C.V. Tudor in costum alb si cu ochelari de soare. O data la cativa ani, pe pielea Romaniei erup furuncule, pline cu puroiul totalitarismului rezidual.
Mai mult decat orice raport, comportamentul cimpanzeilor rosii, in frunte cu C.V. Tudor, a oferit un tablou sugestiv a ceea ce a insemnat Comunismul in toata hidosenia lui.
Primitivism, violenta, diversiune, subversiune, presiuni psihice, atacuri la persoana, incalcarea celor mai elementare reguli ale dialogului politic si omenesc.Asa au pus mana pe putere in Romania, asa au condus-o vreme de 45 de ani.
Sper sa fi vazut aceste secvente cat mai multi dintre tinerii care, spre uimirea mea, sustin astazi ca nu era rau comunismul, ca parintii lor primisera casa si aveau un loc de munca asigurat. Sper sa inteleaga astfel ceea ce nici discursul presedintelui Basescu, altfel in buna masura corect, nu atinge: minciuna comunista, nu numai ca politica de stat, ci si ca mod de a vietui.
In schimbul locului de munca, parintele trebuia sa urle cu lupii si sa-si invete copiii sa minta si sa se minta ca sa supravietuiasca. Este minciuna un pret suportabil pentru casa si loc de munca? Ingrozitor de trist e ca mai exista destui romani care gandesc ca da.
