Ipoteticul ministru al justitiei, Tudor Chiuariu, este antiteza Monicai Macovei. Ipotetic pentru ca nu a fost inca investit in functie de seful statului. A promis gratuit si lingusitor senatorilor si deputatilor ca va demisiona daca Senatul adopta o motiune simpla impotriva sa si ca va face o prioritate din refacerea legaturii „avariate” dintre Ministerul Justitiei si parlament.
Iar pentru satisfacerea orgoliului si intereselor premierului Calin Popescu-Tariceanu, ranite de Monica Macovei, Chiuariu si-a asumat solidar ca scop al mandatului infiintarea unui oficiu al ministerului care sa se judece pentru taxa de prima inmatriculare.
Numele afurisit al ministrului Monica Macovei n-a fost pronuntat, dar Tudor Chiuariu, pila baronului de Iasi Relu Fenechiu, un fel de Mischie melancolic, a avut grija ca fiecare propozitie rostita
sa marcheze diferenta fata de predecesorul sau.
Obiectivul lui Tudor Chiuariu este o reforma a Justitiei „centrata pe problemele cetateanului, nu pe dorinta de a multumi Bruxelles-ul sau de a obtine fraze frumoase in rapoartele de tara”.
Numai ca solicitarile Bruxelles-ului - egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii si lupta impotriva coruptiei - nu sunt doar capricii de club select, ci tinte stabilite de comun acord cu autoritatile de la Bucuresti, in favoarea cetatenilor romani.
Chiuariu s-a referit in treacat sau deloc la restantele Justitiei care, nerezolvate, pot atrage asupra tarii noastre sanctiunile europene, inclusiv activarea clauzei de salvagardare: coruptia la nivel inalt si la nivel local, Agentia Nationala de Integritate, transparenta si eficienta actului de justitie.
Ar fi fost si contraindicat ca noul ministru al justitiei sa vorbeasca in fata parlamentarilor despre proiectele care le-au dat frisoane si imboldul de a o executa politic pe Monica Macovei.
Parca viitorul ministru si-a asumat in avans insatisfactia si mustrarile Uniunii Europene, suspect de des dezaprobata in ultimele discursuri liberale.
In fond, multumiti de activitatea lui Tudor Chiuariu trebuie sa fie patronul sau personal, „cuviosul” Relu Fenechiu, si cel al liberalilor, „sfantul” Dinu Patriciu, seful executivului Calin Popescu-Tariceanu, suporterii Mircea Geoana si Dan Voiculescu, nu cetatenii si nici comisarii europeni.
Invatatura ce poate fi extrasa din experienta Monicai Macovei la guvernare, accesibila si lui Chiuariu, este ca increderea romanilor si aprecierea partenerilor din UE cantaresc cat o ceapa degerata daca n-ai niste nasi puternici in politica si in afaceri.
Tinerii politiceni au demonstrat mai abitir un profund sentiment al datoriei fata de cei care i-au propulsat in functii: Victor Ponta fata de Adrian Nastase, Serban Nicolae fata de Ion Iliescu, Elena Udrea fata de Traian Basescu, Bogdan Olteanu fata de Calin Popescu-Tariceanu.
De ce nu s-ar simti si viitorul ministru al justitiei obligat celor care i-au daruit unua dintre cele mai importante demnitati in stat? Tudor Chiuariu a trecut ieri proba solidaritatii, picata de Monica Macovei.
