Ne ducem credinta la purtator, sau, intr-un anume loc sfant, simtim atingerea dumnezeirii? Pentru mine, locul unde spiritul mamei din ceruri revine constant, este Munsterul Mariei din Zwiefalten, o biserica ce aduce a Paradis, prin lumina si decoratia ei interioara. La cativa metri insa, in stabilimentul alaturat bisericii, se zbat suflete si trupuri chinuite de vicii si boli psihice. Paradis si Infern intre aceleasi garduri, deopotriva pentru nemti si imigranti.

Minus la succes

Mereu ni se masoara noua, emigrantilor romani, cota de succes in tara de resedinta. De cativa ani, propaganda sublimeaza si intr-un apel de reintoarcere in Romania, cu know-how si banuti agonisiti cu tot. Nu e nimic gresit in asta, doar ca oferta in tara pentru un repatriat este la fel - in afara de limba - cum ai incepe o viata noua, in orice tara europeana.

Si pe bani mult mai putini. Dar e sarbatoarea invierii Domnului, sa lasam argintii la o parte si sa revenim la cele spirituale.

Nu orice poveste a unui emigrant poate fi servita cu frisca, la televizor. In realitate, pe langa cazurile de succes sau mai modeste, de trai civilizat, multumitor, sunt destule destine ratate ale strainilor emigrati in Europa.

Interiorul Munsterului

foto: Dani Rockhoff

Dezechilibrul vine din nesiguranta unei vieti luate de la zero, din necunoasterea limbii tarii de resedinta si dificultatile de comunicare legate de aceasta, din mariaje conventionale sau din frustrari profesionale.

Antidotul PIA FM

In Germania, recurenta si abundenta acestor cazuri de inadaptari, ce culmineaza uneori in boli psihice, alcoolism, dependenta de droguri, sau chiar sinucideri, este tratata ca o serioasa problema sociala. Atat de serios, incat statul si institutiile sale abilitate concep programe de interventie si recuperare a strainilor cu probleme de aceasta natura.

Un exemplu este PIA FM, un proiect pe termen lung de tratament psihiatric ambulatoriu pentru cetatenii straini, al centrului de psihiatrie din cadrul Clinicii Munsterului din Zwiefalten. O brosura informativa despre acest program se adreseaza cu precadere imigrantilor in Germania provenind din Albania, Bosnia, Croatia, Polonia, Romania, Rusia, Sirbia, Turcia. Da, si Romania, ceea ce inseamna ca persoanele vizate nu sunt putine.

Alaturi de tratamentul stationar, centrul psihiatric din Zwiefalten trimite echipe pe teren, care efectueaza diagnosticari psihologice, tratament psihoterapeutic si ergonomic la domiciliu, facand, in paralel, consultanta de profil in limba materna, familiei pacientului.

Pictura de un pacient anonim

foto: Dani Rockhoff

La clinica din Zwiefalten -aflata in jurisdictia orasului Reutlingen- lucreaza si doua romance, o doctorita si o asistenta. Dupa cum mi-au povestit, spectrul bolilor cuprinse in program este de la dereglari psihice, pana la simptome de dementa, adeseori ca urmare a alcoolismului, consumului de droguri si medicamentos in exces.

In tratarea ambulatorie a alcoolismului, se ofera un program de baza, cu durata de doua saptamani, sau „Programul celor 100 de zile” de abstinenta.

Internatilor cu boli mai usoare, alaturi de tratamentul de dezintoxicare, clinica din Zwiefalten le creeaza un ambient cu diverse activitati, directionate spre antrenarea si resocializarea lor: informari, munca in grup, miscare, calarie, activitati creative, antrenarea memoriei, gatit si gradinarit.

Aceste terapii dureaza, de regula, sase saptamani, iar costurile sunt acoperite fie prin plata individuala, fie prin asigurarile sociale la casele de sanatate.

Panoramic Zwiefalten

foto: Dani Rockhoff

Dar mai sunt si altfel de cazuri. Alaturi de schizofrenie si dereglari neurotice in urma unor suprasolicitari, in atentie se afla si pacienti straini cu probleme de comportament si crize de personalitate, sau care prezinta simptome de diminuare a inteligentei si evolutie retardata (mai ales copii si adolescenti).

