Premierul Calin Popescu-Tariceanu ne promite o liniste iliesciana si un „suflu proaspat” prin alianta guvernamentala cu UDMR si parlamentara cu PSD.
Discursul de ieri, prin care anunta excluderea PD din cabinetul creat de Traian Basescu in urma cu trei ani, are o fraza-cheie ce ne evoca anii ‘90, fiind construit, de altfel, integral pe opozitia pace-conflict care i-a adus lui Ion Iliescu doua mandate consecutive.
„Se observa o redeschidere a liniilor de fractura care au generat instabilitate politica si sociala la inceputul anilor ‘90. De aceea trebuie continuat procesul de reconciliere nationala”.
Deja vu? Premierul ne ofera o perioada de odihna dupa psihoza publica din ultimele luni si ia un ragaz pentru ca noua putere sa-si consolideze pozitia, politic, economic si in justitie, la fel cum au procedat Ion Iliescu si FSN la inceputul anilor ‘90.
Cuvantarea premierului pare un conspect temeinic din interventiile publice ale presedintelui „pacii sociale” de 10 ani, acelasi maniheism care separa, ambalat intr-un mesaj de unitate si impacare.
Lui Traian Basescu i-au fost atarnate de coada atributele negative - „dezbinare”, „conflict”, „blocaj”, „instabilitate”, „lipsa de performanta”, „comunist si balcanic”, „opus interesului national” - in timp ce Tariceanu si PNL s-au dichisit numai cu insusiri pozitive: „performanta continua”,
„coerenta politica”, „suflu proaspat”, „reconciliere”, „eficienta”, „respect pentru Romania”, „crestere economica”, „bunastare”, „dialog”.
Ca si Ion Iliescu, Tariceanu stie ce si cum, spre binele romanilor, este „solutia” la „disputa”, reprezinta „interesul public” impotriva „interesului personal”.
O singura tema a lipsit ieri din discursul lui Calin Popescu-Tariceanu, in rest au fost toate, reducerea cu 6% a contributiilor la asigurarile de sanatate, cresterea economica, identitatea nationala si traditia, neamestecul in treburile interne ale Irakului, Uniunea Europeana si, mai ales, concordia.
Lupta impotriva coruptiei a fost mentionata o data, in trecere, ca o prioritate veche de la inceputul mandatului. A fi utilizat „lupta impotriva coruptiei” in alocutiunea inaugurala a cabinetului fara Monica Macovei ar fi fost cea mai mare ipocrizie.
A nu fi utilizat tema este doar strategie. In linistea ce va fi instaurata prin securizarea dosarelor din energie, solidaritatea ministrilor, confiscarea domeniilor prezidentiale ca politica externa si de aparare, Traian Basescu cu lupta lui impotriva coruptiei va parea un obsesional.
Premierul Tariceanu ne propune un dar otravit, linistea in locul Dreptatii si Adevarului. Poate ca romanii il vor apuca cu ambele maini si pentru a doua oara.
Poate ca, dupa o masa copioasa si tihnita in fata televizorului usurat de polemici, nu mai conteaza nici „grupurile de interese”, nici „baietii destepti”, nici „sistemul ticalosit”.
Exista viata si in afara politicii, nu? Ca si pacea lui Ion Iliescu, pacea lui Tariceanu este insa o fictiune, nu provine dintr-un acord intre partile aflate in razboi, ci dintr-un act de beligeranta al carui scop unic este adjudecarea resurselor.
