Crestinii din toata lumea celebreaza, luni, Craciunul una din cele mai importante sarbatori religioase. Praznicul vine dupa 40 de zile de post si este anuntat prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Nasterea Mantuitorului.

Foarte multi oamenii participa, in dimineata de Craciun, la slujbele religioase speciale din biserici si manastiri. Apoape 200 de oameni s-au adunat la Patriarhia Romana din Bucuresti pentru a asista la slujba.

Patriarhul Teoctist i-a indemnat, in cuvantul sau, pe cei prezenti la

pace, iubire, smerenie si modestie.

Ziua de astazi se petrece, dupa obicei, impreuna cu familia si este un prilej de bucurie, pace si liniste spirituala. Este o zi in care daruim si primim multa iubire si caldura sufleteasca.

Mesele sunt pline de bucate traditionale romanesti: carnatii, chisca, toba, raciturile, sarmalele, caltabosul si nelipsitul cozonac. La loc de cinste sta vinul rosu pretuit de toata lumea.

Miresmele mancarurilor alese se imbina cu mirosul de brad, impobobit in fiecare casa si care este simbol al vietii eterne. Sub brad, sunt asezate, in Ajun, cadourile pentru cei dragi.

Bradul de Craciun

Forma triunghiulara a bradului si proprietatea de a fi mereu verde este asociata cu Sfanta Treime si nemurirea divina. Rosul, specific sarbatorii, face referire directa la viata oferita prin sangele lui Iisus.

Prima referire despre un brad decorat pentru Craciun apare in Lituania, la Riga in 1510. La inceput, bradul era impodobit cu figurine din paine, acadele, trandafiri, fructe si ornamente din hartie colorata. Obiceiul cerea ca fiecare membru al familiei sau invitat sa aiba cate un mic brad asezat pe masa in dreptul lui, cu cadourile alaturi.

In plus, decoratiile erau lucrate manual, fulgii de zapada si stelutele, cutiile pentru cadouri si cosuletele fiind realizate in casa.

Obiceiul impodobirii bradului si moda beculetelor ajunge in Romania prin anul 1900.

Craciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sarbatorilor Anului Nou.

Cine este “Craciun”

Unii lingvisti spun ca “Craciun” ar proveni din limba latina, din "creatio", care inseamna creatiune, nastere. Altii sustin ca este un cuvant mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei. In folclor se spune ca Fecioara Maria, cand trebuia sa nasca pe fiul lui Dumnezeu, umbla, insotita de dreptul Iosif, din casa in casa, rugandu-i pe oameni sa-i ofere adapost.

Ajungand la casa unui anume Craciun, este dusa de sotia acestuia in grajd, unde da nastere lui Iisus. De asemenea, se spune ca in noaptea sfanta a nasterii lui Hristos s-au deschis cerurile si Duhul Sfant a coborat deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminand grajdul in care domnea intunericul. Deci Craciunul este o sarbatoare sfanta care aduce lumina in sufletele oamenilor.

Generatia de sfinti-mosi care apare la sfirsitul anului, Nicoara, Spiridon, Ajun, Craciun, indica apropierea sfirsitului de an si imbatrinirea timpului. Informatiile etnografice si folclorice, spun ca acesti “sfinti” erau niste personaje curioase, cu trasaturi bivalente: aveau forte miraculoase, specifice zeilor si eroilor din basme, dar si calitati si defecte, specifice oamenilor.

Astfel Craciunul era imaginat ca “om batrin”, “un pastor batrin cu barba ca omatul”, “un unches batrin cu barba alba”, “vecinul lui Mos Ajun”, “fratele mai mic al lui Mos Ajun” sau “omul care a taiat miinile Craciunesei”.

Sub influenta crestinismului, Craciunul apare insa ca si figura apocrifa: “mai mare peste ciobanii din staulul unde s-a nascut Hristos”, “mai batrin decit toti apostolii”, “nascut mai inainte decit toti oamenii”, “sotul femeii care a mosit pe Maria”.