Paradisul Madonei si regala casa de nebuni

O ciudata liniste te patrunde cand intri prin portile bisericii catolice din Zwiefalten, strajuite de doua statui de intemeietori. Asezamantul religios dateaza din 1089, cand a fost inaugurata o manastire benedictina intr-o vale a Alb-ului svabesc, din regiunea Reutlingen.

In vremea imparatului german Heinrich al IV-lea si al papei Grigore al VII-lea, manastirea a servit adesea ca loc de refugiu si cimitir, pentru ca, secole mai tarziu, complexul de cladiri din jurul bisericii sa fie investit oficial cu titlul de „casa de nebuni regala”.

La intrarea in complexul Zwiefalten, e un parculet si un podet peste paraul ce desparte lumea de afara cu cea „de dincolo”. In exterior, biserica Sfintei Maria nu are nimic deosebit, doar ziduri, turnuri si Crucea.. Cand intri insa, decorul interior iti ia respiratia.

Stalpii de marmora alba si in nuante de roz pana la violaceu, ingerasii poleiti cu aur, firidele apostolilor, cu geamuri spre cer, un altar aurit, vaze mari cu flori de primavara.

Instrumente din muzeul psihiatric

foto: Dani Rockhoff

Pictura murala e fenomenala, permanent vin vizitatori din toata lumea, unii doar pentru a filma si face fotografii. Altii vin la concertele de orga, organizate periodic in incinta lacasului de rugaciune. Stai o vreme, te minunezi, te rogi si apoi pornesti mai departe.

Mantuire prin eutanasie

Din parcul mare, aflat in spatele Munsterului, caile duc spre Muzeul Psihiatric al Landului Baden-Wurttemberg, inaugurat in 2003. In recluziune, unii bolnavi psihici dovedesc o surprinzatoare creativitate. Astfel, muzeul a ajuns la o impresionanta colectie de pictura, proprie, care este prezentata de ghida laolalta cu expozitiile ocazionale, unele dintre ele in parteneriate cu alte tari.

In septembrie 2006, muzeul a gazduit si o expozitie de fotografii dintr-un azil de bolnavi psihici din Romania, subventionat de centrele de psihiatrie din Baden-Wurttemberg, care intretin parteneriatul intre scoala de infirmiere din Zwiefalten si o scoala romaneasca de profil.

In zona cea sumbra a istoriei germane din perioada nazista, asezamantul psihiatric de la Zwiefalten se inscrie cu inumana aplicare a eutanasierii asupra „vietii de calitate inferioara”.

Prin acesta, regimul hitlerist trimite la moarte prin eutanasiere peste 70.000 de bolnavi psihici si retardati mintal, in sase clinici dedicate acestui scop.

O viata pe roti

foto: Dani Rockhoff

„Actiunea T4” (eutanasie) a cuprins si 10.654 de oameni din zona Zwiefalten, in localitatea Grafeneck. Muzeul psihiatric sta marturie pentru reprobabilul genocid, cu documente, dosare ale pacientilor, fotografii ale vremii, chiar cu camasi si instrumente de forta utilizate in acele vremi.

Tratament cu manusi

Astazi, ca in Germania, poate ca nu exista niciunde mai mare preocupare pentru defavorizatii fizici si psihici. Este, cu siguranta, o compensatie a vinei de razboi, dar este si o sfera de ocupatie si interes cu caracter practic si profilactic, absolut necesar intr-o societate din ce in ce mai „turmentata” si din ce in ce mai multiculturala.

Intr-un indrumar de profil in format A4, am putut numara 116 pagini cu adrese de institutii si amenajari specializate in problema tratamentului dependentelor, doar in landul Baden-Wurttemberg.

Acestora li se adauga activitatile pe linie caritativa a diaconiilor, punctele de interventie (si telefonica) in cazurile de derapaj psihic sau sufletesc, ca si cercurile de intalniri si discutii pe principiul „Ajuta-te singur”.

Actiunea T4 de Eutanasie

Este Germania o tara cu mai multi nevoiasi ai trupului si psihicului, decat alte tari? De atatea suruburi si BMW-uri se uita de suflet? Poate ca da, poate ca nu. Oricum ar fi, la nivel institutional, dar si ca initiativa privata, derivei i se cauta leac.

„Alunecatilor de pe sine” si handicapatilor, de orice varsta si natie ar fi acestia, nu li se trage o patura peste cap, ci li se ofera sfat si suport.