Dupa 13 ani in care a fost cercetator la mari universitati ale lumii, Daniel Funeriu candideaza pentru un loc de europarlamentar. La varsta de 35 de ani, Daniel beneficiaza la Universitatea din M?nchen de o bursa in valoare de doua milioane de euro din partea UE. El a dat un interviu despre intentiile sale.
Nascut in apropierea Curtii Regale de la Savarsin, Daniel Funeriu a cunoscut asprimea vietii la 5 ani, cand si-a pierdut mama intr-un accident rutier. La 17 ani, in timp ce tonalitatea grava a Europei Libere razbatea intre peretii casei bunicilor, a decis sa fuga din tara. Cu prilejul unei excursii, fara sa spuna nimic familiei, a ramas ilegal in Franta.
In timp ce familia era anchetata de Securitate, Daniel isi incepea exercitiile de supravietuire: paznic intr-un internat francez, chelner intr-un restaurant, meditator de ocazie. La 28 de ani, era doctor in chimie. Pasiunea pentru stiinta l-a purtat in SUA si ulterior in Japonia, unde a fost liderul unui proiect de cercetare de anvergura.
In urma cu un an, Uniunea Europeana i-a oferit doua milioane de euro pentru constituirea unui grup de cercetare. La Universitatea Tehnica din M?nchen, Daniel Funeriu urmareste descoperirea unor medicamente pe baza analizelor efectuate asupra complexitatii biologice la nivel molecular.
Ai fugit din Romania la 17 ani, in 1988.
Ati spus foarte bine, am fugit din Romania, nu de Romania. Facusem o pasiune pentru chimie, am ajuns in lotul olimpic national, am avut ocazia sa calatoresc in strainatate si am ramas, singur, in Franta. Asta era in 1988, terminasem clasa a XI-a. Atunci, plecarile erau ireversibile, dar erau privite ca o eliberare.
Chiar daca sufeream o serie de privatiuni, nu numai bunastarea economica din Vest m-a atras. Eram convins ca bogatia cea mai mare este sa inteleg mersul lumii in profunzime.
Este un handicap ca vii de afara?Eu il vad ca pe un avantaj. A trecut epoca retoricii salamului cu soia.
Dincolo de faptul ca am avut ocazia sa cunosc, in detaliu si la toate nivelurile, mecanismele si rotitele sistemelor din Europa de Vest, SUA si Japonia, dincolo de faptul ca ma simt acasa pe o jumatate din glob, ceea ce cred ca poate sa dea greutate actiunilor mele este faptul ca nu sunt tributar nici unei retele de relatii sau grup de interese.
Nu poate sa-mi conteste sau sa-mi confiste nimeni ceea ce am realizat pana acum. Faptul ca am o cariera independenta de ascensiunea sau decaderea din politica ma va face sa nu tin niciodata cu disperare de o functie daca voi avea vreuna vreodata.
Cum ai luat decizia de a intra in politica
Cred in actiuni structurate si bine cantarite si nu cred in actiuni sporadice, in reactii viscerale. Acum incepe sa existe o masa critica de oameni capabili, bine pregatiti, impreuna cu care sper ca voi putea sa construiesc ceva solid si consistent. Inca un motiv: acum se cauta in Romania solutii pentru care prezenta mea reprezinta un raspuns.
O implicare in probleme care sunt in afara domeniului meu de competente, doar de dragul "bagarii in seama", ar fi fost sortita esecului. O implicare prea timpurie m-ar fi putut rapid transforma intr-o versiune balcanica a lui Don Quijote, care se bate cu morile de apa de pe Dambovita.
Te-ai intors, desi miscarea tinerei generatii este spre Vest.
Nu m-am intors la propriu, inca. Este adevarat ca sunt sapte zile pe luna la Bucuresti, de care sunt separat de doar doua ore de avion. Uneori vin dimineata si plec seara daca este necesar. La 35 de ani, nu mai sunt chiar atat de tanar. Unii, la aceeasi varsta, au reusit sa urce politic si sa se si compromita iremediabil.
Ce te-ar putea determina sa iesi din politica?
In afara visului din copilarie de a deveni padurar, nu am fost pus in situatia sa renunt la nici un obiectiv pe care mi l-am fixat. Nu am de gand sa progresez ascunzandu-ma dupa poalele protectoare ale listelor electorale, ale formelor fara continut si nici sa fiu o primadona care isi ascunde ochii in fata vulgaritatii.
Realitatile trebuie luate ca atare, iar, daca ele nu ne convin, este datoria noastra sa cream alternative. Nu impartasesc atitudinea celor care sunt oripilati, de exemplu, de ascensiunea lui Becali. Noi, ceilalti, trebuie sa prezentam modele alternative, reale si serioase, in care romanii sa creada, in care sa se regaseasca.
